Astfel, acest copil se interesează de ceea ce este oriental, în specialde ceea ce vine din China şi Indochina, căci în aceste ţări şi în aceleepoci a atins el o mare putere. Fără să uite totuşi vreodată

idealurile religioase pe care le adusese din Egipt [...].

Aşadar, educaţi această entitate în direcţia în care trebuie să

muncească... Gata pentru întrebări. (Lectura 3202-1).

Şi iată! Lectura este aşa cum v-am tradus-o. Bunica copilului, care ceruse consultaţia, a pus întrebarea: CÎND ŞI UNDE ŞI-A CUNOSCUT ACEST COPIL ACTUALA BUNICĂ?

Pe Pământul sfânt: ea era profesoara lui, îl învăţa. Şi în Egipt,unde era copilul ei.

ŞI DE CE A ALES ENTITATEA ACEST TRUP?

Pentru a găsi condiţiile, împrejurările care-i vor permite să

desfăşoare o serie de activităţi ce vor constitui experienţa sa de-alungul diverselor vieţi pe Pământ.

ŞI ACEASTĂ ENTITATE A FOST ÎMPREUNĂ CU BUNICUL

DINSPRE TATĂ?

Chiar în viaţa dinainte (deci, ca Sfântul Martin de Tours). Eraadjunctul său, ajutorul său şi se instruiau reciproc. Pregătiţi acestcopil (Cayce spune: „acest corp”!) pentru munca pe care va trebui să

o facă. Am terminat lectura. (Dată pe 9 septembrie 1943).

...Foarte, nostim, pentru cititorul francez, este că bunica acelui copil nu s-a sinchisit nici cât negru sub unghie să afle cine este Sfântul Martin: n-a întrebat nimic în acest sens! E clar că

numele acestui personaj îi era complet necunoscut. Pentru Cayce şi consultanţii săi, Europa era „terra incognita”! Cât despre Franţa, cei pe care i-am întâlnit la Fundaţia Cayce, în marea lor majoritate, habar n-aveau că această ţară a continuat să existe şi după La Fayette ...

Iată o altă apariţie - provenind din Egipt, ca multe din încarnările franceze - şi nu mai puţin uimitoare:

În viaţa dinainte, găsim entitatea trăind într-o perioadă aregatului Franţei când o femeie a condus această ţară. Ea,entitatea, a devenit pentru mulţi un model de forţă şi frumuseţe.

Totuşi, a fost persecutată -şi în acea viaţă a câștigat tot şi a pierduttot - câștigând şi pierzând pe plan spiritual; numele ei era Jeanned'Arc. Astfel, în viaţa prezentă ea caută mereu să conducă, să

dirijeze, să călăuzească. Totuşi forţa talentelor sale nu pare să seaplice întotdeauna în direcţia cea bună.

În viaţa precedentă [... ] entitatea a fost mama lui Ahile [...]. Apierdut pe plan moral prin gustul puterii. [...].

Cu o viaţă mai înainte, regăsim entitatea în ceea ce numimEgipt, atunci când dezbinările sfâșiau ţara şi entitatea eraconducătorul acelei ţări, când regele din Nord, aflat la putere, l-adat jos pe suveran; entitatea l-a orientat pe acesta spre o calegreşită, spre o rea folosire a puterii populare. Numele său era Isdio.

Entitatea a pierdut moral în prima parte a vieţii, câștigând apoicând poporul său a fost atacat [...]. Şi în acele ultime zile, şi-a ajutatmult poporul pe calea înţelegerii între cuceritori şi cuceriţi, între poeţişi ţărani, între stăpâni şi sclavi. [...]. Întotdeauna cu această

devorantă nevoie de acţiune... Mereu activă, activă, activă...

(Lectura 302-1).

La 29 octombrie 1927, însuşi Edgar Cayce scria:

„Ei bine! Această lectură pentru domnişoara cutare ne-a picat ca un con de brad din pomul de Crăciun...”.

Dar persoana despre care era vorba nu se emoţionase de loc de această extraordinară revelaţie: „Mulţumesc pentru această

lectură pe care am citit-o şi recitit-o, este cu adevărat interesantă

şi mă face să doresc să înţeleg mai bine activitatea dumneavoastră, pe care sper că o voi putea aprofunda într-o zi.

Trebuie să vă mărturisesc totuşi că un lucru m-a dezamăgit puţin: nu spuneţi dacă mi-am găsit meseria ideală pentru viitor.

Totuşi, mă interesează mult şi sunt sigură că voi face din această

meserie succesul vieţii mele. Era „saleswoman”, adică vânzătoare!

Poate că Cayce nu ştia cine a fost Sfântul Martin de Tours, dar anglo-saxonii, în general, au auzit cu toţii vorbindu-se de Joan of Arc. Ceea ce uimeşte o dată în plus este reacţia vânzătoarei sau, mai degrabă, absenţa interesului în ceea ce o priveşte pe Jeanne d'Arc: a realizat ea că este vorba de una din marile figuri ale istoriei? Cu siguranţă că nu, căci altfel ar fi pus întrebări despre datoria sa karmică, ca Jeanne d'Arc...

Este evident, cum spune Cayce, că ne şochează. când biserica catolică canonizează un sfânt, poate ea să-l judece cu adevărat? Se ştie că Calvin şi Luther au contestat această

competenţă a bisericii. Canonizările din Evul Mediu au fost adesea acte politice - erau deja în vremea Sfântului Martin de Tours.

Cât despre Jeanne d'Arc, canonizarea sa este tardivă: mult timp au fost „îndoieli”. În plan teologic, atribuirea oficială a unui brevet de sanctitate este extrem de discutabilă şi discutată. Iisus Christos a vorbit El vreodată de canonizarea cuiva?

În fine, fie că ai fost Fecioara sau apostolul galilor: Nu-i niciodată prea târziu să-ţi repari drumul, căci viaţa este veşnică şi dacă tu eşti azi ceea ce eşti, eşti datorită a ceea ce ai fost în decursul anilor, eşti co-creator cu Creatorul Tău, astfel încât să

poţi într-o zi să-L întimpini împreună cu toţi cei care-L iubesc.

(Lectura 5284-1).

Suflete vechi, suflete tinere şi încarnări viitoare

Pe măsură ce sufletele progresează către lumină, ele se încarnează în personalităţi mai complexe şi mai luminoase.

Talentele, aptitudinile lor dezvoltate din viaţă în viaţă exprimă din ce în ce mai mult din entitatea globală şi într-un mod mai armonios. Astfel s-a spus despre unii: „Este uimitor, are talent la toate!” Este vorba în mod tipic de „suflete vechi”, adică oameni care au experimentat atâtea situaţii, au trăit atâtea aventuri, încât nici o situaţie nu li se mai pare nouă. În fiecare situaţie, în fiecare

persoană, ei şi ele regăsesc ceva cunoscut. Dimpotrivă, „sufletele tinere”, cele care au puţină experienţă în plan terestru trebuie să

înveţe să folosească vibraţiile acestui plan.

Când un individ se împotmoleşte în mecanismele materiei, aptitudinile sale intelectuale, artistice, fizice, parapsihologice etc.

se atrofiază şi individul apare ca o personalitate foarte frustă.

Ce face sufletul între două încarnări? Vom vedea în capitolul despre astrologie: Cayce spune că fiecare entitate trebuie să

parcurgă toate planurile planetare, locurile planetare dacă

preferaţi, din sistemul nostru solar, pentru a învăţa, pentru a experimenta toate vibraţiile acestora. Sufletul trebuie să devină el însuşi un soare în finalul drumului său!

Cunoaşterea vieţilor anterioare nu este întotdeauna lipsită de pericol pentru sufletele imature. După ce a dat nenumărate lecturi de vieţi anterioare, Cayce a înţeles mai bine că