Până la apariţia lui în 1975 a mai publicat în paginile aceleiaşi reviste şi alte fragmente: „După-amiezi de duminică“ (12 mai 1973), „Cutia de abanos“ (1973), „Străzi de duminică“ (20 iulie 1974), „Un apel telefonic“
(7 decembrie 1974), „Fereastra“ (28 decembrie 1974), „Spre sfârşitul săptămânii“ (5 aprilie 1975).
În paralel publică fragmente şi în România literară: „Deruta“ (27 mai 1971),
„Ploaie“ (16 martie 1972), „Vitalitate“ (26 octombrie 1972).
5
1973 Publică în România literară (13 septembrie) povestirea „Nelinişte“, care va fi inclusă în volumul de povestiri Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă
(publicat în 1979).
1974 Primeşte din partea revistei Luceafărul „Premiul pentru Proză“ (9
noiembrie).
1975 August. Debutează editorial cu Drumul egal al fiecărei zile, publicat la Editura Cartea Românească (director Marin Preda, lector Magdalena Popescu Bedrosian). „Este o carte scrisă bine, cu nerv şi ironie. […] o analiză rece, aproape crudă, o obiectivitate aş zice medicală: fără să fie poetizant, romanul nu este nici sumbru, nici amar, ci pur şi simplu exact şi meticulos în observaţie“ (Nicolae Manolescu); „Considerată fie reprezentarea unei simple crize de adolescenţă, fie relatarea uniformă a biografiei unei femei tinere, această carte analizează de fapt o acerbă
voinţă de individualizare, ce se manifestă însă pasiv, prin reacţii mereu defensive. […] Volum de debut, însă de o maturitate incontestabilă“
(Mircea Iorgulescu).
Romanul este distins cu Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România şi cu Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române.
1976 La 1 septembrie publică în revista Luceafărul primul capitol din romanul Dimineaţă pierdută (1984) sub titlul „Cumpăna zilelor“.
1978 Februarie. Câteva fragmente din romanul de debut Drumul egal al fiecărei zile sunt traduse în limba germană de Werner Sollner şi publicate în revista Neue Literatur.
Aprilie. Povestirea „O plimbare scurtă după orele de serviciu“, care ulterior va apărea în volumul Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă (1979), este publicată în numărul 4 al revistei Viaţa Românească.
La 8 august moare mama, Elena Adameşteanu.
Apare cea de-a doua ediţie a romanului de debut, Drumul egal al fiecărei zile, publicat la Editura Eminescu (director Valeriu Râpeanu), în colecţia
„Romanul de dragoste“.
Publică două fragmente din nuvela care va da şi titlul volumului apărut în 1979, Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă. Primul dintre acestea apare la data de 26
octombrie în România literară, iar cel de-al doilea la data de 30 decembrie în revista Luceafărul.
Apare la Editura Eminescu traducerea romanului Pierre şi Jean de Guy de Maupassant, realizată împreună cu Viorica Oancea.
6
1979 În noiembrie apare volumul de nuvele Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă la Cartea Românească (director Marin Preda, lector Magdalena Popescu Bedrosian). „La câţiva ani de la debut, la abia a doua carte, ar fi insuficient s-o mai enumerăm protectori pe Gabriela Adameşteanu printre promiţătorii «tineri». Ea deţine, pe lângă un talent excepţional, ceva din secretul unei autentice maturităţi, al profesionalismului literar“
(Lucian Raicu); „Concise, sobre şi veridice (brutale chiar) – prozele Gabrielei Adameşteanu transmit de fiecare dată un frison al singurătăţii şi eşecului“ (Cornel Moraru).
1980 Publică la 20 ianuarie în Vatra primul fragment din nuvela Gara de Est.
Publică la 16 octombrie un al doilea fragment din romanul Dimineaţă
pierdută (1984), intitulat „Album de fotografii“, anunţat însă ca făcând parte din romanul Vica. Titlul romanului Dimineaţă pierdută apare la 20 februarie 1982, în revista Vatra, odată cu publicarea fragmentului „Salonul“. În perioada următoare mai apar şi alte fragmente extrase din Dimineaţă
pierdută: un fragment care poartă chiar titlul viitorului roman, „Dimineaţă
pierdută“ (în Tribuna, 28 februarie 1982), „Călătorie“ ( România literară, 29
iulie 1982), „Conversaţie în ajunul intrării“ ( Argeş, nr. 3/1983), „Măsuţa de servit ceaiul“ ( Tribuna, 14 aprilie 1983), „Neînţelegere“ ( Orizont, 27 mai 1983), „Sindrofie“ ( Vatra, 20 mai 1983), „Invitaţia“ ( Viaţa Românească, nr.
3/1983), „Cer de septembrie“ (6 octombrie 1983), „Din jurnalul unui combatant“ ( Argeş, octombrie 1983).
Devine membră a Uniunii Scriitorilor din România.
1981 August. Publică în numărul 8 al revistei Viaţa Românească nuvela
„Vară-primăvară“, care va da titlul volumului de proză scurtă publicat în 1989. Din acelaşi volum şi alte proze scurte vor fi publicate în presă până
la apariţia editorială din 1989: „Ora de navetă“ ( Vatra, 20 septembrie 1985), „Dialog“ ( România literară, 19 iunie 1986), „Drum comun“ ( Vatra, iulie 1987).
1984 Aprilie. Apare Dimineaţă pierdută la Cartea Românească (director George Bălăiţă, lector Magdalena Popescu Bedrosian). Romanul s-a aflat în planul de publicare al editurii pentru anul 1983, însă autoarea lucrează pe corecturi, manuscrisul întârzie şi, pentru a nu pierde şansa publicării, pe carte este trecută data din planul editorial. „ Dimineaţă
pierdută de Gabriela Adameşteanu este unul dintre cele mai bune 7
romane apărute în ultima vreme: bogat, chiar stufos, profund, «adevărat»
până în cele mai mici amănunte, modern în construcţie şi scris cu fineţe.
