Reîncarnarea poate fi dovedită ştiinţific?
Bazându-se pe mai multe sute de cazuri studiate în lumea întreagă, dr. Stevenson a ales douăzeci, cele mai frapante, pe care le-a regrupat sub titlul Douăzeci de cazuri care sugerează
reîncarnarea ( Editions Sand/Tchou, Paris, 1985) . Aceste anchete minuţioase, de o rigoare ştiinţifică indiscutabilă, poate că nu dovedesc absolut reîncarnarea... dar nu li s-a putut găsi nici o altă explicaţie logică. Echipa doctorului Stevenson a încercat sistematic să sugereze că aceste cazuri se pot explica prin telepatie, sugestie, manipulare, fraudă etc., dar n-a găsit nimic din toate acestea.
Dar dacă este relativ uşor să obţinem aceste povestiri de viaţă anterioară recentă şi să le verificăm, foarte rar dispunem de mijloace de verificare a vieţilor anterioare vechi: cine va putea să
vă aducă dovada că aţi fost sclav atlant sau bocitoare egipteană?
Dimpotrivă, dacă este vorba de un personaj cunoscut, dispunem de dovezi ale existenţei sale... Dar se poate, de asemenea, presupune că subiectul care pretinde să fi fost acest personaj să fi citit o biografie a lui! Şi că aceste pretinse „amintiri” dintr-o viaţă
anterioară să nu fie decât amintirea unei lecturi, a unui film etc.
În concluzie, oamenii cunoscuţi sunt prea cunoscuţi iar necunoscuţii imposibil de verificat! O mare parte din vieţile anterioare descrise de Cayce se înscriu în această ultimă
categorie.
Totuşi, pentru ultimele zece secole există arhive.
În Franţa, putem să mergem mai departe: mă gândesc, de exemplu, la dosarele Inchiziţiei care au păstrat mărturiile Catarilor din Languedoc. Aceste dosare exacte, atât de detaliate încât putem citi acolo numele, vârsta, sexul, meseria, domiciliul fiecărui suspect interogat (în secolele al 12-lea şi al 13-lea!) încă
mai există (vezi Jean Duvernoy, Histoire des Cathares, Editions Privat, Toulons, 1979). Astfel, un medic englez, Dr. Arthur Guirdham a putut verifica „amintirile” catare ale uneia din pacientele sale care îşi amintea că a fost arsă pe la 1250 (Cathares et Reincarnation, Editions Payot, Paris, 1971).
În privinţa vieţilor anterioare americane, avem mai puţine arhive decât pentru Europa. Totuşi, s-au putut efectua unele verificări ale dosarelor Cayce. De exemplu, în cazul acelui muzician orb (care de altfel şi-a recăpătat vederea urmând sfaturile lui Cayce!) care avea o pasiune pentru căile ferate şi arăta, de asemenea, un viu interes istoric pentru războiul de secesiune. Cayce i-a spus că fusese soldat sudist din armata generalului Lee; că, în civil, fusese lucrător la căile ferate. Lectura îi dădea numele: Barnett Seay. Şi adăuga că în arhivele din Virginia i se putea da de urmă. Acest om s-a dus să verifice. Într-adevăr, a găsit menţiunea unui anumit Barnett Seay, port-drapel al armatei lui Lee, care avea semnalmentele date.
„Pare dificil să te încăpăținezi să afirmi că toate acestea nu sunt decât pură imaginaţie din partea lui Edgar Cayce: suntem aici confruntaţi cu un document palpabil, care confirmă relatarea.
Dacă am vrea să explicăm totul prin viclenia unei clarvăzătoare care ar sesiza interesele vitale ale consultantului şi temperamentul său, adăugind şi multă imaginaţie, nu ar ajunge.
Ar trebui o clarvăzătoare specială care să caute în registrele statului Virginia un dosar necunoscut...”.
Am luat aceste rânduri din excelenta carte de Dr. Cerminara despre reîncarnare: De nombreuses vies, de nombreuses amours, (Nenumărate vieţi, nenumărate iubiri) (Editions Adyar, Paris, 1984).
Este sigur că nu se poate nega totul, nici reîncarnarea în general, pentru care se acumulează acum documente, nici nu se poate desfiinţa cu un gest dispreţuitor dosarele Cayce, sub pretextul că suntem încă departe de a putea toţi să le verificăm.
Poate că Cayce n-a avut dreptate sută la sută. Sigur că mai există
în aceste dosare erori şi incoerenţe. Se datorează ele greşelilor de transcriere? Totuşi, i-am putea acorda lui Cayce favoarea îndoielii: pentru că lecturile medicale au fost atât de des juste încât rezistă
atât de bine la ancheta ştiinţifică întreprinsă azi, de ce să nu ne gândim că lecturile vieţilor anterioare pot fi exacte în aceeaşi proporţie?
De altfel, dacă luăm în consideraţie faptul că au fost date:
- de un om care mult timp nu a crezut în reîncarnare,
- care era total lipsit de cultură literară sau istorică,
- care mult timp a refuzat chiar să fie remunerat, atunci cum se explică aceste fantastice revelaţii ştiinţifice şi arheologice, în
care Cayce a vorbit de laser înainte de a fi descoperit, de esenieni, înainte de a se traduce „Manuscrisele” de la Marea Moartă şi despre planeta Pluton înainte de descoperirea ei?
Karma şi accidentele
Aşa cum am văzut în lectura dată pentru acest infirm care ar fi fost Nero, accidentele ele însele ar putea avea o cauză karmică.
Este ceea ce afirmă Cayce, adăugind că şi aici legea naturală a Karmei „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” lasă locul Legii lui Christos...dacă entitatea este de acord. Şi accidentele pot fi astfel evitate!
Să ne întoarcem la cazul acelei fetiţe despre care am vorbit mai înainte, care fusese decoratoare la Curtea Franţei, apoi o fetiţă americană moartă într-un accident de maşină în secolul trecut. Iată ce mai spunea lectura:
În viaţa actuală, ea are tendinţe latente spre accidente.
Trebuie să avertizăm entitatea şi să o ferim, nu împiedicând-o să
călătorească, ci ştiind cu cine pleacă în călătorie, în ce condiţii.
Dacă nu, poate avea accident de maşină sau cu orice alt mijloc detransport cu un risc de a rămâne parţial invalidă. Este o parte dinkarma sa, NUMAI dacă nu observă Legea Graţiei, care permitekarmei să nu se concretizeze în experienţe trăite. De aici,importanţa extremă, necesitatea de a ajuta entitatea să-şi dezvolteîncrederea sa în Originile Divine, să se întoarcă la ele; să-şiîncredinţeze ţelurile, toate speranţele acestor forţe ale naturii divine.
(Lectura 1635-3)
Ceva mai departe, Cayce spune că:
Acestei entităţi i-a plăcut întotdeauna să călătorească şi totuşi,aşa cum am spus, va trebui să fie prudentă, mai ales cutransporturile mecanice, fie că e vorba de automobil sau de tren. Arfi mai sigur pentru ea să călătorească cu avionul. (Idem).
Cayce nu precizează exact de ce accidentele fac parte din karma ei, în schimb descrie această fetiţă ca fiind colerică şi impulsivă... Astăzi, dacă este lăsată să plece fără să se ia măsuri de siguranţă, riscă să se întâmple accidentul. Dar dacă mai târziu, spune Cayce, ea se va strădui de bună voie să intre în Legea Graţiei, nu va mai trebui să se supună durei Legi a Karmei.
Lucrând la sine însăşi după învăţătura lui Christos, consecinţele nemiloase ale Legii Cauzei şi Efectul vor fi anulate. Învățând să-şi stăpânească impulsivitatea şi egoismul, ea va evita accidentul: karma va rămâne în stare latentă.
Multe accidente se întâmplă din impulsivitate: putem învăţa să ne controlăm, să ne canalizăm focul interior, să ne ameliorăm egoismul primar. Mă gândesc la şoferii care vor cu orice preţ să-i depăşească pe ceilalţi...
