— Ei, dacă nu te-ai supărat, măcar te-a deranjat! Te-a deranjat, recunoaşte! Şi nu ştiu de ce te-a deranjat, pentru că de fapt nu spusese ceva rău. Doar o opinie a ei – cum te vedea ea pe tine! Clemenţa nu-i fată rea, dar anumite lucruri nu e capabilă să le înţeleagă. O şochează mai ales cum suporţi tu depărtarea de Tudor, mi-a spus-o şi am discutat-o! Eu n-aş putea în ruptul capului să-l ştiu pe Ţuţu dincolo, cum îl ştie Ivona pe Tudor! Să-l văd o dată pe an, o dată la doi ani, să tremur mereu că primesc, că nu primesc viza! Ivona, îi tot explic eu, este o femeie modernă! Ea s-a consolat cu gândul că lui Tudor îi este acolo mai bine decât i-ar fi aici. . S-a consolat cu situaţia lui de acolo, despre care nu prea ştiu amănunte, decât câte ceva de la Niki, pentru că dintre ei doi el este cel vorbăreţ. Dar presupun că este o situaţie bună, pe care, oricum, n-ar fi avut-o aici. . Eu aşa îi explic..
— Mă rog. . dacă este cazul să.. Nu ştiam că există asemenea interes pentru. .
372
— Vezi cum o iei? Eşti o femeie inteligentă, Ivona, deosebit de inteligentă, dar, după opinia mea, dificilă. . Di-fi-ci-lă, omului îi este teamă să deschidă
gura în faţa ta pentru că interpretezi. Pentru că tu vezi fiecare nuanţă, fiecare.. Şi mai eşti şi suspicioasă, da, da, eşti, eşti! Nu nega! Uite-o cum ai luat-o şi acum! Că ne-am interesa de persoana ta! Nici pe departe, te rog să
mă crezi! Nici pe departe! Despre plecare însă, despre plecări, trebuie să
recunoşti, discută toată lumea! Este un subiect care.. Şi atunci ajungi, fără a avea intenţia. Eu, de exemplu, i-am spus Clemenţei, eu nu-mi doresc să plec, decât dacă am pleca cu toţii! Odată ce m-am sacrificat pe altarul familiei, să
ştiu pentru ce.. Dar toţi odată este foarte dificil! Şi dacă am avut o vreme gândul, acum se poate spune că am renunţat. . După cinzeci de ani e mai greu să găseşti ceva acolo... Se preferă oamenii tineri... Şi în modul acesta, nu cum bănuieşti tu, de la cazul meu, ia seama, am ajuns la tine. . Eu, spune Clemenţa, dacă aş fi în locul Ivonei, de mult aş fi murit! Şi atunci eu îi spun: nu uita că Ivona e o fată inteligentă! Ea şi-a avut întotdeauna viaţa ei, nu s-a aservit ca noi doar familiei! Cu vremea, dacă ar fi Ţuţu plecat, după un timp te-ai consola şi tu! Eu? se repede Clemenţa. Eu, care i-am amânat armata, eu, care l-am chemat din concediu cu telegramă? Nicio săptămână n-am putut să stau fără el! Şi aici, dragă Ivona, ca să vezi cât de prost mă cunoşti, aici eu îţi dau dreptate ţie! Adevărul este că Ţuţu e un martir! Martiri au fost şi bărbaţii Clemenţei, şi acel Nanu, pe care nu am avut ocazia să-l cunosc, şi Barbu Vrăbiescu. . Şi totul are o explicaţie, cu care sunt convinsă că vei fi de acord: Clemenţa a rămas şi acum tot atât de răsfăţată şi de egoistă ca la optsprezece ani!. . Numai că atunci în jurul ei se învârteau câţiva bărbaţi şi acum a rămas să se învârtă numai nefericitul de fecioru-său! Dar nu din răutate face ea tot ce face! Ea nu se gândeşte că îi face rău chiar copilului ei, şantajându-l ca să nu se căsătorească, ceea ce poate tu nu ştii! Eu ştiu cât l-a şantajat şi câte certuri teribile au fost! Dar din egoism ajunge, până la urmă, să-şi facă rău şi ei! Pentru că, până la urmă, a rămas singură şi cu un copil de crescut pe cap! Dar vinovată e numai Clemenţa!
— Păi dacă pleacă bărbatu, musai, tot femeia-i de vină! Că de bine nu pleacă niciunu!
— Da, madam Delcă, aşa-i cum spui dumneata! Eu pe Nanu nu-l ştiu, dar Barbu Vrăbiescu, tatăl lui Ţuţu, a fost prieten de-o viaţă cu Puiu. Aşa ne-am şi cunoscut, prin bărbaţi. O vreme am fost într-un grup, cu toţii.
Dansatoarea, bineînţeles, eram eu – foxtrot, conga, charleston, tangoul 373
argentinian –, tot ce era nou prindeam. . Din aer! Iar partenerul ideal era Barbu Vrăbiescu! Clemenţa, în schimb, avea un gust artistic desăvârşit, care se vedea imediat! Chiar dacă orna o salată! O salată bœuf, un tort de şocolată
ornat de Clemenţa erau o încântare! Ce bluze, ce rochii îşi picta, numai aşa, din amuzament! Dacă s-ar fi ocupat, ar fi ajuns desigur o pictoriţă mare..
Mare ca, ce să spun? Mare! Ca Grigorescu! Ca Luchian! Nu ştiu să fi avut nicio asemenea pictoriţă mare cum putea fi Clemenţa! Din păcate este leneşă! Şi eu mă scol dimineaţa târziu, pentru că toată noaptea stau cu ochii pe pereţi, dar nu s-a întâmplat să intre Puiu pe uşă şi casa să nu fie aranjată, masa pusă. Pe când la Clemenţa, cum putea arăta casa! Ce harababură! Iar bietul Barbu, veşnic mâncând prin birturi, ca să n-o deranjeze. . Aşa trebuie să fi ajuns să se încurce cu secretara, tot mergând pe la restaurante, tot. . De când l-am cunoscut, bietul Barbu era şi fată în casă, şi bonă la copil, în ziua când astea erau învoite. . Parcă îl văd cu oliţa în mână! Parcă îl văd lătrând şi umblând în patru labe, numai ca să-l facă pe cel mic să râdă! Dar cât ar fi un bărbat de modest în pretenţiile lui, dacă tu nu-i satisfaci niciuna, nu te poţi plânge în ziua când rămâi fără el! Clemenţa singură povesteşte că pe Nanu nu-l scotea din „omul pădurii“ pentru că era dintr-o familie mai umilă. E denţeles să te deranjeze anumite maniere, dar de ce a acceptat să-l ia? Până la urmă, într-o zi, şi Nanu, şi Vrăbiescu şi-au făcut valiza şi au plecat, cum spui şi tu, Ivona dragă..
— Eu?!? Am spus eu aşa ceva? De bărbaţi, de valize? Nu-i genul..
— Poate să nu fi spus-o, dar se subînţelegea. . Sau, dacă nu se subînţelegea, o spun eu, poftim! O spun, pentru că spun adevărul, nu vorbesc ca s-o critic pe Clemenţa. Puiu ştie că eu nu-mi critic niciodată prietenele, sunt prietenele mele, şi orice-ar fi, orice-ar face, eu ţin la ele! Dar adevărul este adevăr! Bărbaţii Clemenţei şi-au luat într-o zi valizele, şi n-a mai rămas decât bietul Ţuţu la şmotru!
Sună telefonul, Ivona tresare, se stăpâneşte să nu alerge, merge cu paşi măsuraţi.
— Vezi, dacă e Niki, spune-i să vină direct la biserică! Şi ce-i cu fotografia asta de pe masă? Cine spui că e? Profesorul Mironescu? Tot am auzit pomenindu-se de el, dar este prima oară când mi se întâmplă să-i văd vreo poză.. Le cam ascundea madam Ioaniu, ca să nu le vadă bărba-su, generalu. .
Doar fusese rivalitate între ei. . Dacă-ţi spun, madam Delcă! Jumătate din Bucureşti ştia că madam Mironescu trăia cu Ioaniu, e-hei, de când. . Lucruri 374
vechi.. Îţi mai spun ceva ce, în orice caz, te rog. . Se spune că Ivona n-ar fi..
Că ar fi făcută de fapt cu Ioaniu..
— Asta io în ruptu capului nu crez! Păi uite-te la madam Ivona, uite-te la ta-su: ăsta slab, chel şi cu nasu lung! Uite-te, vezi! Bucăţică ruptă! Cap tăiat...
— Da, seamănă. . Nu pot să neg. . Şi Ioaniu avea alt fason.. Ei, poţi să ştii?
La urma urmei, cine le-a ţinut lumânarea? Eu numai să văd cu ochii mei, ştii cum se spune, să nu treacă aţa.. Ha-ha-ha.. Deci aşa arăta madam Ioaniu în tinereţea ei. . Prezentabilă, da, frumoasă, hm, hm. . mai puţin. Totuşi ceva-ceva avea. Da, păcat, n-a moştenit-o Ivona.. Asta-i sora, da, cu povestea! Şi tânărul de pe scaun.. Stai puţin, nu-mi spune, că am să-ţi spun eu! Îţi spun eu, pentru că, formidabil! Titi Ialomiţeanu! Titi Ialomiţeanu – ca să vezi! Câte am mai auzit şi despre el de la soacra mea! Soţii Ialomiţeanu erau în vizită cu socrii mei. Păi cum altfel să-l fi cunoscut eu pe Titi Ialomiţeanu, aşa tânăr cum e aici în fotografie? Nu te gândeşti că la vremea aceea eu nici nu eram născută? L-am recunoscut pentru că de multe ori mi-l mai arătase soacră-mea în fotografii şi m-a frapat ce mult se schimbase: în pozele de tinereţe era blond şi subţirel, dar eu îl ştiam un bărbat corpolent, alb – cu totul şi cu totul altă persoană! De ce tot apărea în poze cu soacra mea? Vrei să întrebi, madam Delcă, dacă n-o fi fost şi între ei ceva? Posibil, îţi spun numai dumitale, pentru că eşti discretă. . Biata soacra mea a fost cam fâşneaţă, bineînţeles. Puiu nu suportă să audă asemenea.. , dar cred că socrul meu a cam purtat în viaţa lui coarne. . Le-a purtat, dar nu i-au cauzat cu nimic! Ca dovadă, trăieşte şi acum... Dar Titi Ialomiţeanu, ce om şarmant! Ce complimente graţioase făcea! Ah, madam Delcă! Tinerii din ziua de azi nu mai fac două parale! Ce mai ştiu ei ce însemnează dragostea? Şi nici bărbaţii noştri nu au mai fost bărbaţi, cum erau cei de altădată! Care ştiau să
aprecieze femeia! Daţi dracului erau! Ştiau cum s-o-ntoarcă, s-o sucească, s-o ameţească, s-o.. Ha-ha-ha, ce hazlie eşti, madam Delcă! Mai vino şi pe la mine când ai vreme! Mai stăm de vorbă ca acum, mai.. Şi de ce spui că a pus Ivona fotografia aici?
— Păi io ştiu! A dat de ea şi. .
— Ca să vezi întâmplare.. Cum să dau eu cu ochii de Titi Ialomiţeanu! Îl ţin minte când a lucrat la Explora, câştiga foarte bine, situaţie înfloritoare până au venit comuniştii. . Atunci a avut un moment de derută şi s-a ascuns la amanta lui. . Amanta lui, ţi-o spun, madam Delcă, sigur! Ivonei nu-i convine să recunoască, pentru că aşa este firea ei. . Dificilă fire, ai auzit că i-375
am spus-o! Dificilă, şi foarte puţin potrivită cu Niki! Aşa te potriveşte viaţa cu cine nu te potriveşti! Niki, ce bomboană de băiat! Spiritual şi cu temperament, eu cu Niki ne înţelegeam de minune! Cu Titi Ialomiţeanu la fel, deşi altă generaţie, altă fire. Dar îl tot întâlneam prin parc mai acum câţiva ani, plimba un pechinez mic, foarte bătrân şi foarte nervos, care muşca pe furiş. Trebuia să fiu atentă să nu mă apropii prea mult şi din cauza aceasta era mai greu să conversăm.. Totuşi, conversam multe! Făcuse închisoare, dar ieşise destul de repede. Profitase de nişte împrejurări şi se întorsese la nevastă. . Se încadrase, acum primea pensie, dar, fiind modest, n-avea nicio plăcere să vorbească despre el. Însă câte ştia, câte văzuse! Ce inteligenţă! Rară! O încântare să-l asculţi, o ocazie a vieţii! I-l tot dădeam de exemplu lui Puiu, şi cu asta nu cred că am făcut bine. Vezi, îi spuneam, şi el a fost închis ca tine, şi e şi cu douăzeci de ani mai bătrân, şi nu se mai văicăreşte atât! Poate de-asta Puiu să nu audă de el! Ca să-l evite, era în stare să născocească tot felul de istorii pe seama bietului Titi! A fost Puiu toată
viaţa de-o gelozie. . Într-o vreme căşunase pe domnul Ialomiţeanu: că prea e abil, că până la urmă s-a aranjat şi cu comuniştii, că de unde i se dă aşa uşor viză la plecări şi lui, şi nevestei. . Lucruri care sunt spuse îndeobşte de oamenii invidioşi... Te rog, la mine să nu vii cu asemenea porcării, numai ca să mă ţii pe mine închisă în turnul de fildeş – i-am retezat-o! Tot de la voi îl cunosc, din casa mamei tale, şi ce rău facem că ne plimbăm şi noi prin parc?
Ne mai aerisim, mai schimbăm o vorbă! Pentru că asta era tot ce făceam, madam Delcă! Ce altceva să fi făcut cu el, la vârsta lui? Dar îmi plăcea pentru că era mereu informat, despre toţi şi despre toate, o calitate pe care eu o apreciez! Numai un exagerat ca Puiu putea să facă o ditamai gogoaşă din asta! Îţi interzic, spunea, să-i mai povesteşti despre noi orice! Mai ales cum eşti tu vorbăreaţă, şi el, care toată viaţa n-a făcut altceva decât să tragă
oamenii de limbă şi să escrocheze.. Prostii de-ale lui Puiu, gelozia care îi întunecă..
Sus, la etaj, se aude iar telefonul.
— Uite, madam Delcă, dumneata mă ştii ce femeie de treabă sunt! Ce drăguţă, ce apropiată! Şi cu Ivona azi, câtă răbdare am putut să am! Pe când ea, tot timpul strecura.. Şi pe urmă cum se uita! Dar să schimbăm vorba, pentru că nu vreau să-şi închipuie că o critic.. Vorbeam de fapt despre domnul Ialomiţeanu, omul cu cele mai multe relaţii din câţi am cunoscut! Nu există om pe care să-l fi întâlnit în viaţă şi să nu-l intereseze ce-a făcut în 376
continuare! Aşa este felul lui, un om curios şi o fire afectuoasă.. Tandră.. Cu cei care nu mai sunt în ţară a păstrat legătura. Are corespondenţă cu fiecare, mi-a arătat scrisori, teancuri de fotografii colorate! Ştia despre fiecare ce face, unde e. Cu maşinuţa cumpărată din economii, a colindat cu nevestica lui toată Europa. La ultimele călătorii luaseră cu ei un nepot, pentru că, totuşi, aveau de-acum o vârstă! Atunci când îl întâlnisem eu trecuse de şaptezeci, asta ca să-ţi dai seama ce absurdă e gelozia lui Puiu! De la o vreme nu l-am mai întâlnit, să fie cumva bolnav? Ei, slavă Domnului! Vine, în sfârşit, Ivona! N-o auzi? Coboară scara! Da, totuşi eu cred că trăieşte, în România liberă nu l-am întâlnit... De Titi Ialomiţeanu vorbeam, Ivona dragă! Am văzut fotografia pe masă! Dar să ştii că dacă nu plecăm în cinci minute, putem să şi renunţăm...
— N-aş vrea să te încurc, nu.. Dacă însă Niki apare la cinci minute după ce am plecat noi? Aşa că mai bine du-te tu! Scuză-mă că te-am făcut să mă
aştepţi degeaba. .
— Ei, scumpa mea, nu-i nimic că am aşteptat! Nu-i nimic! Eu vreau ca până la sfârşit să iasă lucrurile bine! De aceea, dă-mi voie să-ţi mai spun încă
o dată: tocmai pentru că te-a indispus Clemenţa, la ultima voastră
convorbire, tu, ca fată cultă..
— Bine, dar e ceva care chiar mă exasperează! Eu mă străduiesc să-ţi spun că vorbele ei nu au contat, şi inutil mă străduiesc! Tu ţii să dai amploare. .
