Go to page:

Text Size:

Nimic nu este mai rău, am mai spus-o, decît

184

Cum să ne apdrdm de crizele urmdtoare să aştepţi de la alţii rezolvarea propriilor probleme.

Printre aceste acţiuni, unele pot fi întreprinse de fiecare dintre noi, chiar dacă nu vor avea un impact decît dacă cei care acţionează sînt foarte numeroşi.

Altele ar presupune, pentru a avea un efect, un consens din partea principalilor conducători ai întreprinderilor şi ţărilor.

Printre cele dintîi : să nu mai folosim materiale plastice, să consumăm cît mai puţin zahăr, sare şi peşte; şi deloc came.

Să privilegiem cumpărarea unor bunuri foarte durabile şi reciclabile. Să ne pregătim să trăim frugal şi să ne simţim astfel împliniţi.

Printre celelalte : să fie elaborate standarde bancare şi extrabancare pentru a fi stăpînite giganticele fluxuri financiare care circulă pe planetă şi ameninţă să o destabilizeze ; să fie impus peste tot un preţ al dioxidului de carbon de cel puţin 40 de euro tona; să fie interzis progresiv, la nivelul întregii planete, consumul de came şi să

se reducă progresiv şeptelul de bovine şi ovine; să fie creată şi finanţată,'- dacă este posibil peste tot, o asigurare de pensie şi o acoperire de sănătate universală ; să se înlesnească accesul la cele mai bune metode de diagnoză medicală şi biologică ; să se

Rdspunsul: trei principii, şase acţiuni 185

furnizeze tuturor un venit minim în schimbul unei formări neîncetat aduse la zi; să

se elaboreze şi să fie respectată o cartă etică

pentru a pune inteligenţa artificială, nanotehnologiile şi biotehnologiile în serviciul tuturor. În sfirşit, şi poate în special, să fie privilegiată o utilizare necomercială a timpului prin educarea în spiritul creativităţii şi al altruismului.

Ni s-ar putea părea că toate acestea sînt irealizabile. Nu este aşa. Dar ar putea deveni, peste douăzeci de ani, dacă nu se întreprinde nimic pînă atunci. Dacă acţionăm, sînt convins că secolul următor poate fi uimitor prin pacea, fericirea şi seninătatea puse la îndemîna tuturor.

Şi, mai ales, nu vă descurajaţi : începeţi deîndată să transpuneţi în practică principiile şi acţiunile evocate mai sus. Vorbiţi despre toate acestea cu cei din jurul vostru.

Iar data următoare cînd veţi îndeplini un act oarecare, aşezaţi-l în perspectivă şi întrebaţi-vă dacă înrăutăţiţi lumea sau dacă, dimpotrivă, o amelioraţi.

Şi mai ales : priviţi-vă copiii sau nepoţii şi întrebaţi-vă în ce an vor avea vîrsta pe care o aveţi astăzi. 2050? 2070? Mai tîrziu?

· Întrebaţi-vă dacă le puteţi lăsa, la acea dată, o lume înfiorătoare; dacă doriţi ca ei

186

Cum sd ne apdrdm de crizele urmdtoare să vă blesteme, tot aşa cum aţi avea destule motive să blestemaţi generaţiile precedente pentru că au acceptat ca lumea să intre într-o astfel de derivă.

Fiecare, desigur, poate pretinde că nu are nici o vină şi că nimic nu stă în puterea sa. Trebuie doar să se întrebe dacă a făcut tot ce ar fi putut să facă, dacă face tot ce poate să facă pentru ca aceste coşmaruri să nu devină realitate. Da, stă în puterea noastră.

Nu pretind că am oferit aici răspunsul la toate aceste întrebări, nici o soluţie definitivă la toate problemele acestea. Vreau doar să provoc o dezbatere privind provocările acestea imense. Pentru a găsi soluţii realiste şi pozitive.

Pentru a hrăni dezbaterea aceasta, v-aş fi recunoscător dacă mi-aţi scrie (j@attali.com) şi dacă mi-aţi împărtăşi observaţiile şi ideile voastre. Poate că, împreună, am putea acţiona înspre mai binele lumii.

Mulţumiri

Le mulţumesc celor care au acceptat să

recitească textul acesta şi să îmi împărtă

şească comentariile lor. Printre mulţi alţii : Belal Ben Amara, Xavier Botteri, Jean

Philippe Bouchaud, Clement Lamy, Marius Martin, Laurine Moreau, Pierre Moscovici, Laurent Quirin. Le mulţumesc şi lui Sophie de Closets şi lui Diane Feyel pentru sprijinul lor atî.t de atent.