— tonicele amare ca grupă au un efect tonic general asupra organismului, așa cum este prezentat în capitolul despre sistemul digestiv;
— susținerea sistemului imunitar este adesea foarte importantă; dacă problemele sistemului imunitar sunt un factor al programului de prevenție, se aplică
principiile descrise mai jos;
— purificarea și detoxifierea pot fi facilitate mult prin susținerea pe care plantele
medicinale o oferă sistemelor de eliminare ale organismului, descrise mai departe în acest capitol.
Nu te speria că toate astea pot să pară ca și cum ai acumula procedură după
procedură. Va deveni evident că plantele specifice acestor diverse proceduri coincid.
TONICELE PENTRU SISTEMELE
ORGANISMULUI
Tonicele sunt plante care fortifică și revigorează fie un organ specific, fie un sistem, fie întregul organism. Ele sunt, cu adevărat, darul Naturii pentru o umanitate suferindă — plante întregi care revigorează ființele umane, daruri făcute de Mama Pământ copiilor ei. A întreba cum funcționează ele e ca și cum ai întreba cum funcționează viața. Mi-ar plăcea să cunosc răspunsul la această
întrebare!
O caracteristică a plantelor tonice este că sunt remedii delicate, care au un efect blând, dar profund asupra organismului. Nu toate remediile naturiste sunt tonice, desigur, multe dintre ele au un impact puternic asupra fiziologiei omului.
Acestea trebuie folosite cu mare respect, utilizarea lor fiind rezervată acelor perioade de îmbolnăvire când e nevoie de un medicament puternic. Plantele medicinale pot fi împărțite în multe feluri, dar, pentru sublinierea rolului tonicelor, este potrivită clasificarea prezentată în continuare.
1. Normalizatoare — remediile care susțin și hrănesc corpul într-un fel care ajută
procesele inerente de creștere, sănătate și reînnoire. Acestea sunt tonicele care pot fi văzute ca alimente naturiste. Urzicile sunt un excelent exemplu.
2. Efectori — remediile care au un impact observabil asupra organismului, plantele folosite în tratamentul bolii și patologiei. Acestea, la rândul lor, pot fi
împărțite în două grupe, în funcție de modul în care acționează:
— acțiunea întregii plante, efectele fiind rezultatul impactului întregii plante asupra corpului uman; un exemplu este remediul antimicrobian echinacea;
— substanțe chimice specifice, efectul fiind rezultatul unei substanțe chimice al cărei impact este atât de dătător de forță pentru organismul uman, încât efectele întregii plante nu se mai observă; degetarul, această plantă cardioactivă, și macul opiaceu sunt bune exemple. Valoarea plantelor tonice stă în efectele lor de normalizare și de hrănire. Atunci când este posibil, terapeutul naturist se concentrează pe utilizarea unor astfel de remedii și folosește un efector numai când este absolut necesar. Efectorii din a doua categorie sunt întrebuințați foarte rar. Cu toate acestea, ei sunt fundamentul medicinei alopate moderne.
Tonicele pot să aibă rolul specific de a-i asigura pe indivizi că se află la înălțime în ceea ce privește starea de sănătate și vitalitate. Calitatea unei astfel de stări de bine variază de la individ la individ, dar cu toții vor simți o îmbunătățire în modul general în care își vor trăi viața. Tonicele pot fi folosite și pentru a scăpa de o problemă de sănătate cunoscută sau de o slăbiciune moștenită din familie.
Pentru fiecare sistem organic există plante potrivite, unele dintre ele fiind tonice.
Vom vedea mai departe care sunt remediile ce acționează ca tonice pentru sistemele majore ale organismului. Prin însăși natura lor, despre tonice putem vorbi numai în termeni generali atunci când le recomandăm pentru un sistem specific. Când vine vorba de acțiunea lor tonică, aceste plante sunt interschimbabile. Totuși, trebuie să se țină cont de fiecare dată de spectrul mai larg al acțiunilor unei plante medicinale, căci această viziune amplă trebuie să
permită o alegere întemeiată.
— Infecții: echinacea, usturoi și antimicrobiene specifice precum strugurii-ursului pentru sistemul urinar.
— Sistemul cardiovascular: usturoi și păducel. Plantele care conțin bioflavonoide, precum hrișca, ginkgo și florile de tei, sunt deosebit de utile în fortificarea vaselor de sânge.
— Sistemul respirator: podbal, iarbă-mare și lumânărică.
— Sistemul digestiv: nicio plantă medicinală nu este un tonic bun la toate, căci acest sistem este foarte variat în formele și funcțiile sale. Tonicele amare ajută
adesea la abordarea preventivă a sănătății. Exemple: turiță-mare, rădăcină de păpădie și ghințură. Mușețelul este atât de util în general pentru procesele digestive, încât poate fi considerat aici tonic general.
— Ficatul: tonicele amare, în special armurariul, sunt hepatice.
— Sistemul urinar: strugurii-ursului, bucco și mătasea de porumb sunt foarte utile.
— Sistemul reproducător: pentru femei, rădăcină de unicorn, zmeur și alte tonice uterine; pentru bărbați, damiană, salce sau palmier dințat.
— Sistemul nervos: pelinarița, ovăzul, gura-lupului, sunătoarea și verbina sunt toate excelente remedii tonice. Ginsengul asiatic și ginsengul siberian au un efect tonic când persoana respectivă este stresată grație efectului lor asupra glandelor suprarenale.
— Sistemul muscular și osos: trifoiștea de baltă, semințele de țelină și urzicile, care ajută la prevenirea oricăror probleme sistemice ce se manifestă ca boli ale acestor sisteme. Tătăneasa și coada-calului ajută la întărirea oaselor și a țesuturilor conjunctive.
— Pielea: lipicioasă, urzici, trifoi roșu și cele mai multe alterative sunt de ajutor.
REGIMURILE DE DETOXIFIERE ȘI ELIMINARE
Abordarea naturistă a detoxifierii se bazează pe percepția că organismul uman este unul homeostatic care se vindecă singur și că terapeutul nu trebuie decât să
sprijine procesele naturale. Organismul are un mecanism extraordinar, eficient și impresionant de complex de a scăpa de reziduuri și toxine.
Folosirea de plante medicinale simple și sigure susține acest proces natural atâta vreme cât procesele eliminative sunt privite ca întreg, nu doar colonul, cum este cazul adesea. Asta înseamnă că, indiferent de regimul urmat, e important să te asiguri că sunt ajutate în același timp toate organele de eliminare. În plus, trebuie sprijinită de fiecare dată zona specifică a corpului care a fost sub cea mai mare presiune toxică. Exemplele sunt plămânii în cazul unui fumător sau ficatul unui individ care are probleme cu alcoolul. Acest proces poate fi rezumat după cum urmează:
— susținerea întregului proces de eliminare;
