1996 Povestirea „Drum comun – A Common Path“ apare în antologia The Phantom Church and Other Stories from Romania, editată de Georgiana 10
Fârnoagă şi Sharon King, University of Pittsburgh Press. Selecţia textelor, introducerea, cronologia şi notele biografice aparţin lui Florin Manolescu.
1997 Apare ediţia a treia, revizuită, a romanului Dimineaţă pierdută, publicată la Editura Gramar, în colecţia „Capodopere ale romanului românesc“. Volumul este însoţit de o prefaţă – „ Dimineaţa pierdută sau România pierdută“ (cronica radiofonică a Monicăi Lovinescu) – şi o postfaţă – „Cenzura şi autocenzura“ – semnată de autoare.
La 11 iulie moare profesoara de matematică Sanda Bădulescu, cea pe care Gabriela Adameşteanu o considera mama ei adoptivă.
1998 Iniţiază şi caută finanţare pentru un supliment de cultură, devenit ulterior Bucureştiul Cultural.
1998-2002 Face parte din grupul internaţional de editoare şi jurnaliste Women’s Edition, organizat de asociaţia americană Population Reference Bureau. După seminarele bianuale ale grupului, care au loc în SUA, Costa Rica, Africa de Sud etc., realizează suplimente ale revistei 22 pe teme privind aspecte sociale şi economice ale sănătăţii reproducerii, violenţa în familie, SIDA, femeile-lider, teme care vor deveni curente în România după 2002, pregătind aderarea ţării la Uniunea Europeană.
2000 Apare volumul de articole şi fragmente memorialistice Cele două
Românii, la Editura Institutul European, ce reuneşte o mică parte din numeroasele ei articole publicate în revista 22 şi în România liberă, precum şi câteva fragmente memorialistice.
Este aleasă vicepreşedintă a Clubului PEN România, funcţie din care va demisiona în 2004.
decembrie 2000 – ianuarie 2001 Rezidenţă în Franţa, la Collège International des traducteurs littéraires din Arles, pentru a traduce romanul Sans la miséricorde du Christ de Hector Bianciotti, care va apărea doi ani mai târziu la Cartea Românească.
2002 Este publicat la Editura Paralela 45 un volum de proză scurtă, Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă (ediţia a II-a), în care sunt reunite prozele scurte publicate în 1979 în volumul cu acelaşi titlu, precum şi cele apărute în 1989 în Vară-primăvară, cu excepţia a două texte – „Dialog“ şi
„Întâlnirea“. Volumul este însoţit de o prefaţă semnată de Carmen Muşat şi de un argument al Gabrielei Adameşteanu.
11
Gabriela Adameşteanu primeşte bursa Hellman Hammet, oferită de Human Rights Watch, pentru activitatea sa jurnalistică prin care s-a angajat în procesul democratizării din România după 1990.
Octombrie. Participă la cea de-a şaptea ediţie a Întâlnirilor Franco-Române în Mediterana, care a avut loc la Sète şi Montpellier, Franţa.
Noiembrie. Apare un nou număr al revistei MEET, în care este publicată
traducerea în franceză realizată de Alain Paruit a primului capitol din Dimineaţă pierdută.
2003 August. Apare la Editura Polirom romanul Întâlnirea, având ca punct de pornire nuvela cu acelaşi titlu din volumul de proză scurtă Vară-primăvară (1989). Volumul cuprinde o prefaţă – „Tentaţia trecutului.
Dezamăgirile prezentului“ – de Carmen Muşat şi o postfaţă a autoarei –
„Limitele rescrierii“. „În romanul rescris după multă vreme, autoarea descifrează fără a explica, devoalează fără a arăta altfel decât analogic, demistifică fără a acuza, într-o extraordinară reconstituire, din zeci de perspective, de o forţă incredibilă, în care construcţia (impecabilă) contează mai puţin decât acea polifonie (a vieţii adevărate) care îi reuşeşte Gabrielei Adameşteanu.“ (Simona Sora); „ Întâlnirea rămâne un roman consistent care o readuce pe autoare în prim-planul prozei noastre“ (Andrei Terian).
Apare la Cartea Românească, în traducerea Gabrielei Adameşteanu, romanul Fără îndurarea lui Isus de Hector Bianciotti.
Octombrie. Gabriela Adameşteanu primeşte la Bacău Premiul Bacovia pentru Proză acordat de Revista Ateneu.
2004 20 ianuarie – 20 martie. Rezidenţă la Maison des Ecrivains Etrangers et Traducteurs littéraires, Saint-Nazare, Franţa.
Reia lucrul la romanul Provizorat, pe care îl începuse în anul 1969 şi din care publicase fragmente în volumul Vară-primăvară. Ulterior a mai publicat şi alte fragmente, în 1991 şi 1992. Din 2004 începe să publice fragmente din romanul Provizorat şi din volumul memorialistic Haos şi coerenţă, ambele aflate în pregătire: în ediţia de toamnă a revistei Lettre Internationale fragmentul „L’air du temps“ (octombrie 2004), în Vatra fragmentul
„Resentimentul“ (nr. 1-2/2005), în Sud-Est Cultural fragmentul
„Personalităţi complexe şi contradictorii“ (nr. 3/2005), în România literară
fragmentul „Coincidenţe?“ (10 august 2007) şi în Suplimentul de cultură
12
fragmentul „Trei ore de învăţământ politic“ (nr. 178, 10-16 mai 2008). Alte fragmente apar în Steaua şi Astra.
Apare ediţia a patra, revizuită, a romanului Dimineaţă pierdută, la Editura Polirom. Este varianta cea mai scurtă de până acum a romanului.
4 septembrie. Revista Wespennest din Viena le dedică scriitorilor români un număr în care apare şi primul capitol din Dimineaţă pierdută – Verlorener Morgen, tradus în germană de Georg Aescht.
Octombrie. Rezidenţă la Ledig House, The Art Omi International Arts Center, Ghent, Statele Unite ale Americii.
Romanul Întâlnirea este distins cu Premiul pentru Proză acordat de Ziarul de Iaşi, cu Premiul revistei Ateneu şi nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe 2003.
Este aleasă preşedintă a Clubului PEN din România, funcţie din care demisionează în 2008.
2005 Mai. Pleacă de la revista 22. Se va ocupa doar de publicaţia Bucureştiul Cultural, care apare sub egida Grupului pentru Dialog Social şi se distribuie împreună cu revista 22.
Octombrie. Apare traducerea franceză a romanului Dimineaţă pierdută, realizată de Alain Paruit, la Editura Gallimard: „Gabriela Adameşteanu, publicată acum pentru prima oară în Franţa, este o descoperire fericită. [. .]
Dimineaţăpierdută este un simbol dureros al unei Românii sacrificate timp de un secol pe altarul a două războaie şi al comunismului. [.. ] Deşi aceste spectre sinistre o obsedează pe autoare, ea declanşează sarabanda unei scriituri pitoreşti, îndrăcite, în stilul oral al lui Céline, reinventând vorbirea populară şi lirismul străzii într-o ţară unde limba de lemn era coşciugul imaginaţiei. [.. ] Romanciera nu este mai tandră nici cu ceea ce ea numeşte cu cruzime «tarele» naţionale“ ( Lire); „Gabriela Adameşteanu se distinge atât prin calitatea scriiturii, cât şi prin melancolia privirii, care mătură, nu fără o anumită cruzime, aproape un secol de istorie românească. Citind Dimineaţă pierdută, îţi spui că rareori întâlneşti un scriitor care să
dovedească, cu atâta strălucire, atât de puţină compasiune faţă de personajele sale, concetăţenii săi“ ( Le Monde).
Apare traducerea în limba bulgară a romanului Întâlnirea – Presrestchanie, realizată de Roumiana Stancheva şi publicată la Editura Panorama din Sofia.
13
