Cayce nu s-a pronunţat ferm asupra acestei chestiuni.

Dumnezeu este martor că există totuşi lucruri clare în filosofia sa, lucruri pe care le-a repetat de atâtea ori încât nu există nici o îndoială. Dar în privinţa acestui subiect, trebuie să mărturisim că

lecturile rămân obscure:

SUFLETUL-ENTITATE CARE ÎMI APARŢINE A FĂCUT

EXPERIENŢA TRANSMIGRĂRlI PRIN REGNURI MINORE, ANIMAL

ŞI VEGETAL?

Aceste regnuri aparţin Sufletului-Conştiinţă Universală. Fiecaresuflet-entitate a fost creat, adică a purces la început din Tatăl.

(Lectura 1641-1).

Acest răspuns pune degetul pe complexul de superioritate al consultanţilor vizavi de aceste regnuri pe care le consideră

„minore” (în acest text: Minor plant and animal kingdom).

De unde răspunsul: nu sunt minore, pentru că ele aparţin Sufletului-Conştiinţă Universală, cu alte cuvinte lui Dumnezeu, comportând şi ele suflete-entităţi create de Tatăl. Acestui consultant prea puţin evoluat, Cayce nu-i dă decât un răspuns foarte general pentru a evita să-l şocheze. Există în civilizaţia americană această jenă, acest sentiment de insecuritate faţă de animale. Ceea ce îl miră întotdeauna pe vizitatorul european. În Statele Unite animalele sunt obiectul unui rasism violent, la fel cu acela faţă de negri sau indieni. Ba mai mult încă, albul american îl percepe pe negru şi indian „ca un animal!”. O atitudine asemănătoare este mult mai rară în Europa unde, de mii de ani, animalul este mai bine integrat în viaţa cotidiană. Se poate explica această mentalitate prin faptul că natura americană este mai

agresivă, mai şocantă decât a noastră: la noi natura este amenajată de mult timp şi am creat o simbioză cu ea... O

asemenea simbioză nu există deloc în Statele Unite, unde nu există încredere în Natură atât în cea animală cât şi în cea vegetală. Se trăieşte acolo o frică obsesivă de microbi şi de sex, considerat „animal”, adică „murdar”. (Citiţi în această privinţă De nombreuses vies, de nombreuses amours, op. cit., terifiantul capitol consacrat vieţii animale în Statele Unite).

Cayce a vorbit despre acest subiect de mai multe ori: aşa cum vom vedea în capitolele următoare, el explică mentalitatea americană actuală prin reîncarnarea atlanţilor şi prin dificultăţile lor în lupta cu animalele mari care invadau planeta. Mai există şi renumita poveste a roboţilor jumătate animale, jumătate oameni...

pe care o vom vedea mai departe. Deci, ținând cont de mentalitatea consultanţilor săi, Cayce nu avea nici un motiv să-şi folosească timpul vorbind despre animale unui public care le dispreţuia.

Pentru noi, cititorii europeni, care trăim deci într-o prietenie şi o cunoaştere mai strânsă a lumii animale, voi da lecturile în care Cayce a tratat acest subiect (aproape cu regret, se pare!).

Animalele se reîncarnează?

O doamnă i-a cerut o lectură de viaţă pentru ea şi soţul ei. I s-a răspuns că fusese o nobilă romană iar soţul actual, în aceeaşi epocă, un gladiator cu o forţă herculeană. Se luptase în arenă

apărând creştinii şi acolo se cunoscuseră... (Nostim loc pentru a-şi întâlni viitorul soţ!). Ea a întrebat:

UNDE ŞI când MI-AM CUNOSCUT CĂŢELUŞA MONA?

Tot în acea viaţă. VIATA ROMANĂ? Viaţa romană.

MONA ERA CÎINE ÎN VREMEA ACEEA? Leul (Lectura 268-3).

Şi iată lectura dată pentru soţul doamnei, ex-gladiatorul: CE LEGĂTURĂ AVEA SOŢUL MEU CU CĂŢELUŞA MONA?

Au luptat corp la corp în acea experienţă din Roma. CE ERA MONA ATUNCI?

Leoaica aceea care a luptat cu această entitate (soţul deastăzi) şi cu cei care au ucis un mare număr de oameni (creştinii) pecare entitatea încerca să-i apere. (Lectura 280-1).

Tot în această familie excepţional de interesată de animale, o fetiţă de unsprezece ani, nepoata doamnei ex-romană, a întrebat: ÎN CE VIAŢĂ ANTERIOARĂ AM CUNOSCUT-O PE MONA, CĂŢELUŞA MĂTUŞII MELE?

La Roma.

MONA VA FI TOT CÂINE?

Depinde de conjunctură şi de condiţii. Nu.

S-AR PUTEA OBŢINE O LECTURĂ A VIEŢII ANTERIOARE

PENTRU ACEASTĂ CĂŢELUŞĂ A MĂTUŞII MELE?

Poate. Dar ar putea fi foarte diferit de ceea ce credeţi. Aţi riscasă nu înţelegeţi; doar dacă vorbiţi „câineşte”! (Lectura 406-1).

Extraordinar, nu vi se pare? Dar încă nu este tot. O prietenă

a familiei a venit şi ea să-i ceară lui Cayce o lectură a vieţilor anterioare. Or această prietenă avea o simpatie deosebită - şi reciprocă - pentru căţeluşa de care este vorba.

CE GEN DE LEGĂTURĂ A PUTUT EXISTA ÎNTR-O VIAŢĂ

ANTERIOARĂ ÎNTRE MINE ŞI MONA, CĂŢELUŞA PRIETENEI MELE?

Nu găsim nici una.

ATUNCI DE CE PARE ACEASTĂ CĂTELUŞĂ ATÂT DE

ATRASĂ SPRE MINE?

Datorită înaltelor frecvenţe vibratorii ale fiecăreia dintre voidouă. (Lectura 1318-1).

Există, de asemenea, datorii karmice între animale şi oameni: DE CE ÎI ESTE FRICĂ ACESTEI COPILE ÎN PREAJMA CÎINELUI CASEI? CE TREBUIE SĂ FACEM? SĂ ALUNGĂM CÎINELE SAU SĂ

AJUTĂM COPILUL SĂ-ŞI ÎNVINGĂ FRICA?

Această stare a lucrurilor este în parte karmică. Ar fi mai binesă vă dispensaţi de câine, căci prezenţa sa creează o ambianţă

foarte nesănătoasă nu numai fizic pentru copil, dar şi pentru câine.

EL nu vă mai poate fi de folos. (Lectura 2963-4).

O altă întâmplare este extrem de interesantă. Nu voi da decât câteva extrase. Este vorba de cineva care a trăit cu 10.500 de ani înainte de Christos, ca prinţesă arabă.

Ea se numea Valtui şi făcea parte din casa regală, fiind foarteapropiată regelui.

În acest sejur terestru, activităţile sale au constat dinîmblânzirea şi folosirea vieţii animalelor care mai târziu au devenitanimale domestice, auxiliare omului, şi animale sălbatice. Ea seocupa de tot felul de animale, de cai, de la speciile pitice până lacaii mari de tracţiune şi de curse; ea îmblânzea lupii... Entitateaavea douăzeci şi doi de ani când a început să domnească [...].

S-a străduit atunci să-şi încurajeze supuşii să se dezvolte dinpunct de vedere social şi comercial, folosind mai mult regnulanimal.

Ceea ce se poate şti despre acest suflet este că prin folosireavieţii animale, aşa cum a făcut-o el inconştient, a adus Omuluitovarăşii domestici care aveau să-l ajute în epocile următoare. Dar,în folosirea conştientă a influenţei sale, inspirată fiind de relaţiadintre Forţa Creatoare (Dumnezeu) creatura umana şi fraţii săianimali, dintre Creatură şi Creator, ea s-a străduit să aducă