— Uite, vezi, exact ceea ce nu fac! Exact că nu dau nicio amploare! Dar eşti pornită să mă suspectezi, ştiu şi de când, ştiu şi de ce, şi foarte rău faci!
Pentru că totdeauna eu te-am ridicat în slăvi şi te-am apărat când se mai întâmpla ba unul, ba altul să spună că li se pare greu să se înţeleagă cu tine.
Tu nu mergi acum pentru că îl aştepţi pe Niki, dar, în afară de mine, cine este la curent cu această explicaţie? Nimeni! Ceilalţi toţi vor observa doar absenţa, pe care au s-o comenteze..
Ivona se repede iar la telefonul care sună.
— Dacă e Niki, spune-i să vină direct! Pentru că noi trebuie, totuşi, madam Delcă, să mergem! Ar trebui să vă puneţi aici telefonul, Ivona, uite câte drumuri faci până la el.. Tot nu a fost nici acum Niki?
— Ba Niki.. Niki era. . Pleca spre casă şi mi-a spus să fiu pregătită.
— Excelent! Cum apare Niki, plecăm..
— Nu, Ortansa, nu, dragă.. Tu n-are sens să aştepţi, noi desigur o să
întârziem...
377
— De fapt, cât este ceasul? Da, ai dreptate.. Poate totuşi să mai stau puţin, şi dacă Niki nu vine în cinci minute. .
— Nu! N-ai să reuşeşti decât să te enervezi! Şi nu ai plecat ca să-ţi strici dispoziţia. .
— Nu mă enervez eu, Ivona dragă, dacă stau şi aştept degeaba. . Dacă sunt drăguţă cu cineva care nu-mi plăteşte cu aceeaşi monedă! Nici măcar dacă
nu sunt înţeleasă bine în ce vreau să spun.. Am devenit înţeleaptă cu vârsta, ştiu că nu trebuie să iau aşa ceva în seamă!
Din hall se aude pendula. Ortansa Cristide sare de pe scaun, îşi încheie demiul.
— Asta e, dragele mele! Păcat, Ivona dragă, păcat că nu mergem împreună, îmi place totdeauna să stăm amândouă de vorbă. Dar te rog, promite-mi că luaţi un taxi, numai ca să ajungeţi! Merită şi bietul Ţuţulică, care şi-a făcut atât de greu o situaţie! Pentru că el a mers mai greu cu examenele, nu ca Tudor al tău, ceea ce era într-un fel explicabil!
Ortansa îşi deschide poşeta, scoate dinăuntru un portfard jerpelit şi îşi retuşează buzele.
— N-ai de ce, dragă Ivona, să te miri că Ţuţu nu a învăţat în şcoală la fel de bine ca Tudor! Că mai avea câte o corijenţă, că n-a intrat din primul an la facultate. .
— Doamne, Ortansa! Dar nu cred că am făcut niciodată o asemenea comparaţie!
— N-ai făcut-o, pentru că nici nu e posibil de făcut! Dar chiar dacă ai fi făcut-o, nu era nimic neadevărat. .
— Dar nici prin cap!
— Ei, bine, sigur, sigur! Doar nu spune nimeni! Eu am făcut comparaţia! Şi cum să n-o fac, când ea îţi vine automat în minte? Dar este o comparaţie numai şi numai în favoarea fiului tău, aşa că nu văd ce ar putea să te deranjeze. .
— Ei, asta-i acum!
— De ce, Ivona, de ce? Adevărul...
Ortansa Cristide îşi pune cu gesturi repezi fardurile în portfard, îşi aranjează geanta pe umăr, îşi trage mănuşile, îşi potriveşte borul pălăriei cu mâna înmănuşată – mai jos, mai sus.
— Însă n-avea grijă că natura, obiectivă şi ea, compensează: pe una pocită
o face în schimb inteligentă, alta e frumoasă şi temperamentoasă, numai că e 378
prea modestă, şi pierde.. Şi tot aşa. . Ţuţu n-a avut mintea şi puterea de muncă a lui Tudor, în schimb cât devotament faţă de maică-sa! Ce suflet grijuliu şi tandru! Şi, de altfel, ştiţi ce-am observat eu cu acei copii care n-au fost menajaţi de părinţi? Că ies mai buni şi mai atenţi decât ai noştri, cei pentru care ne-am sacrificat! Cei pentru care ne-am omorât toată viaţa, ei, bine, de obicei nu au nici respect, nici sentiment! Nici asta nu crezi, Ivona dragă, nici aici nu-mi dai dreptate? Dar gândeşte-te. . Şi tu te-ai sacrificat pentru Tudor, iar el, când a fost cazul, s-a gândit în primul rând la binele lui..
La binele lui, al nevesticii lui..
— Mă rog, interpretarea ta.. Nu pot să te împiedic să interpretezi...
— Iarăşi te-ai şifonat? Am să ajung, să ştii, să nu mai spun nimic din ce gândesc faţă de tine.. Nimic, dar absolut nimic! Ştim toţi ce băiat excepţional ai, ce pregătit, ce.. Vorbeam numai de suflet aici, şi că părinţii care se arată
mai egoişti faţă de copii primesc mai mult de la ei. . E un simplu fapt ştiinţific, şi uite, de acum să fii atentă şi să-l observi. Da, da, să-l observi, să-l observi! Poate atunci ai să te răzgândeşti şi ai să-mi dai dreptate. . Ei, bonjurică! Bonjurică, dragă Vica, aşa-ţi spunea madam Ioaniu, nu? Stai să te pup, uite, te pup, dacă se ia puţin, nu-i nimic. Uite ce bine-ţi vine! La tenul care-l ai. . formidabil ten pentru vârsta..
— Aşa-aşa, mă făcuşi şi pe mine mai arătoasă.. Poate-mi găsesc v-un moş
pân tramvai şi-l duc acasă..
Râd toate trei. .
— Ei, spune! Spune şi dumneata dacă ai mai văzut aşa ceva!
— Parc-acu o văz prima oară! N-o ştiu io, ce zurlie şi ce apucată e?!
— Dumneata râzi! Da, poţi să te amuzi! Dar eu tremur de enervare.. Şi n-aş fi crezut să fiu silită, tocmai într-o asemenea zi îngrozitoare, la atâtea eforturi.. Ah! Am şi o durere de cap, înfiorătoare..
Ivona se lasă pe un scaun şi îşi apasă palmele pe tâmple.
Vica umblă prin ţoaşcă, foindu-şi pungile goale de plastic. Se duce târşâit până la bucătărie şi vine cu un pahar cu apă.
