Bună întrebare. Și Carney își punea întrebarea asta în ultima vreme. Cu o lună în urmă nici nu știa de existența lui.
— E un pungaș.
— Dacă-i o crimă să fii pungaș, am fi cu toții la zdup, răspunse Munson. Are prieteni.
— Dacă un om are prieteni, nu-ți mai faci meseria?
— Nu-i treaba mea să salt un om la cererea unui civil despre care știu, întâmplător, că se ține de mânării. N-ai plicul chiar atât de gros.
— Ar trebui dubit.
— Pe mine ar trebui să mă dubească în balamucul ăsta de tot căcatul.
Văzând expresia de pe chipul lui Carney, detectivul își scoase pălăria. O
învârti pe deget.
— Uite care-i treaba, începu el. Există o circulație, o mișcare a plicurilor care ține-n viață orașul. Domnul Jones are o afacere, trebuie să-și împărtășească iubirea, îi dă un plic unei persoane, altei persoane, cuiva de la secția de poliție, din altă parte, să-i prindă cu toții gustul. Cu toții dau paraua-ndărăt sau cer mai mult. Doar dacă nu ești la vârf. Noi, ăștia pârliții, nu avem grija asta. Mai e apoi domnul Smith, care are și el o afacere, și procedează la fel dacă e înțelept și învățat, și vrea să reziste în peisaj. Își împărtășește iubirea. Mișcarea plicurilor. Cine ar putea spune care-i mai important, domnul Jones, ori domnul Smith? Cu care dintre ei să ne dăm?
Judecăm un om după grosimea plicului – sau după destinatarul acestuia?
Părea să insinueze că Dixon plătește taxă de protecție și că există și un alt dealer care vinde zăpadă, așa că ar trebui să existe un arbitraj între aceștia.
Până la urmă, ce-i de făcut?
Munson își vârî brațele în sacoul sport și porni spre următorul țuțer pe care-l avea de jumulit. Sacoul era model ecosez, îl făcea să semene cu Victor Mature56 în al doilea film difuzat la matineu. O fi jucat Victor Mature rolul vreunui ajutor de șerif bun de gură? Carney era convins că jucase. Și nu o dată.
— O să mă interesez – de ambele chestiuni, spuse detectivul. O să mă
informez dacă Dixon e pe val sau pe nasoale. S-ar putea să existe cineva interesat de oferta ta.
La plecare, Munson o întrebă pe Marie când o să mai facă prăjiturelele alea dulci, cu strat de cremă la suprafață.
Circulația plicurilor. Îi aminti lui Carney de ideea lui în legătură cu vârtejul, mișcarea mărfurilor – televizoarele, fotoliile, pietrele prețioase, blănurile, ceasurile – în și din mâinile și viețile oamenilor, între cumpărători, vânzători și următorii cumpărători. Ca în ilustrația dintr-un articol din National Geography, despre clima globală, curenții de aer invizibili provocați de avioanele cu reacție și curenții de adâncime ce determină personalitatea lumii. Dacă faci un pas înapoi, dacă ești atent la ce se-ntâmplă, s-ar putea să
observi forțele secrete ce acționează, cum funcționează totul.
Oare a fost o prostie din partea lui să-și încerce norocul cu gaborul?
Noaptea trecută își petrecuse tot răstimpul dintre primul și al doilea somn întorcând pe toate părțile înscenarea plănuită, de parcă ar fi fost ceva din seiful lui Moskowitz, cea mai prețioasă gemă dintre toate. Înclinând-o în fel și chip, provocând lumina să-i destăinuie toate planurile și fațetele.
56 Actor american (1913-1999), s-a remarcat prin rolurile jucate mai ales în filme de acțiune, westernuri și filme istorice.
Verificându-i culoarea, identificându-i defectele. Îi plăcea. Și, cu asta, planurile lui din miez de noapte pătrunseră în cealaltă viață a lui, în cea diurnă.
*
Restul zilei și-l petrecu la magazin. Îl întrebă pe Rusty ce părere are, când ar trebui să expună produsele destinate toamnei.
— Mi-ar plăcea să le văd expuse, spuse Rusty. Cred c-or să se dea în vânt după ele.
Era încrezător. Lui Carney îi plăcu atitudinea lui. Îi mulțumi pentru că i-a ținut locul cu brio în ultimele săptămâni.
— Vă mulțumesc că mă lăsați să lucrez mai mult, zise Rusty. Sunt aici oricând doriți să petreceți mai mult timp alături de familie.
— Îmi cade bine să fiu cu ai mei seară de seară.
Carney i-a povestit programul lui din ultimul timp. Petrecea mai mult timp în familie, se culca devreme, apoi se scula. Nu povesti și partea cu răzbunarea.
— Vă culcați, așadar, la ora opt? înseamnă că dormiți o grămadă de timp.
— Nu, căci mă scol și mă apuc de hârțogărie.
— De ce nu vă culcați mai târziu? Ocupați-vă de chestiile alea înainte de culcare.
— Ei, nu-i chiar așa. Trebuie să asculți de ce-ți dictează organismul.
Odinioară așa procedam cu toții.
— Si cum e acum?
Apariția unui cumpărător interesat de achiziționarea unui divan le curmă
discuția. Spre sfârșitul programului se treziră cu o droaie de clienți și Carney nici nu-și dădu seama că s-a făcut ora închiderii.
Acasă îl întâmpinară urletele lui John. May susținea că John își băgase mâna în gura păpușii ei făcute din cârpe57, așa că ea i-a smuls-o din mâini și pe el l-a copleșit pierderea. Elizabeth îl legăna pe pici și, într-un gest de hybris, Carney îl luă din brațele ei, la care el se porni să plângă și mai tare.
La care Carney i-l dădu înapoi ei. Se retrase în antreu, să-și agațe sacoul în cuier.