de mai bine de douăzeci de ani au procedat în acest sens măcar o dată în existenţa lor.
Iar ele acţionează astfel pentru că se gîndesc fără încetare la pericolele viitorului.
Unele acţionează în permanenţă, prin schimbări homeopatice, care le determină, în virtutea apariţiei constante de noi produse, să se transforme încontinuu. Altele îşi schimbă
brusc specificul, trecînd într-un interval de cîteva luni de la producţia de conţinători
176
Cum sd ne apdrdm de crizele urmdtoare la cea de conţinuturi, de la: siderurgie la turism, de la fizic la digital.
5. A fi cit mai nomad cu putinţă
Cînd o întreprindere este prea legată de un loc anume (un restaurant, un magazin, un hotel), el însuşi deosebit de ameninţat de o criză specifică, financiară, economică, socială, politică, ecologică, atunci ea trebuie să
se pregătească pentru o mutare.
De exemplu, o firmă instalată într-un loc insalubru, sau într-un context urban aflat în declin, sau în preajma unei uzine poluante, ori pentru că fiscalitatea ameninţă să devină spoliatoare, sau pentru că
securitatea personalului nu mai este asigurată, sau din orice alt motiv, trebuie să se pregătească să plece. Pentru aceasta, ea nu trebuie să fie decît locatară în spaţiile sale, să nu aibă legături prea puternice cu un loc anume şi să verifice disponibilitatea principalilor colaboratorilor faţă de o plecare.
Uneori, situaţia este mai di:ijcilă cînd identitatea întreprinderii este legată de un loc anume. De exemplu, în cazul unei întreprinderi viticole sau turistice. Pregătirea plecării se po�te dovedi mai dificilă într-un astfel de caz, chiar dacă rămîne necesară.
Rctspunsul: trei principii, şase acţiuni 177
6. Plecarea
În sfirşit, dacă crizele devin inevitabile şi atunci cînd sînt legate de un loc anume, întreprinderea trebuie să se hotărască să
plece. Atîtea întreprinderi au murit pentru că un întemeietor nu s-a gindit la ce ar putea lăsa generaţiilor următoare şi a preferat să moară la faţa locului mai curînd decît să plece la timp.
Unii au reuşit să părăsească totul la timp şi să îşi reconstituie activele în altă
parte. În acest caz, cele cinci etape precedente capătă întregul lor sens : dacă au fost parcurse cu seriozitate, atunci pregătirea pentru o plecare lipsită de traumatisme a reuşit şi altundeva există aliaţi preţioşi.
Prevenţia colectivă pentru o ţară
În faţa acestor posibile crize, aplicarea aceloraşi principii de către o ţară implică
definirea unui program foarte diferit de cele elaborate de majoritatea partidelor politice şi de cele dezbătute în campaniile electorale.
De aceea, cartea de faţă conduce la schiţarea unui nou mod de a face politică.
Mai întîi, este important să se facd o analiză clară a ceea ce s-ar petrece în ţară
178
Cum sd ne apdrdm de crizele urmdtoare dacă una din aceste crize s-ar propaga. Ceea ce nici un partid şi nici un guvern nu fac, în nici o ţară din lume. Aceasta ar permite reperarea punctelor slabe şi elaborarea unui program pentru a le corecta.
Pentru aceasta, trebuie să se recurgă la alte instrumente de măsură. Astăzi, ceea ce distruge patrimoniul pentru a crea fluxuri măreşte PIB-ul, în timp ce ceea ce ameliorează patrimoniul diminuînd fluxurile reduce PIB-ul.
"Indicele de pozitivitate" al ţărilor, aşa cum este calculat şi prezentat în anexa de la finele cărţii noastre, dezvăluie slăbiciunile fiecărei ţări în principalele domenii care pot fi atinse de una dintre cele opt crize.
El indică în ce măsură sînt pregătite ţările.
De exemplu, dacă infrastructurile nu sînt rezistente, programul trebuie să urmărească
o cît mai bună întreţinere a lor. Dacă demografia nu este echilibrată, este necesară o politică familială adecvată. Dacă democra
ţia nu este transparentă, trebuie acţionat asupra ansamblului parametrilor care o pot consolida. Dacă sursele de energie sînt în cea mai mare parte axate pe di.oxidul de carbon, atunci trebuie făcut totul pentru a le elimina.
În special din cauza datoriilor sale, a structurii sale industriale, a slăbiciunii sistemului
Rdspunsul: trei principii, şase acţiuni 179
său de educaţie, Franţa este prost clasată
din punctul de vedere al acestui indice şi se află într-o poziţie nemulţumitoare pentru a rezista crizelor financiare, economice şi sociale. Ea pare a fi într-o poziţie mai bună
pentru a rezista celorlalte crize. Ea poate lua exemplu, în multe privinţe, de la ţările scandinave, mult mai avansate cînd e vorba să ia în calcul interesul generaţiilor viitoare şi care au iniţiat de multă vreme virajul necesar ieşirii din capitalism, pentru a se îndrepta spre o economie pozitivă.
Apoi trebuie formulat un program şi acţionat tn funcţie de interesul generaţiilor viitoare. Iar în această direcţie nu ducem lipsă de propuneri. În cazul Franţei, trebuie acordată prioritate educaţiei, în special celei a păturilor defavorizate. Trebuie asigurată
gratuitatea bunurilor esenţiale. Trebuie făcut totul ca fiecare să poată avea acces la diversele forme ale puterii ; trebuie susţinută demografia, pentru a putea finanţa pensiile; trebuie întărite peste tot asigurările, declarate obligatorii, interzicîndu-se exonerarea unora; trebuie redusă datoria publică, trebuie, în orice caz, luată decizia ca ratele să fie fixe atît timp cît sînt mici ; şi ea trebuie să fie folosită mai ales pentru finanţarea infrastructurilor; trebuie să i se ofere fiecăruia posibilitatea de a-şi dezvolta
180
Cum sd ne apdrdm de crizele urmdtoare competenţele şi capacitatea de inserţie de-a lungul întregii sale vieţi profesionale ; trebuie regîndite locuinţele astfel încît să
