DAVID SPANGLER
SISTEMUL URINAR
Prin această foarte elocventă descriere a lui David Spangler cu privire la rolul planetei noastre în sistemul solar, la implicarea sa în purificarea energiilor, avem prezentarea perfectă a rolului pe care rinichii îl au în corpul nostru. Să avem în față un astfel de model ne poate oferi perspective asupra rezonanței ființei și sensului creației, asupra naturii integrării întregurilor în întreguri mai mari. Mare parte din ceea ce se poate spune despre relația rinichilor cu organismul se poate spune și despre rolul unui individ sau unui grup într-un ecosistem, despre un ecosistem în cadrul biosferei, despre planete în sistemul solar și așa tot mai departe. Dacă ne întoarcem către interior, în corpul nostru și la nivel de structură
celulară, găsim tipare similare de relații.
Rinichii se ocupă în principal de menținerea unui mediu intern constant și sănătos în corpul nostru. Sunt organe de homeostazie. Arhitectura interioară a rinichiului și modul în care impresionanta sa structură își îndeplinește funcțiile complexe nu fac obiectul acestei cărți. Totuși, trebuie să aruncăm măcar o privire către unele funcții pe care le poate îndeplini rinichiul, pentru a înțelege modul în care funcționează.
Cea mai importantă funcție a sa este reglarea volumului de apă din organism.
Chiar dacă rinichiul este prezentat adesea ca excretând apa, sarcina sa este mai degrabă una de conservare, căci mare parte din apa care trece prin rinichi se reabsoarbe. Prin comparație, numai o cantitate mică de apă, ce are rolul de solvent pentru reziduuri, trece mai departe în vezica urinară. Rinichii reglează
echilibrul relativ al sării în organism, excretând excesul. O altă funcție importantă a rinichiului ține de rolul pe care îl are în menținerea echilibrului acid
/ alcalin al sângelui. De asemenea, este responsabil de separarea reziduurilor de substanțele folositoare. Întrucât sângele se filtrează prin rinichi, multe molecule vitale, precum glucoza și aminoacizii, ies din sânge și pătrund în urină. Aceste molecule importante sunt reabsorbite mai târziu, iar reziduurile sunt excretate.
Complexitatea rinichiului se datorează, în parte, și capacității sale de a face diferența între reziduuri și substanțele vitale. Rinichiul mai este implicat în
secreția hormonului renină, ce reglează tensiunea arterială prin intermediul unei căi complexe.
PLANTELE MEDICINALE PENTRU SISTEMUL
URINAR
Având în vedere importanța rinichilor, nu e deloc surprinzător că natura are din abundență plante medicinale care să le susțină funcția. Privind rolul rinichilor în context holistic, e evident că buna funcționare a oricărei alte părți din organism depinde de eliminarea eficientă a reziduurilor și toxinelor. Având în vedere că
alimentația noastră tinde să includă substanțe chimice nenaturale și periculoase și că stilul nostru de viață este, în mare parte, în dizarmonie cu mediul extern și cu nevoile mediului intern, rolul rinichilor devine și mai important. Plantele medicinale care vin în sprijinul rinichilor nu sunt bune doar pentru problemele urinare, ci și pentru a ajuta mecanismul de purificare a organismului să acționeze la nivelul întregului corp, indiferent de problemă.
DIURETICELE
În sens strict, diuretică este o plantă care face să crească excreția și fluxul de urină. Cu toate acestea, termenul tinde să fie folosit în sens mai general pentru orice plantă care acționează asupra rinichilor sau a vezicii urinare. Lista diureticelor este uriașă (după cum poți vedea în secțiunea despre acțiunile plantelor medicinale), dar poate cel mai eficient și mai prețios diuretic recomandat pentru uz generic este păpădia sub formă de rădăcină sau frunze. Ea e nu doar la fel de eficientă ca diureticele de sinteză, dar conține și un procent ridicat de potasiu, element care se elimină adesea din organism prin folosirea unor astfel de diuretice de sinteză, ceea ce poate să aibă consecințe periculoase dacă nu se administrează suplimente cu potasiu care să înlocuiască pierderile.
Acest proces este evitat cu ajutorul păpădiei și, practic, are loc și o creștere a
nivelului de potasiu, mulțumită procentului ridicat conținut de păpădie. Această
plantă este și tonic hepatic și are multe utilizări.
Toate plantele medicinale prezentate în acest capitol au proprietăți diuretice asociate cu alte acțiuni specifice legate de sistemul urinar. Un alt diuretic mai generic, care merită amintit aici, este lipicioasa. Acțiunea sa diuretică simplă
combinată cu proprietățile ei alterative vin în sprijinul majorității afecțiunilor.
ANTISEPTICELE URINARE
Acțiunea antiseptică a unor plante diuretice se datorează, de regulă, conținutului de uleiuri volatile sau de glicozide ce sunt excretate prin tubulii renali, acționând astfel direct asupra microbilor. Exemple tipice sunt: strugurii-ursului, mesteacăn, boldo, bucco, semințe de țelină, pir, ienupăr și coada-șoricelului.
Antimicrobienele generice precum echinacea sau rădăcina de indigo sălbatic au proprietăți asemănătoare cu cele ale oricărui diuretic. Rădăcina de angelică și splinuța, deși cu acțiune în principal respiratorie, sunt și antiseptice urinare.
Rinichii și vezica urinară au, de regulă, grijă de ele însele, fiind spălate prin intermediul unui volum normal de urină. Plantele medicinale amintite susțin acest proces natural atunci când infecțiile persistă.
EMOLIENTELE URINARE
În cazul anumitor boli, țesutul membranelor urinare trebuie să fie calmat dacă
este iritat din pricina vreunei infecții sau fricțiuni, cum este cazul calculilor renali. Plante precum mătasea de porumb, pirul sau frunzele de nalbă-mare au o acțiune emolientă și se pot folosi alături de alte remedii urinare.
ASTRINGENTELE URINARE
Deși sângele în urină este un simptom ce trebuie supus atenției medicale în vederea unui diagnostic, poate fi tratat și cu ajutorul astringentelor, dacă se dovedește că este provocat de o problemă minoră. Astringentele vor opri hemoragia la rinichi, la vezica urinară, la uretră sau la uretere și vor ajuta și la vindecarea leziunilor. Cele mai bune astringente urinare sunt dentița, coada-calului, pătlagina și trillium. Sclipețul este un alt bun astringent, în același timp ușor antiseptic și cicatrizant.
ANTILITICELE
O altă importantă proprietate a anumitor diuretice este capacitatea lor de a preveni formarea calculilor (pietre sau nisip) sau de a ajuta la eliminarea acestora din sistemul urinar. Multe plante medicinale au reputația de a fi antilitice, dar poate cele mai eficiente sunt: Eupatorium purpureum, Collinsonia canadensis, hortensia, Aphanes arvensis și Parietaria diffusa. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea a existat o puternică preocupare medicală legată de pietrele la rinichi;
probabil că alimentația proastă ducea la o proliferare a pietrelor renale.
Legumele precum leușteanul, țelina, sparanghelul și anghinarea sunt bune pentru a preveni formarea de pietre.
TIPARELE DE BOLI ALE SISTEMULUI URINAR
Sistemul urinar, rinichii și vezica urinară sunt predispuse la o serie de probleme care le reflectă pe cele în curs de apariție în organism ca întreg. Cel mai bine e să
înțelegem afecțiunile urinare ca manifestări ale unor probleme sistemice, de fapt, acesta e modul în care ar trebui abordate toate bolile specifice.
INFECȚIILE
