asigure sănătatea și vitalitatea tuturor sistemelor corporale. În multe cazuri, cel mai bine e să uiți infecția specifică și să te concentrezi pe susținerea organismului pentru ca acesta să realizeze ceea ce i-a fost menit, să se protejeze.
Se poate ca asta să dureze câteva zile și chiar să interfereze cu mult prea importantele noastre angajamente lumești, dar nevoia și mesajul sunt clare, e timpul să le dăm corpului nostru și modului nostru de viață atenție și îngrijire.
Infecțiile apar adesea ca parte a „unei epidemii“. Când o boală se răspândește și atacă mulți oameni simultan într-o comunitate, poate că e întemeiat să se considere întreaga comunitate ca un grup cu multe fațete ce acționează în același fel ca un individ. Din această perspectivă, cauza unei epidemii este aceeași cu aceea a unei infecții individuale; înseamnă că rezistența acelui grup este la pământ.
Din cauza epidemiei de gripă ce a urmat după Primului Război Mondial au murit mai mulți oameni decât au fost uciși în același război. Situația poate fi redusă la problema igienei, a sistemului sanitar și a nutriției după acea perioadă tragică, dar poate fi văzută și ca rezultat al unor profunde răni comune care au afectat conștiința colectivă a umanității. Nu e suficient să fii întreg și sănătos individual.
Și societatea din care facem parte trebuie să radieze aceste calități, căci altfel facem parte dintr-un sistem nesănătos și, de aceea, deschis la epidemii. Aceste epidemii pot să fie de gripă sau de HIV/SIDA, sau de frică, alienare și lipsă de sens. Sănătatea noastră depinde de întregire la toate aceste niveluri.
ANTIBIOTICELE
Există, fără îndoială, situații în care se recomandă cu tărie folosirea unor medicamente ca antibioticele. Ele sunt un dar de neprețuit pentru umanitate, salvând vieți și îmbunătățind calitatea existenței atunci când sunt folosite cu măsură și în mod adecvat. În caz de meningită și de alte infecții potențial letale, antibioticele au salvat nenumărate vieți. Din păcate, sunt folosite adesea doar pentru că se află la îndemână și acționează rapid, fără să se acorde prea multă
atenție efectului generic și consecințelor utilizării lor aleatorii.
Când este adecvat să se recurgă la antibiotice, trebuie urmați câțiva pași care să
le diminueze impactul asupra organismului. Trebuie să se administreze cel puțin 2 g vitamina C pe zi (până la o săptămână după încheierea tratamentului cu antibiotice) și multe vitamine din complexul B. Aceste vitamine ajută
organismul să facă față stresului cauzat de infecție și de antibiotice și măresc rezistența naturală a corpului.
Având în vedere că unele antibiotice distrug flora naturală din intestinele noastre, trebuie consumat din abundență iaurt cu culturi vii pentru a susține organismul împotriva asaltului substanțelor chimice, dar și pentru a ajuta la reechilibrarea ecologiei intestinale.
Când iei antibiotice, odihnește-te și fii relaxat, căci ești sub atacul unor substanțe chimice puternice, de tratat cu respect. Cu toate acestea, fii recunoscător că
există ca să te ajute și exprimă-ți recunoștința față de tine în feluri semnificative.
Apariția unui sentiment de vinovăție pentru că iei pastile — chiar dacă folosirea lor este potrivită cu împrejurările — nu face decât să te slăbească și mai tare și să
blocheze o vindecare mai profundă. Când trebuie luate pastile, acționează alături de ele, nu împotriva lor.
Se pot folosi și plante medicinale care să ajute tratamentul cu antibiotice.
Acestea se pot administra în timpul tratamentului pentru a intensifica acțiunea medicamentelor și a ajuta organismul, protejându-l de eventualele efecte negative. Plantele specifice variază în funcție de locul infecției și de individ și trebuie alese în conformitate cu acești factori (vezi restul capitolului). Plantele medicinale pot fi folosite și după tratamentul medicamentos pentru tonifierea organismului cu ajutorul celor amare și, poate, și al tonicelor nervoase. Este importantă și purificarea organismului cu alterative, diuretice și limfatice. Chiar dacă plantele specifice trebuie alese în funcție de nevoile individuale, unele precum lipicioasa, echinacea, ghințura, gențiana, urzicile, ovăzul și pelinul sunt indicate adesea.
PLANTELE MEDICINALE PENTRU INFECȚII ȘIINFESTĂRI
Plantele medicinale pot fi folosite în două feluri împotriva infecțiilor și infestărilor: prin proprietățile lor antimicrobiene, acționează direct împotriva microbilor și în plus susțin și vitalizează propriul sistem de apărare a organismului. Din fericire, în majoritatea cazurilor, plantele medicinale vor avea ambele efecte în același timp. Smirna este un exemplu de plantă medicinală care combină acțiunea toxică directă asupra bacteriilor cu capacitatea de a stimula secreția de globule albe — leucocitele — a organismului, responsabile de mare parte din activitatea de apărare a organismului.
Alte acțiuni indicate sunt cele care ajută la eliminarea toxinelor, cum ar fi diaforeticele, laxativele și diureticele. Orice acumulare de reziduuri și toxine este un mediu propice pentru microbi. Cele mai multe plante medicinale pot să joace un rol în tratarea infecțiilor și a infestărilor, însă aici ne vom concentra pe antimicrobiene, diaforetice și vermifuge.
ANTIMICROBIENELE
Multe plante medicinale au un efect toxic direct asupra microbilor. Primul antibiotic eficient, penicilina, a fost descoperit dintr-o plantă, o ciupercă. Foarte interesant, un vechi remediu galez în caz de puroi se bazează pe pâine cu mucegai. Ani de zile profesia medicală a luat asta în râs, până când a fost evident că exista o bază biochimică solidă pentru această recomandare aparent bizară, căci mucegaiul este provocat de ciuperci.
Plantele medicinale acționează în moduri complexe ce nu pot fi explicate de fiecare dată, căci nu au fost făcute suficiente cercetări, iar procesele prin care luptă cu infecțiile sunt numeroase. Cele mai bune antimicrobiene ce pot fi
folosite în deplină siguranță pentru combaterea infecțiilor sunt: echinacea, eucaliptul, usturoiul, smirna, condurașul, cimbrul, indigoul sălbatic și pelinul.
Pe la începutul secolului XX, puterea antiseptică a unor uleiuri din plante a fost comparată cu cea a fenolului, un antiseptic de sinteză folosit în mod obișnuit, și s-a descoperit că multe uleiuri volatile sunt mai puternice decât fenolul, uleiul de cimbru fiind cel mai puternic. Experimentul a vizat acțiunea antiseptică asupra unei supe de vită infestată cu apă de la sistemul de canalizare și a stabilit la ce diluție (doză-parte la 1 000 de părți) nu mai exista acțiune antiseptică. Uleiul de cimbru s-a dovedit de opt ori mai puternic decât fenolul. Mai mult decât atât, în timp ce fenolul distruge țesutul din jurul rănii, puternicele uleiuri din plante cum ar fi cimbrul nu o fac. Există și alte plante mai puternice decât fenolul.
Cimbru
0,7
Rozmarin
4,3
Portocală dulce
1,2
Lavandă
5,0
Verbină
1,6
Fenol
5,6
Trandafir
