— I-am spus deja comisarului; cu câteva zile înainte, am primit o altă bucată asemănătoare în altă. Cutie. Fetele de la atelier pot să confirme acest lucru, dacă o să le întrebaţi.
— Am făcut-o deja, minţi Arrow şi adăugă: Dar tu însuţi puteai să ţi-l fi trimis.
— N-are sens.
— Ba are. Tu o cunoşteai pe fată, ai locuit la bordel şi ştiai că, mai devreme sau mai târziu, poliţia va afla, aşa că puteai să fi urzit perfect această stratagemă ca să scapi de bănuieli.
Şi ai ucis-o pe iubita ta.
— Dintre toate fetele, nu Marta era iubita mea.
— 192 —
— Trebuie să deduc că una dintre ele chiar este?
Picasso zăbovi cu răspunsul.
— S-ar putea spune că da, afirmă el.
— Eşti iubitul unei prostituate? am întrebat eu.
Întrebarea aceea îl înfurie pe puşti. Mi-am putut da seama că este un tânăr cu un temperament exploziv, impulsiv, care îşi pierde cu uşurinţă cumpătul.
— Este de puţină vreme, răspunse el supărat.
— Iubita ta? am întrebat eu din nou.
— Nu, prostituată.
— Bine, după cum deduc, a avut loc o ceartă între ele din cauza geloziei şi tu i-ai pus capăt, eliminând-o pe Marta.
— Nu, domnule. Şi n-o amestecaţi pe Carmen în povestea asta… Eu eram prieten cu Marta şi vă jur că… Nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap aşa ceva!… Cineva încearcă să mă
implice în povestea asta şi încep să cred că biata Marta n-avea nimic de-a face… vreau să spun că a fost ucisă pentru…
că a fost aleasă ca să vă facă să credeţi că sunt un asasin. Mi s-a furat un cuţit şi un bloc de desen şi, dacă veţi căuta bine, sunt sigur că vor apărea printre lucrurile Martei.
— Un cuţit?
— Şi un bloc de desen. Au dispărut din studioul meu înainte de comiterea crimei şi nu le-am mai găsit.
— Linişteşte-te, băiete. Poţi să-mi descrii cuţitul?
Pablo a făcut-o cu lux de amănunte şi i-a spus întreaga istorie a obiectului.
— Şi cine crezi tu că vrea să te implice în ceva atât de cumplit?
— Ăsta! spuse el întinzându-i hârtiile pe care le ţinea în mâna dreaptă.
Pe când Arrow observa desenul, Pablo îi povesti întâlnirea lui cu marinarul, conversaţia violentă din bar şi cum credea el că doctorul de la bordel nu era altcineva decât acelaşi individ sub o deghizare diferită. I-a redat şi scena pe care Carmen i-o povestise, cu marinarul de la fereastra atelierului călcătoreselor.
— Cine sunt persoanele care au acces în studioul tău?
— Doar prietenii.
— 193 —
Arrow îi ceru numele acestora şi-l îndemnă să-i vorbească
despre ei. Tânărul se supuse, în timp ce el nota câteva informaţii în carnetul său.
— Ai putea să-mi faci un desen al cuţitului tău? Un desen realist, cu toate detaliile pe care ţi le aminteşti şi cât mai aproape de dimensiunea lui reală.
Puştiul se întinse pe jos, aşeză hârtia pe podea şi dintr-o singură trăsătură, desenă cuţitul. Apoi se ocupă de detalii.
După aceea, i-l oferi lui Arrow.
— Eşti un foarte bun desenator.
— Cel mai bun după Rafael, afirmă Pablo cu mândrie.
Arrow zâmbi.
— O să păstrez desenele.
— 194 —
39. Primele deducţii
