— Ţi-am zis că io n-am vrut nici să ştiu, nici s-auz de politică.. Că e asta, că
e ailantă, io n-am vrut nici să văz, nici să ştiu. Că dacă nu-mi port io de grijă, nu-mi poartă nimeni. . Nu-mi trebe mie belea pe cap şi politica e belea, asta totdeauna am zis-o! Te vâri în politică, pierzi clienţi, că ăla-i cu ăia, ăla cu ăilanţi, tu trebe să fii cu interesu tău! Tu trebe să fii cu toţi şi cu niciunu! De câte ori i-am zis astea la lighioana bătrână! Tu n-ai nimic de-mpărţit cu nimeni! Ei să fie cu cine vrea, tu eşti cu mine, şi-atât! Mai scapă unu o vorbă, mai se-ncinge tărâţa-n el la băutură, tu n-auzi şi nu vezi nimic! Dacă nu se-mbată să spargă, dacă nu se bate-ntre ei, dacă nu borăşte ca porcii şi plăteşte cinstit, atunci tu n-ai treabă cu ei, nici ei n-are treabă cu tine! Lasă-te de politică, dacă nu vrei să te laşi de clienţi! i-am zis la lighioana bătrână. Că şi ăsta, într-o vreme, începuse s-o ia razna. Şi p-ormă, nu mai ştia cum să se facă mai mic şi pe un’ să s-ascunză..
Nu, nu are habar prin ce a trecut această ţară, şi este de tot hazul ce enormităţi spune.. Dar, ca să fiu dreaptă, există atâţia oameni cultivaţi care nu sunt prea departe de ea! Contează şi firea moştenită, dar şi educaţia pe care ai primit-o.. Cât priveşte interesul meu pentru politică, sigur că i-l 366
datorez lui nenea Sandu.. Cu aproape doi ani înainte de vara aceea îngrozitoare l-am tot auzit profeţind: acum, după Cehoslovacia, va urma la rând România. . Acum, după Polonia, va fi România la rând. . Îmi amintesc vocea lui, mâinile îngrijite, tot felul de amănunte inutile, pentru că de fapt nu ştiu despre el mai nimic.. Pentru ultima parte a războiului, sunt însă
convinsă că, folosindu-se de călătoriile lui Margot, a dus şi a adus mesaje de la Maniu pentru englezi. Ce avea nevoie Margot să meargă în Egipt sau în Suedia, doar nu ţinea cine ştie ce Casă de Mode! Nici vorbă!
Ivona se uită la ceasul rusesc, îşi aprinde o ţigară:
— Dar ce târziu s-a făcut! Teribil de târziu.. Şi oricât sunt eu de îngăduitoare, de data aceasta Niki a întrecut orice măsură! Ar trebui, desigur, să mă duc acum sus, să mă aranjez, să fiu pusă la punct când vine, dar nu am niciun chef!
— Lasă, stai aici cu mine, mai vorbim una-alta, şi acu ne pomenim cu el că
sună la uşă! Zi ce-a mai fost cu aia. . Care murise bărba-su..
— Larisa? Nenea Sandu îi aranjase o pensie convenabilă, dar cu răsturnările de după război, cu devalorizarea banului şi toate care le ştii, a găsit că nu strică să-şi ia serviciu.. La început a vârât-o la un economat de instituţie, dar ei ceva nu i-a convenit, şi atunci a ajutat-o să intre la Banca Naţională. Şi aici, la Banca Naţională, Larisa a cunoscut un elveţian care a făcut pentru ea o adevărată pasiune. Sigur, nu era un om tânăr, avea copii mari, căsătoriţi şi cu situaţia făcută, în Elveţia. Dar era un om serios, văduv sau divorţat, nu s-ar fi putut ceva mai convenabil.. Mariaj rapid. . Însă
tocmai atunci apare dispoziţia prin care li se cere străinilor să părăsească
ţara. Nu-şi puteau lua soţiile sau soţii români, decât dacă erau căsătoriţi măcar de cinci ani. . Toate demersurile elveţianului au fost inutile şi atunci, în disperare de cauză, a venit la nenea Sandu, propunându-i o sumă
fabuloasă de bani, dacă, prin relaţiile pe care le mai avea la Interne, o ajută
pe Larisa să plece. . Probabil că la acea dată nenea Sandu fusese şi el avertizat că vor începe arestări masive şi că propria lui situaţie este ameninţată. .
— Şi?
— A luat paşaportul elveţianului, i-a schimbat fotografia cu a lui, făcută
din profil (se temea ca nu cumva, prin cine ştie ce întâmplare, la graniţă
totuşi să-l recunoască), şi a plecat, în modul cel mai comod şi legal, cu Larisa.
Ca soţ şi soţie.
367
— Păi nu ziceai că ea n-avea voie? Nu ziceai..
— Ei, n-a contat! Mai avea nenea Sandu destule relaţii la Interne ca să o poată trece pe ea. A trecut-o.
— Şi ăla?
— Care ăla?
— Bărba-su! Elveţianu!
— Elveţianul a mers la autorităţi a doua zi şi a anunţat că soţia lui îi furase paşaportul şi fugise cu altcineva. Poate fusese între ei o înţelegere în acest sens. Poate nenea Sandu nici nu-l pusese la curent cu manevra.. Nu ştiu decât că, fiind cetăţean străin şi pentru că el personal nu făcuse de fapt nimic, elveţianul a primit învoirea să plece... Dincolo s-a întâlnit cu Larisa şi poate a achitat fabuloasa sumă de bani.
— Adică n-a luat-o.. Bărbatu lu madam Margot! N-a luat-o de nevastă pasta d-a fugit cu el!
— Aaa, nu! Larisa a rămas în continuare cu soţul ei în Elveţia, ceea ce ştiu din scrisorile pe care le-a mai primit mama ei. Puţine. Mama Larisei a mai trăit aproape un an, paralizată şi într-o mizerie neagră..
Ivona se ridică de pe scaun şi, păstrându-şi ţigara în colţul gurii, se apropie de bufet şi potriveşte ceasul vechi, care a rămas iar în urmă..
— Şi madam Margot?
— Margot? Câteva luni, poate şi mai mult, au tracasat-o cu interogatoriile, pe urmă s-a mutat la Otopeni, unde.. Ţi-am spus. L-a ascuns pe domnul Ialomiţeanu. Soţia lui i-a denunţat, a fost proces..
— Şi el?
— El, care?
— Geblescu! Bărba-su!
— Ce-i cu el?
— Ce face acolo? S-a-nsurat? Cu ce se ocupă?
— Cu ce se ocupa, mai bine spus, pentru că, între timp, a murit. Cu ce se ocupa – dacă ai şti, dragă Vica, de câte ori am mai auzit această întrebare!
Absurdă! Pentru că de aici n-ai cum să ştii ce face dincolo cineva, aşa cum nu ştii ce se petrece pe lună!
— N-ai, n-ai! D-aci, n-ai! Da Tudor? Tudor poa’ să meargă să vază.. Şi dumneata, când ai fost anu trecut, în vară..
368
