devină economice din punct de vedere energetic; trebuie dezvoltate masiv transporturile în comun; trebuie să ne îndreptăm cît mai rapid spre o agricultură bio şi o reducere masivă a consumului de came ; trebuie protejate pădurile şi resursele de apă; trebuie redusă masiv dependenţa de energia fosilă
şi irosirea materiilor prime ; trebuie organizată capturarea şi stocarea emisiilor de co2 în timpul combustiei materiilor fosile ; trebuie încurajată reciclarea bunurilor de consum, în special a celor ale căror componente implică intervenţia pămînturilor rare.
Şi multe alte acţiuni.
Găsirea aliaţilor
Şi în această direcţie, identificarea riscurilor duce la o bună delimitare a modurilor de a ne proteja.
În cazul Franţei, principalii aliaţi se află
în Europa, unde se aflau cei mai vechi duşmani ai ei, şi în Africa, unde s-ar putea afla cele mai teribile ameninţări ·în viitor.
Europa este în mod deosebit ameninţată
de competiţia geopolitică mondială. În caz de criză, Statele Unite şi China vor veni să
jefuiască întreprinderile, talentele şi resursele
Rdspunsul: trei principii, şase acţiuni 181
Europei, care nu va avea, pentru moment, mijloacele de a rezista în faţa ameninţărilor viitorului: următoarea criză financiară
va mătura băncile; următoarea criză economică va mătura cele mai performante întreprinderi ale sale ; următoarea criză
socială va mătura actualele instituţii; următoarea criză geopolitică va mătura suveranitatea ei. Pentru a putea rezista la toate acestea, este în interesul Franţei să facă
tot ce se poate pentru a întări legăturile cu vecinii săi europeni şi pentru a înfiinţa instituţiile necesare, economice, politice şi militare, în folosul unui proiect ce ar face din Europa avangarda revoluţiei pozitive, revoluţie care să slujească generaţiile viitoare şi să protejeze identitatea sa.
Pentru Franţa, Africa este al doilea partener major în confruntarea cu toate aceste crize.
De acolo ar putea veni majoritatea crizelor următoare: în Africa s-ar putea declanşa uriaşe mişcări migratorii şi o criză ecologică
majoră; mişcări teroriste, fundamentaliste sau comunitariste ar putea pomi spre Mediterana şi spre Franţa.
1bt acolo se află majoritatea pămînturilor rare vitale pentru industria franceză. Şi tot acolo se află principalele şanse de dezvoltare : spaţiul francofon ar putea fumiza
182
Cum sd ne apdrdm de crizele urmdtoare bazele unei industrii a digitalului de talie mondială; clasa de mijloc africană ar putea fumiza formidabile potenţialităţi de piaţă
pentru întreprinderile franceze.
Înnodarea, cît mai curînd, a unor legături solide, pe termen lung, dezinteresate cu aceste ţări constituie cheia bunăstării franceze de mîine; ar fi un exemplu deosebit de grăitor în favoarea altruismului individual.
A fi flexibil şi mobil
Într-o lume unde totul se schimbă cu mare viteză, în special în materie de tehnologie, este fundamentală, pentru protejarea de crizele următoare, privilegierea unei economii a mişcării mai degrabă decît a rentei.
Din acest punct de vedere, Franţa are multe de făcut. Ea trebuie să înceteze să mai întoarcă spatele imensei sale faţade maritime şi să-i utilizeze toate potenţialităţile.
Trebuie să-şi dezvolte porturile şi folosirea fluviilor. Trebuie să încurajeze cultura deplasării pînă la - şi inclusiv - în artă şi urbanism, educaţie şi prevenţie medicală: deplasarea trebuie să devină o plăcere, şi nu o constrîngere.
Ultimele două căi sînt inoperante: o ţară
nu poate pleca. Nu se poate muta ; invers,
Rdspunsul: trei principii, şase acţiuni 183
ea trebuie să vegheze ca locuitorii sa1 să
nu fugă şi, dimpotrivă, să atragă talentele.
Prevenţia colectivă la nivel mondial Umanitatea este ameninţată, cum am văzut, de aceste diverse crize, în chiar existenţa ei.
Ea nu se poate totuşi muta, dar poate încă scăpa de tragedia ce se anunţă, cu condiţia de a conştientiza riscurile enunţate aici şi de a acţiona cît mai rapid cu putinţă, în interesul generaţiilor următoare.
Pentru a evita cu adevărat crizele, trebuie schimbat modelul de dezvoltare, de alimentaţie şi de producţie, prin adoptarea unei atitudini pozitive. Ceea ce poate avea loc doar la nivel planetar. Îmbunătăţirea nivelului de trai nu ar mai implica distrugerea naturii, nici chiar consumul iraţional de materii prime.
În acest scop, sînt necesare multe decizii, şi ele sînt posibile fără ca aceasta să implice iluzoria instalare a unui guvern planetar.
Deciziile acestea presupun acţiunea neobosită a fiecăruia dintre noi, în calitatea noastră de cetăţeni ai lumii. Fără să aşteptăm ca alţii să acţioneze în locul nostru.
