să le învingem dacă ne păstrăm calmul.
Chiar dacă cele mai multe nu pot fi stăpînite printr-o acţiune individuală, chiar dacă
putem avea uneori senzaţia că ne apasă
piciorul unui colos, nu trebuie să ne resemnăm niciodată, nici la suferinţă, nici la eşec, nici la suportarea consecinţelor deciziilor altora. Nu trebuie nici să aşteptăm vreodată
de la alţii, oricine ar fi ei, soluţionarea problemelor care ne privesc. Curajul este cheia tuturor acestor probleme.
De fapt, nimic, sau aproape nimic, nu este vreodată pierdut ; o soluţie, individuală
sau colectivă, pentru probleme aparent de nedepăşit este aproape totdeauna posibilă.
Este suficient, pentru a ne convinge de acest
156
Cum să ne apărăm de crizele următoare lucru, să observăm soarta celor mai rele dictaturi: toate sfirşesc prin a dispărea; ·chiar dacă după ce au provocat multe nenorociri ; chiar dacă mulţi eroi au murit pentru a le accelera prăbuşirea, în profitul generaţiilor viitoare; şi chiar dacă, uneori, ele antrenează
în căderea lor civilizaţiile pe care le-au distrus.
Fiecăruia dintre noi, astăzi, îi revine să
acţioneze înainte să fie prea tîrziu. Pentru că acest lucru presupune o energie, o voinţă, un curaj, chiar o abnegaţie de nezdruncinat; voinţa de a face opţiuni, de a căuta soluţii, de a implementa tactici şi mijloace, chiar şi cu preţul sacrificării confortului imediat sau chiar a propriei vieţi în interesul generaţiilor viitoare.
Pozitivitate
A fi pozitiv înseamnă să nu te resemnezi nici o clipă acceptînd ca generaţiile viitoare să trăiască tot atît de prost -sau mai puţin bine decît noi. Şi să înţelegi că numai încercînd să ameliorezi soarta celor ce ne vor urma poţi spera cu adevărat să o ameliorezi pe a ta.
Acest lucru este fundamental. Din tot ce am scris pînă acum, mi-aş dori să reţineţi măcar următorul lucru: nu putem scăpa de o criză, aici şi acum, indiferent de natura
Răspunsul : trei principii, şase acţiuni 157
ei, decît acţionînd în interesul generaţiilor următoare.
Nu este ceva intuitiv: mulţi cred că, pentru a supravieţui, trebuie să te îngrijeşti doar de tine însuţi, să examinezi problemele rînd pe rînd cînd devin urgente, fără să te preocupi vreodată de viitorul îndepărtat.
Pentru că, cred ei, dacă te gîndeşti prea mult la viitor, vei eşua în prezent; dacă te preocupi prea mult de protejarea propriului patrimoniu pe termen lung, vei lăsa să
scape ocaziile de a obţine profit pe termen scurt. Dacă te gîndeşti prea mult la eventuale catastrofe pe termen lung, vei rata ocaziile de a te bucura de clipa prezentă.
Dacă ţii prea mult cont de ceilalţi, nu vei mai profita de propriile resurse. Dacă priveşti prea departe în zare, te vei împiedica de prima piatră care-ţi iese în cale.
De fapt, nu aşa stau lucrurile : ar trebui să fie limpede, după lectura capitolelor precedente, că, dacă nu ne gîndim la bunăstarea generaţiilor viitoare, pregătim pentru noi înşine o viaţă de iad : dacă generaţiile următoare vor trăi mai prost decît noi, cine ne va finanţa pensiile? Cine va avea grijă
ca clima să fie suportabilă? Cine va menţine ordinea şi securitatea de care şi noi vom avea nevoie? În sfirşit, dacă ne-am fi gîndit, acum zece, douăzeci sau treizeci de ani, la
158
Cum să ne apărăm de crizele următoare generaţiile următoare, nu am fi ajuns aici.
De exemplu, dacă, în timpul crizei din 2007, ne-am fi gindit cum va arăta lumea în 2018, nu am fi acţionat atît de rău, mulţumindu-ne să protejăm patrimoniile vîrstnicilor de ieri în detrimentul tineriloŢ de azi, adică
noi înşine.
Profitul cel mai consistent îl faci gindindu-te la valorizarea pe termen lung a propriilor economii. Numai asigurîndu-te la maximum împotriva tuturor pericolelor poţi acţiona în mod eficient. Numai acţionînd preventiv în numele tuturor poţi evita să
suferi tu însuţi. Numai educîndu-i pe tineri poţi crea condiţiile necesare dezvoltării unei societăţi senine, libere şi înstărite, de pe urma căreia vei profita şi tu. Numai privind în depărtare poţi vedea la timp piatra din calea ta şi să o ocoleşti. Numai schiorii care se gindesc la poarta următoare vor trece
·
fără să cadă prin cea pe care o traversează.
Numai jocheii care se gîndesc la gardul următor vor sări cu bine peste gardul de dinaintea lor. Numai finanţatorii care ştiu să investească în întreprinderile aflate la început de drum fac adevărate averi. Numai părinţii care se ocupă de viitorul copiilor lor reuşesc ei înşişi. Numai cetăţenii care vor să se gîndească la interesele generaţiilor următoare votează în conformitate cu propriul interes.
Răspunsul: trei principii, şase acţiuni 159
Luciditate. Combativitate. Pozitivism. Pe aceste trei principii trebuie să se întemeieze acţiunea. Ea trebuie să se descompună în şase etape : analiza riscurilor, găsirea unor aliaţi, acţiunea pozitivă, dezinvoltura, pregătirea pentru orice eventualitate, inclusiv pentru o confruntare ; şi, ultim resort, dacă
nimic altceva nu mai este posibil, şi dacă
este posibil : plecarea.
Şi aici, nu am putea continua decît cu generalităţi, care ar trebui precizate în fiecare caz particular. Deosebind punerea lor în practică de o persoană, o întreprindere, un stat sau lumea întreagă.
Nu mă voi ocupa aici decît de reacţiile necesare în confruntarea cu cele opt crize evocate mai sus. Chiar dacă cele trei principii şi cele şase acţiuni ce decurg din ele oferă şi un excelent cadru pentru acţiunea împotriva unei boli, sau a unei despărţiri, sau a unei suferinţe de orice fel.
