Dacă celălalt nu-mi place cum este acum, atunci pur și simplu nu-mi place.
Nu e posibil ca ceea ce-mi place cel mai mult să fie „ceea ce văd potențial în el“…
Imaginați-vă că soția mea Perla, în urmă cu treizeci de ani, s-ar fi îndrăgostit de potențialul bărbat suplu pe care l-ar fi văzut în mine…
Biata de ea, niciodată în viața ei n-ar mai fi fost alături de bărbatul de care s-a îndrăgostit!
Să nu ne îndrăgostim de potențialul din celălalt, ci de ceea ce este cu adevărat celălalt. Și, atât timp cât suntem împreună, să ne încurajăm pentru a lăsa să iasă la supra față cât mai des adevăratul eu.
De multe ori, a paria pe potențial înseamnă a avea încredere în viitor și, tot de multe ori, înseamnă a deschide poarta spre nemulțumire.
Dalai Lama întreabă: „Cum să ajungem la mulțumirea interioară?“
O metodă, cea mai răspândită, constă în a încerca să obținem tot ce ne dorim: bani, casă, mașini, partenerul și corpul perfect.
O poveste de demult spune că era odată în New York un tânăr evreupracticant, de treizeci ș i cinci de ani ș i cu o pozi ț ie economică bună, a cărui burlăcie intriga întreaga comunitate. Persoanele religioase obi ș nuiesc să se căsătorească devreme, pentru a asigura formarea unei familii numeroase ș i sănătoase. În fiecare zi, la sinagogă, băr batul se plângea amarnic de singurătatea pe care o sim ț ea ș i povestea oricui se apropia de el cât de mult î ș i dorea să se însoare.
– Dacă î ț i dore ș ti atât de mult să- ț i întemeiezi o familie, de ce nu te-ai însurat până acum? l-a întrebat într-o zi un rabin bătrân, care venise să
viziteze ora ș ul.
– Pentru că n-am întâlnit-o niciodată pe femeia visurilor mele, a răspunstânărul.
– Po ț i să-mi descrii cum ar fi acea femeie? a întrebat rabinul. Eu mă voi ruga la Dumnezeu să ț i-o scoată în cale.
– Sigur că pot, a zis tânărul burlac.
Apoi a căutat în buzunarele hainei sale lungi negre până când a găsit ofotografie provocatoare a Pamelei Anderson într-un costum de baieminuscul.
I-a arătat-o rabinului ș i i-a spus:
– Vreau una ca asta, să fie evreică ș i să studieze Talmudul.
Dezavantajul evident al acestei abordări este că, mai devreme sau mai târziu, dăm peste ceva ce ne dorim, dar pe care nu-l putem obține, iar starea de bine dispare. De fapt, cu toate că suntem conștienți că motivația fundamentală este căutarea satisfacției, de multe ori aceasta nu apare nici măcar după ce obținem pe deplin obiectul dorinței noastre.
Metoda pe care o recomandă Dalai Lama este mult mai de încredere.
Constă în a învăța să ne dorim și să apreciem ceea ce avem deja.
Adevăratul antidot al năzuinței este acceptarea, și nu posesia: În budism se acceptă principiul de cauzalitate ca o lege naturală. Astfel, de exemplu, în domeniul experiențelor cotidiene, dacă au loc anumite întâmplări nedorite, acestea sunt, fără îndoială, rezultatul situației anterioare, care, firește, nu se putea termina altfel decât s-a întâmplat.
Prin urmare, dacă vrem să avem o anumită experiență, cel mai logic este să
căutăm și să acumulăm acele cauze și condiții care să-i favorizeze cadrul pentru a avea loc.
Dacă cineva este amabil, ceva se deschide automat în noi: conștiința, faptul de a ne da seama încă o dată de ceea ce spunea William Schultz, că toți suntem unul. Iar această deschidere provoacă întotdeauna un răspuns echivalent în ceilalți.
Concurența, ura, gelozia sunt stări distructive ale stării noastre de bine și, când acestea apar, totul sfârșește prin a ni se părea suspect sau amenin țător.
Consecințele firești sunt o mai mare nesiguranță, mai multă neîncredere, o tendință de a ne izola în singurătate și frustrarea deoarece trebuie să ne apărăm de o lume pe care o considerăm ostilă. Aceste sentimente care devin toxice încep cu respingerea aproapelui și sfârșesc cu provocarea atitudinii în oglindă a celorlalți.
La fel, cea mai bună metodă pentru a te asigura că ceva nu se mai întâmplă
este să încerci să nu se repete condițiile care au dus la producerea acelui lucru.
Dalai Lama nu clasifică stări mentale, emoții sau dorințe în funcție de judecăți morale externe, cum ar fi păcatul sau dușmănia, ci pur și simplu în funcție de cazul în care duc sau nu la fericirea personală supremă. Le consideră utile sau inutile pentru a dezvolta ce este mai bun în oameni și pentru descoperirea potențialităților lor, printre care se numără, desigur, aceea de a fi fericiți.
Din acest punct de vedere, cu care sunt de acord ca terapeut, sănătateamentală implică întotdeauna o atitudine empatică, generoasă și caldă, un sentiment afectuos, o atitudine cordială și un comportament solidar.
Legăturile sănătoase stabilite între persoane sănătoase ajută în modinevitabil la parcurgerea drumului către fericire.
Firește, apare întrebarea:
Dacă fericirea depinde pur și simplu de cultivarea stărilor mentale
„pozitive“ precum iubirea, solidaritatea și compasiunea, de ce există atâția oameni nefericiți?
Să auzim răspunsul chiar de la el:
Pentru a atinge adevărata fericire este nevoie de o transformare în ceea ceprive ș te perspectivele, modul de gândire, iar asta nu este atât de simplu. În acest scop este nevoie de aplicarea multor factori diferi ț i din diverse direc ț ii. N-ar trebui, de exemplu, să considerăm că există doar o singură
cheie, un secret care, dacă ajunge să fie dezvăluit, va face ca totul să
meargă bine. Este ca ș i cum am avea grijă cum se cuvine de propriul corp; este nevoie de diverse vitamine ș i nutrien ț i, nu doar de unul sau două. La fel, pentru a atinge fericirea, trebuie să folosim o varietate de abordări ș i de metode, să depă ș im diversele ș i complexele stări negative. Ne putem schimba ș i transforma, dar numai cu ajutorul antrenamentului. În practica budistă există mai multe metode pentru a men ț ine o minte limpede când se întâmplă ceva tulburător. Practica repetată a acestora ne permite să
