Cu atâta m-aleg de la el..
Şi chiar aşa a şi fost, că tăticu, tot ce-a avut, numa la copiii d-al doilea a lăsat, alege-s-ar prafu. . Da cu dota şi cu ce-a strâns cât a fost omu ei la Zamfirescu, a pus ei ban peste ban de-a deschis în Coriolan prăvălie. La urmă, să vezi lighioana bătrână ce făcea pe galantonu, de când avea 30
prăvălie. . Să-l vezi cum venea cu trăsura încărcată, numa trăsură de clasa-ntâi, şi el, tolănit pe perne, în spate. Într-un rând, i-a adus o brăţară de aur, şi altădată un medalion de safir cu lănţişor, p-ormă s-a lăsat:
— La ce să ţi le mai aduc? a zis, dacă tu nu le pui niciodată..
Unde era să le puie, dacă ea sta tot la tejghea? Şi el habar n-avea! El pleca la cinema, el pleca la meciuri, nu s-a găsit să se ţie v-un meci la Juventus şi el să-l piardă! Ai fi zis că era şef la Venus. . Acu, de ieşit, nu mai iese decât pe vreme frumoasă, face o plimbare pe jos pân-la Cişmigiu, merge ţeapăn, cu burta-nainte, burtă de negustor, aşa cum ăla bătrânu, tăticu, oltean prizărit, n-a avut niciodată. Ăsta era ofu lui: Ce fel de negustor oi fi io dacă nu am burtă? i se tot plângea când mai îmbătrânise. Da omu ei, el aşa a fost toată
viaţa: nalt şi pântecos. Şi merge ţeapăn, calcă apăsat, cu burta înainte, şi se uită cu jind la plăcintăria din colţ şi la sticlele cu Cico. Ea-i mai strecoară
câte-o hârtie de dooşcinci în buzunar, da n-are grijă, ştie că n-o să se atingă
de ei; îi place numa şi lui să se ştie cu bani, c-aşa-i bărbatu.
— Pleci şi mă laşi singur. . se plânge el subţire.
Se uită mai departe la televizor, ridicat în capul oaselor, între perne. E tot filmul de-aseară, reluare, dar el îl mai vede o dată. Şi-aproape în continuare, dar cu glasul schimbat:
— Vico, adu-mi un pahar cu apă..
— Dar-ar dracu-n tine, c-ai putea să te mişti, parc-acolo la ţară mă-ta ţi le-aducea toate la gură..
Dar lasă jos ţoaşca, se duce iar până în sală, îi aduce paharul plin şi i-l pune în mână. Încotoşmănată cum e, de-aproape o oră, de când s-a pregătit să plece, stă lângă el şi-l aşteaptă să înghită, să pună ea paharul la loc, pe masă.
— Ce ziseşi? întreabă el, şi se întinde înapoi în pat căscând. Ce tot ziceai adineaori?. . Tot bombăni şi bombăni. .
— Haidi!. . Gura!. . strigă ea.
Şi-şi înşfacă sacoşa şi iese zăngănind geamurile de la sală.
Păşeşte încet printre pietrele strâmbe din curte, peste care s-a aşternut poleiul de dimineaţă. Picioarele umflate o înjunghie, cu toate că aseară s-a dat cu gaz şi azi şi-a pus ciorapii de lână, groşi. Pesemne c-o să se schimbe vremea. Se opreşte o clipă să-şi tragă sufletul, aerul rece a ameţit-o, şi îşi scoate din buzunar mâna încârligată, înfăşurată într-o mănuşă împletită, destrămată la vârf, şi-o sprijină pe oblonul coşcovit. De douăzeci de ani, de 31
când a închis prăvălia, rugina şi praful l-au acoperit, şi oblonul de-acum face una cu zidul. VINURI DEALU ZORILOR scria mare jos, în dreapta, lângă
oblon, pe urmă venea treapta pe care-a scos-o când a-nchis prăvălia. A zidit oblonu, a scos treapta – la ce s-o mai ţină, dacă prin faţă nu mai intră
nimeni? Debit de băuturi spirtoase – da ce mezeluri avea! Da ce calupuri de caşcaval! Venea clientelă şi de pe Coriolan, şi de pe Sabinelor, şi de pe toate străzile din jur. . Venea oamenii, lua, cumpăra, mai schimba o vorbă, mai ciocnea un pahar, mai servea mezelicuri. Ce brânzeturi, ce sardele, ce coloniale, ce delicatese-aducea!
— E-hei, madam Delcă, mai zicea câte unu, aici la dumneata e mai ceva ca la Dragomir Niculescu!
Uite-aşa, la tejgheaua acoperită de tinichea udă, şi-a trecut ea tinereţea!
Tot alerga de colo-colo, între ciocnituri de pahare şi ţoiuri, mânată de strigătele de la mese.
— Coană Vico!. . N-auzi?.. Coanăăăă Viiiico!. .
Omu ei şedea ca şi acu, tolănit pe pat, în ultima cameră. Ieşea doar să mai dea un beţiv afară sau să se uite chiorâş dacă nu întindea vreunu mâna la ea.
Când nu te-aşteptai, odată te trezeai cu el că-ţi apare în spate! Cât era de namilă, nu-l auzea nimeni apropiindu-se. Intra şi se uita peste tot, aşa i-a plăcut lui toată viaţa, să nu puie mâna pe nimic, numa să inspecteze. Da nici n-ar fi fost cine să-l auză când vine, tot într-o veselie o duceau! Şi cum îl vedeau, odată se făcea linişte. Îl ţineau toţi de frică.
— Hai, dom Delcă, să bei şi dumneata cu noi un pahar, îi striga vreun client mai nou, care nu-i învăţase felul.
Da el, cu vocea aia a lui subţire:
— Nu, mersi, nu obişnuiesc..
Şi se mai învârtea ce se mai învârtea ursuz, parcă să le taie chefu la ăia şi să le stea băutura-n gât, şi-n urmă pleca dincolo iar. Se gătea, se dichisea şi-o lua din loc: la meciuri, la cinema, teleleu pân oraş. Şi ea rămânea cu furnizorii, cu descărcatul mărfii, cu balamucu pe cap, cu toate. Era femeie-n putere, nu ca astea d-acu: slabe, scânduri de slabe, fără cur, fără nimic, de nare bărbatul pe ce pune mâna. . Era femeie-n putere, zdravănă şi ţâţoasă, duduia podelele sub ea când mergea, cu părul creţ adunat într-un coc mic la ceafă, cu faţa cărnoasă şi albă.. Să fi vrut, putea să facă orice, da n-a fost felu ei, n-a fost ea dintr-alea.. Era unu, un bărbat înalt, cu mustaţă subţire şi neagră şi cu-o uitătură rea, parcă-l vede şi-acu, lucra la Prefectura Poliţiei, 32
când venea, cumpăra numa icre negre, morun, mezeluri şi vinuri scumpe.
Încărca trăsura şi le ducea la chiolhanurile lor. Ce se mai uita după ea, coană
Vico-n sus, coană Vico-n jos.. Pe toate degetele avea inele, şi p-ăla mic un ghiul, uite-aşa. .
— Îţi place? i-a zis odată. Dacă-ţi place, îl vezi? e-al dumitale.
— Ţine-ţi-l sănătos.. i-a răspuns ea. N-am io trebuinţă d-aşa ceva, am io omu meu..
Frumos bărbat, da ce îndrăcit trebuie să fi fost, se vedea după cum îi juca ochii în cap. . Când a venit comuniştii, odată ce-a dispărut: a lăsat nevastă, casă, copii, dus a fost, nu i-a mai auzit nimeni de urmă! Să fi pus mâna pe el, îl mânca unii de viu, că lucru curat nu era cu inelile alea.. Şi parcă numa el!
Câţi şi câţi! Da nu i-a stat ei mintea la prostii, nu era ea de neam aşa, şi mai era şi muncită. Asta-i cum i-a spus ei madam Ioaniu, a fost femeie-nvăţată
madam Ioaniu şi-a ţinut doi bărbaţi.
— Vica, asta să ştii de la mine, i-a zis, că femeia muncită nu-i bună
nevastă..
