Organizația Mondială a Sănătăți numește stresul ocupațional „boala secolului XXI”, deoarece acest tip de stres apare în fiecare profesie din lume și a preluat dimensiunile unei epidemi globale. Această creștere oribilă a stresului ocupațional este determinată de o varietate de factori, dintre care progresul tehnologic. Un agent puternic stresant pentru o persoană modernă este dezvoltarea sistemelor de comunicați : telefoane fixe și mobile, faxuri, roboturi telefonice, e-mail, skype.
În general, există mai multe tipuri de stres, în funcție de cauza apariției acestuia:
- intrapersonală (revendicări neîndeplinite, nevoi, lipsă de scop a existenței);
- interpersonală (dificultate în comunicarea cu ceilalți, prezența conflictelor sau amenințarea apariției acestora);
- personal (neconcordanță cu rolul social);
- emoțional (asociat cu un răspuns emoțional la diverse situați );
- profesionist (stresul oamenilor de afaceri, managerilor, „gulere albe”);
- de mediu (asociat cu impactul factorilor de mediu nefavorabili).
Există și alte clasificări, aceasta este doar una dintre posibile.
În conști nța obișnuită, se crede că stresul este cauzat doar de emoți și situați negative. Dar nu este cazul. Stresul poate fi obținut după o vacanță lungă sau strălucitoare, după ce a câștigat la loterie. Deși, desigur, mai des stresul apare sub influența factorilor cu semn minus. Cu toate acestea, stresul nervos și fizic provoacă
orice stimul excesiv, neobișnuit și nu are nicio diferență pentru organism dacă
acestea sunt emoți pozitive sau negative. Principalul lucru este că sunt puternici, redundanți, nu oferă unei persoane o pauză. În medicină, se vorbește despre stres atunci când evenimentele din viața unei persoane îi inhibă capacitatea de a face față
unei situați .
Un șoc puternic determină eliberarea de adrenalină în sânge. Și apoi o altă porție, și alta, și alta ... Și apoi epuizare. La început, o scădere a atenției, memoria este de obicei absentă. Iritabilitate datorată nemulțumiri față de sine și de ceilalți. Tulburări de somn, dificultăți de adormire, coșmaruri. Apoi apatie. Reticența de a face orice. Depresie. Astfel, stresul și depresia sunt interconectate.
Sub stres, o persoană devine neliniștită, iritabilă, obosită, în mod constant în tensiune. Vrea să doarmă tot timpul sau nu este deloc capabil să doarmă. Are un poftă de mâncare nesățuit și se îngrașă, sau mâncarea nu atrage deloc și slăbește. El poate dezvolta chiar și simptome somatice, cum ar fi dureri de cap, dureri articulare și musculare, vedere încețoșată, erupți cutanate, gastrită, ulcere sau alte tulburări digestive. Stresul stimulează corpul, dar este imposibil să fi mereu într-o stare de entuziasm. Excitația este urmată de inhibarea tuturor funcți lor, apatie - și începe depresia.
Indiferent de stres, bun sau rău, emoțional sau fizic (sau ambele), efectul său asupra corpului are caracteristici comune. Sistemul imunitar este afectat în mod deosebit de stres. Atunci când sunt stresați, este mai probabil ca persoanele să devină victime ale infecției, deoarece numărul de celule imune scade considerabil în perioadele de stres fizic sau mental.
Ca răspuns la stres, o persoană sănătoasă simte întotdeauna anxietate și confuzie. Această stare este o pregătire automată pentru o acțiune activă: atacantă
sau defensivă. Această pregătire se desfășoară întotdeauna în corp, chiar și atunci când nu este necesară nicio acțiune fizică. La fel se întâmplă atunci când nu există un pericol real. Cu toate acestea, entuziasmul prelungit, chiar pozitiv, duce la un singur rezultat - epuizarea.
Epuizarea poate provoca pasivitate - stări de neputință, lipsă de speranță, depresie, apatie. Apatia este ultima încercare a organismului de a scăpa de exacerbări, așa-numitele boli psihosomatice sau afecțiuni asociate cu o scădere a imunități . Dacă o persoană ignoră acest semnal, continuând să se conducă într-un colț, atunci vine o serie de boli.
Și cea mai nefavorabilă este o situație cronică de stres. Apare atunci epuizarea și amenințarea dezvoltări bolilor.
Cum recunoașteți când stresul devine cronic? Prin prezența anumitor simptome.
Tulburări în sfera psihoemocională: acestea sunt fie reacți de iritare - agresivitate, iritabilitate, furie; sau reacți de epuizare - apatie, depresie, pasivitate.
Tulburări neuropsihiatrice: atacurile de panică reprezintă frică intensă bruscă și nerezonabilă. Adesea însoțită de frica de a înnebuni, frica de moarte, tahicardie, dificultăți de respirație și amețeli. Sau fobie socială - o teamă pronunțată de a fi în centrul atenției sau teama de a se comporta într-un mod care va provoca jenă sau umilință.
Alte fobi : frica de animale, păsări, insecte, întuneric, spați închise, stomatologi, înălțimi, tunete, zbor etc.
Există, de asemenea, tulburare de anxietate generalizată: sentimente persistente, pronunțate de tensiune, anxietate și probleme vi toare în evenimentele de zi cu zi și probleme de câteva luni. Simptomele frecvente sunt tensiunea musculară excesivă, iritabilitatea, problemele de somn și oboseala cronică.
Tulburările de insuficiență sexuală, sindromul premenstrual la femei și tulburările de potență la bărbați sunt, de asemenea, strâns legate de acest lucru.
Stresul psiho-emoțional puternic sau prelungit duce în unele cazuri la dezvoltarea unor boli precum hipertensiune arterială, ulcer peptic, diabet zaharat, astm bronșic, tirotoxicoză, în altele - la dezvoltarea nevrozelor.
Prin urmare, stresul cronic necesită tratament medical. Problema aici poate apărea în faptul că manifestările de stres vor fi tratate, dar dacă cauza sa nu este eliminată, atunci nu va exista niciun efect.
Depresie
În primul rând, trebuie să spun că depresiile sunt diferite. Există mai multe clasificări. Dar acestea sunt de interes pentru medici și psihologi. Oameni obișnuiți trebuie să știe diferența dintre depresie, care necesită tratament obligatoriu cu un specialist și cea pe care o poți lupta singură.
Deci, există conceptul de depresie endogenă. „Endogen” din greacă. endon - în interior și gene - născut, adică depresia apare ca un simptom al unei boli care are o natură psihiatrică internă.
Această depresie este bine studiată de psihiatri și ar trebui să o trateze.
Semnele sale sunt slăbirea activități motori (akinezia), indiferența totală față de orice (abulia) și starea de spirit scăzută, lipsa oricărui stimul la acțiune (apatie). Aceasta este așa-numita triadă depresivă. Oameni din jurul tău observă că persoana respectivă nu vrea să facă nimic, se mișcă cât mai puțin sau se culcă deloc, nu este interesat de nimic.
Ochi lui sunt uscați, privirea este goală și vitrata, nu plânge, nu arată emoți , dar tace. Și chiar dacă aveți gânduri de sinucidere, nu doriți să faceți ceva cu voi înșivă, nu aveți puterea de a acționa.
Alte tipuri de depresie au cauze specifice externe. Aceasta este depresia alcoolică
care apare cu o mahmureală; depresie agitată, în care entuziasmul ajunge la furie; depresie astenică, în care o persoană nu are nici forță fizică, nici mentală
pentru nimic; nevrotic, paranoic, anxios. Dicționarul de termeni medicali are șase zeci de motive pentru depresie.
Și apoi există depresie, care, se pare, nu există. Există motive pentru depresie, dar o persoană nu are simptome de depresie, dar are semne de afecțiune fizică, diferite boli, din care începe să fie tratată. Această afecțiune se numește depresie somatizată
(corporală). Și din moment ce rudele au grijă de o persoană bolnavă, îi acordă mai multă atenție, persoana începe să se simtă psihologic mai bine și nu prea vrea să fie vindecată.
De asemenea, în medicină există conceptul de subdepresie - o stare în care o persoană nu a căzut încă în apatie, dar are toate premisele pentru aceasta. Se poate gândi la subdepresie atunci când o persoană are o dispoziție scăzută pentru o lungă
