— alterative și tonice;
— sprijinul eliminării și detoxifierii prin acțiunea plantelor hepatice, diuretice, diaforetice și pulmonare descrise mai sus.
ACTIVAREA IMUNITARĂ DE SUPRAFAȚĂ
Acest nivel de acțiune se concentrează pe aspectul de rezistență al imunității.
Activarea imunitară de suprafață vizează nevoia de a ajuta sistemul imunitar să
reziste la microorganismele patogene. Sunt multe remedii cunoscute ca antimicrobiene. Acestea sunt de multe ori plante care stimulează activitatea și generarea de leucocite și, deci, și de celule T. Exemplele importante discutate în capitolul despre infecții și infestări sunt:
— echinacea
— usturoiul
— gălbenelele
— smirna
— tuia
— indigoul sălbatic.
„Adaptogenele“ sau modulatoare hormonale
Remediile din această grupă acționează prin modularea hormonală a răspunsului imunitar.
1. Adevăratele adaptogene ce acționează asupra glandelor suprarenale și asupra sindromului general de adaptare sunt:
— Eleutherococcus senticosus (ginseng siberian);
— Panax spp (ginseng asiatic și american).
2. Plante care au efecte asupra altor glande endocrine și care au fost descrise în capitolul despre sistemul glandular.
CHIMIA PLANTELOR MEDICINALE
CHIMIA PLANTELOR MEDICINALE
În capitolele anterioare am văzut modul în care plantele medicinale se potrivesc cu o perspectivă holistică a vindecării; am observat că sunt agenți holiști ce acționează la mai multe niveluri ale ființei umane și că, inclusiv la nivel fizic —
la nivelul biochimiei —, acțiunea lor este complexă și sinergică. În ciuda complexității, farmacologii au întreprins o mulțime de cercetări pentru a afla care sunt compușii lor și i-am clasificat în funcție de grupa chimică din care fac parte. Deși această abordare analitică a plantelor medicinale este inerent limitată, ea a oferit foarte multe informații valoroase despre unele dintre procesele chimice care au loc; merită să ne uităm mai îndeaproape la rezultatele acestor cercetări câtă vreme nu pierdem din vedere tabloul de ansamblu.
În acest capitol vom trece în revistă farmacologia plantelor medicinale, analizând pe scurt diversele grupări în care au fost împărțiți numeroșii compuși, acordând atenție funcției lor și dând exemple despre locurile în care apar. Pe parcursul acestei cărți facem referire la aceste grupări, menționând anume compușii relevanți, în măsura în care sunt cunoscuți, în secțiunea „Atlas botanic“.
Grupările vizate se bazează, mai degrabă, pe structura compușilor, nu pe funcția lor, de care ne ocupăm în capitolul despre acțiunile plantelor medicinale.
Cunoașterea farmacologiei plantelor nu este esențială pentru terapeutul naturist, dar este de mare ajutor pentru înțelegerea plantei. În acest capitol ne vom baza pe câteva cunoștințe elementare de chimie.¹²
Plantele conțin o gamă uriașă de substanțe chimice, de la apă și săruri anorganice, zaharuri și hidrocarburi la proteine și alcaloizi extrem de complecși.
Ne vom concentra aici pe rolul pe care îl joacă aceste substanțe în organism, nu pe planta în sine. Ne vom axa în special pe grupările care au acțiune medicinală, dar vom trece în revistă la altele care sunt substanțe nutritive importante, cu influență asupra organismului.
ACIZII VEGETALI
Acizi organici slabi se găsesc în întreg regnul vegetal. Un exemplu tipic este acidul citric din lămâi.
Acizii organici se împart în acizi ce se bazează pe un lanț de molecule de carbon și acizi care au un inel de carbon în structura lor, dar cu toții au în comun o grupare, COOH. Acizii cu lanț (sau acizi alifatici) se întind de la simplul acid formic, pe care-l putem simți în înțepătura urzicilor, la alții mai complecși, precum acidul citric și acidul valeric, cel din urmă fiind baza unui sedativ folosit în medicina alopată. Acizii cu inel (acizi aromatici) sunt o grupă farmacologică
importantă. Cel mai simplu acid aromatic, acidul benzoic, se găsește în multe rășini și balsamuri, precum balsamul de Tolu, rășina de smirnă, dar și în merișoare. Poate fi folosit pentru loțiuni sau alifii, e bun ca inhalant în caz de probleme bronhice cronice și are acțiune antiseptică, antipiretică și diuretică. La un moment dat, nu lipsea din nicio gospodărie, sub forma unui sirop de tuse.
ALCOOLII
Alcoolii se găsesc în plante sub diverse forme, adesea ca steroli sau compuși ai uleiurilor volatile, asemenea geraniolului din uleiul de trandafir și mentolului din uleiul de mentă. Altă formă uzuală de alcool este ceara, o combinație de alcooli și acizi grași ce se găsesc în plante, sub forma unui înveliș al frunzelor sau al altor părți. Foarte utilizata ceară de Carnauba, de exemplu, se obține din palmierul Copernicia cerifera.
ULEIURILE VOLATILE
În majoritate, uleiurile volatile au la bază molecule simple precum izoprenul sau izopentanul, ce se pot combina în foarte multe feluri pentru a forma terpenele, care conțin mai multe seturi de grupări de câte cinci molecule de carbon, uneori cu ușoare variații, alcătuind astfel uleiurile volatile.
