PLANTELE MEDICINALE ȘI CANCERUL
S-au făcut multe afirmații despre acțiunea puternic antineoplazică a anumitor plante medicinale („antineoplazic“ este un termen ce înseamnă că este prezent un oarecare efect de blocare sau inhibare a neoplasmului sau a înmulțirii celulare).
Fiecare tradiție de vindecare din lume are plante medicinale cu reputația de a fi anticancerigene. Un proiect de cercetare din SUA este acela de a monitoriza fiecare plantă cu flori de pe lume (va dura ceva!) pentru proprietățile sale de inhibare a cancerului. Unele dintre „medicamentele miraculoase“ întrebuințate în tratamentul cancerului de medicina convențională au fost descoperite din plante.
Cel mai bun exemplu este brebenocul de Madagascar, sursă a medicamentelor vinblastină și vincristină folosite în leucemie.
Acesta este un exemplu al modului în care plantele medicinale pot fi folosite specific sau ca surse de ingrediente active. Fără a dori să nesocotesc valoarea acestei abordări, ea este limitată prin faptul că percepe cancerul ca pe o boală cu localizare specifică pe care o va contracara un anumit medicament (sau o anumită plantă). E mult mai potrivit să abordăm această boală ca manifestare a unei afecțiuni sistemice și să folosim tratamente sistemice adecvate pentru a ajuta organismului să-și recapete controlul. Prin proprietățile lor de purificare, întărire și vindecare, plantele medicinale pot să fie foarte eficiente în susținerea acestui tip de transformare corporală. Ele au cel mai bun efect atunci când fac parte dintr-o abordare transformatoare — schimbarea corpului, a minții și a spiritului — care este probabil singurul context eficient de tratare a cancerului.
ALTERATIVELE
Prin acțiunea de purificare și normalizare a alterativelor, plantele pot să susțină
procesul prin care organismul scapă de excrescențele canceroase. Remediile care acționează în ficat, intensificând acțiunea de detoxificare, sunt deosebit de utile.
Acestea sunt: brusturele, stânjenelul și dragaveiul. Importanta funcție de eliminare a rinichilor este susținută de lipicioasă și păpădie. Remediile care au o acțiune specifică de tonifiere și purificare asupra sistemului limfatic sunt mai ales indicate în abordarea naturistă a cancerului. Astfel de plante medicinale sunt lipicioasa, echinacea și rădăcina de cârmâz.
ANTINEOPLAZICELE
Pentru a ajuta organismul să restabilească ordinea și organizarea structurată a țesuturilor afectate, folosim plante care par să aibă o acțiune specifică de inhibare și combatere a apariției tumorilor. Diverse plante sunt presupuse a fi antineoplazice, unele în mod justificat, altele nu. Pot să prezint o listă culeasă din folclor și din vechile atlase botanice, dar eficiența acestor plante este nesigură.
Cele folosite în terapeutica naturistă modernă, pe lângă alterativele menționate, sunt: guaiacum, vâsc, trifoi roșu și toporaș. Modul în care acționează aceste plante nu a fost analizat, dar știm că au un rol categoric în orice tratament naturist al cancerului.
Pe lângă plantele specific antineoplazice, nu trebuie să uităm că, prin ajutarea unui organ sau țesut cu remedii fortifiante, „o energie vitală“ nouă se transferă
părții afectate a corpului care se vindecă de cancer. De fapt, se poate să fie potrivită folosirea de plante specifice pentru acel organ sau recomandate pentru starea generală și care n-au „nimic“ de-a face cu cancerul în mod direct. De exemplu, dacă e vorba de un lung istoric de infecții pulmonare, dar tumora este la stomac, se folosesc tonice și pentru plămâni, și pentru stomac. Așa cum presupune explorarea acestei cărți, vindecarea vine de la forța vitală a propriei ființe, iar plantele medicinale pot doar să o faciliteze.
NUTRIȚIA ȘI CANCERUL
Cercetările au arătat că, în orice moment, un individ sănătos poate să aibă până
la 10 000 celule maligne în organism. Înmulțirea lor este inhibată și sunt distruse de extraordinarul sistem de apărare a organismului. Această capacitate înnăscută
a organismului este atât de eficientă, încât trebuie să existe o tulburare drastică la nivel de integrare fizică pentru a-i permite malignității să se dezvolte. Există
mulți factori care pot să provoace această distrugere a integrității fizice. Efectele subtile ale emoțiilor negative, problemele mentale și interacțiunile sociale și personale vor fi trecute în revistă mai târziu, însă, în primul rând, vom menționa impactul neîndoielnic asupra organismului al factorilor negativi din mediu, ingerați odată cu alimentele pe care le mâncăm, dar și din apă și din aer.
Astăzi există o mare preocupare legată de factorii carcinogeni (agenți cauzatori de cancer) din mediu. Aceștia sunt, în primul rând, produse ale tehnologiei omului și, ca urmare, tind să fie străine de procesele biologice. Chiar dacă
această preocupare este necesară și oportună, nu trebuie să uităm că aceștia acționează în primul rând prin slăbirea sistemului de apărare a organismului, fără
să ducă automat la apariția cancerului, ci doar făcându-l mai probabil dacă și alți cofactori din viața noastră o permit.
O listă cu factorii carcinogeni identificați ar fi extrem de lungă, dar se pot face generalizări. O recomandare bună este aceea de a evita alimentele și aditivii de sinteză, căci metabolismul uman nu a evoluat pentru a face față majorității acestor noutăți biochimice. Poluanții de orice fel (și sunt mulți) trebuie evitați.
Fumul de la mașini, șeminee, reziduuri industriale și mai ales fumul de țigară
sunt demonstrate ca fiind periculoase. Produsele pe bază de gudron au o acțiune carcinogenă directă, așa că nu se recomandă medicamentele și aditivii alimentari proveniți din ele. Cel mai îngrijorător pericol potențial sunt radiațiile și substanțele radioactive precum plutoniul. Fără să intrăm în dezbaterea economică pro sau contra puterii nucleare, potențialele consecințe asupra sănătății și mediului ne privesc pe toți. Plus utilizarea militară a armelor nucleare. Obiecțiile medicale la astfel de activități beligerante sunt inatacabile, dar, dacă am fi vreodată puși la încercare într-un război nuclear, ar mai rămâne
nu doar câțiva oameni care să aibă nevoie de tratament pentru cancer, ci ar fi și mai puține plante rămase cu care să fie tratați. Uzul extensiv al chimioterapiei pentru suprimarea și ameliorarea simptomelor se poate foarte bine să fie alt factor major care contribuie la boala degenerativă, cancerul fiind doar un exemplu.
Abordarea alimentară în tratamentul cancerului poate fi o recomandare, dar aceasta trebuie urmată sub supravegherea unui terapeut competent, căci pot să
apară complicații. În stadiile timpurii, dacă tumora este mică sau foarte localizată, se recomandă un post de trei până la cinci zile. Dacă boala este avansată, acesta trebuie redus la o zi din cauza problemei slăbiciunii. În timpul postului, trebuie să fie băute cantități mari de apă proaspătă și să fie luate purgative așa cum este descris în secțiunea despre constipație. Asta va curăța intestinele și va spăla rinichii, iar glandele sudoripare pot fi ajutate printr-o vizită
la saună.
După încheierea postului, trebuie începută o dietă cu fructe și sucuri de fructe. În mod ideal, aceasta ar trebui să dureze o săptămână, dar, dacă slăbiciunea devine o problemă, trebuie scurtată. Strugurii sunt probabil cele mai potrivite fructe în acest scop. Cumpără din cei organici dacă se poate sau spală-i bine, întrucât reziduurile de pesticide sunt mult prea puțin sigure pentru a le permite accesul în alimentație. Cu cât e mai primitivă și mai simplă dieta, cu atât mai bine. După
terminarea acestei diete, se recomandă ca fructele să reprezinte 50% din consumul alimentar total. Restul trebuie să fie multe legume crude. Baza trebuie să fie cartofii sau orezul integral, iar orice ulei folosit trebuie să fie din cel polinesaturat, cum ar fi uleiul de floarea-soarelui sau de șofrănel. Proteinele sunt importante în refacerea puterilor și trebuie să provină din surse precum germeni, pește, lapte de capră și câte un ou, din când în când. Carnea nu se recomandă și nici majoritatea lactatelor.
FACTORII PSIHOLOGICI ȘI CANCERUL
Factorii nutritivi și de mediu sunt, fără îndoială, importanți în cauzarea cancerului, dar și starea emoțională a persoanei pare să fie la fel de esențială.
Interpretarea holistică este că starea psihologică și cea fizică sunt responsabile de apariția bolii. Devine evident că stresul emoțional este implicat în două feluri: în suprimarea sistemului imunitar și în generarea de dezechilibre hormonale care duc la înmulțirea celulelor maligne. Acestea sunt condițiile ideale pentru apariția cancerului. Așa cum am afirmat deja, în organism există o prezență constantă de celule canceroase care, în mod normal, sunt distruse de sistemul de apărare a organismului, sistemul imunitar. Prin urmare, atunci când sistemul imunitar nu funcționează, se înmulțesc celulele maligne chiar în momentul în care organismul este cel mai puțin capabil să le distrugă.
Din cercetarea care s-a făcut asupra factorilor emoționali și mentali prezenți la pacienții cu cancer a reieșit un tablou comun. A existat foarte mult stres ce a amenințat un anumit rol sau o anumită relație esențială pentru identitatea persoanei sau a apărut o situație aparent fără ieșire în viața acesteia. Astfel de situații generează în mod caracteristic sentimente de disperare, de neajutorare și de lipsă de speranță. Această disperare poate să fie internalizată în așa măsură, încât persoana respectivă să nu reușească să le facă cunoscut celorlalți că se simte rănită sau furioasă. Din această cauză, o boală gravă sau chiar moartea ar putea să fie acceptabilă ca potențială soluție. Se poate ca acest proces să nu fie conștient, desigur, ci să fie prezent sub o formă inconștientă puternică.
Poate cel mai bun exemplu de abordare în tratamentul cancerului în care sunt acceptate și componenta fizică, și cea psihologică este activitatea lui Carl și Stephanie Simonton¹¹. Ei consideră că primul pas în procesul de vindecare este cel de a ajuta pacientul să devină conștient de contextul mai larg al bolii sale prin explorarea factorilor psihologici și sociali implicați. Se are grijă să nu se genereze vinovăție, ci să se creeze o stare de conștientizare pe baza căreia să
poată fi schimbat sensul impactului psihologic asupra organismului. Pentru a obține asta și pentru a trece apoi mai departe, la transformare, cei doi autori recurg la consiliere și psihoterapie ca părți esențiale ale abordării lor.
Inerția și blocajul apărute prin acumularea de întâmplări stresante pot să fie depășite eficient doar printr-o schimbare a sistemului de concepții. În cadrul acestei terapii, pacienților li se arată că situația lor pare fără speranță numai pentru că o interpretează în feluri care le limitează reacția de răspuns la ea.
Terapia presupune, astfel, o continuă examinare a sistemului de concepții și a viziunii despre lume.
