Acum, dacă are noroc, bătrânul o să-l scape de aparatele de radio.
Carney cără unul dintre RCA-urile voluminoase în magazin și se întoarse după celălalt.
— L-aș fi pus pe băiat să te ajute, îi spuse Aronowitz, dar a trebuit să-i reduc programul de lucru.
Băiatul, pe nume Jacob, un adolescent ursuz, ciupit de vărsat, de loc din Ludlow Street, de la mahala, nu lucra acolo de mai mult de un an de zile, din câte își dădea seama Carney. „& Fiii“ de pe firmă era doar o simplă expresie a dorinței de mai bine – soția lui Aronowitz se mutase de mult înapoi în Jersey și locuia la sora ei – dar fanfaronada și bravada erau nelipsite în lumea afacerilor de pe Strada Radiourilor. Top of the City, House of Values, Cannot Be Beaten1. Cu câteva decenii în urmă, avântul luat de industria electronică transformase cartierul într-un teatru al năzuințelor de parvenire ale imigranților. Lansează-ți afacerea, convinge-ți clientela și ridică-te din apartamentul sordid în care stai înghesuit. Dacă treaba merge șnur, deschide-ți o a doua locație, extinde-te în magazinul de alături, care a dat faliment. Lasă-le afacerea fiilor tăi și retrage-te într-o suburbie nouă din Long Island. Asta dacă treaba merge șnur.
Carney își zise că Aronowitz ar trebui să renunțe la chestia cu Fiii și să
caute ceva mai șic: Atomic TV & Radio, Jet Age Electronics2. Asta ar însemna o răsturnare a relației dintre ei, căci Aronowitz era cel care îi dădea sfaturi, ca de la un întreprinzător la altul, din categoria „Doctore, vindecă-te pe tine 1 În traducere aproximativă: Fruntea Orașului, Casa Valorilor, De Neînvins.
2 Radio & TV Atomic, Electronica Epocii Turbo.
însuți”3. Carney nu avea nevoie de ponturile bătrânului în legătură cu contabilitatea de zi cu zi sau cu promovarea mărfii. Diploma lui de absolvent în managementul afacerilor atârna pe peretele din biroul său, alături de o fotografie cu autograf a cântăreței Lena Horne4.
Carney duse înăuntru cele trei aparate de radio. Circulația de pe trotuarele Străzii Radiourilor nu mai era ca pe vremuri.
— Nu, nu sunt paradite, îi spuse el lui Aronowitz, în timp ce acesta își desfășura trusa de ustensile, un sul de postav cu fante. M-am gândit că, poate, o să ai nevoie de ele.
— N-au nimic?
Ca și cum ceva ce funcționa normal ar fi fost o propunere ciudată.
— M-am gândit că, dacă tot vin să ridic televizorul, o să te întreb dacă te interesează.
Pe de o parte, la ce i-ar trebui unui specialist în radiouri un aparat de radio, dar, pe de altă parte, orice om de afaceri are și un hobby. Știa că așa stau lucrurile și cu Aronowitz.
— Să le demontezi pentru piese de schimb sau mai știu eu ce.
— Piese de schimb, bombăni Aronowitz cu umerii căzuți. Bine că n-am clienți, dar am piese de schimb, domnule Carney.
— Mă ai pe mine, Aronowitz.
— Te am pe dumneata, domnule Carney. Și ești unul de nădejde.
Se interesă de soția și fiica lui Carney. Aduce barza un bebeluș? Mazel tov.
Își trecu degetul mare de-a lungul bretelelor negre și chibzui. Firicelele de praf pluteau prin aer.
— Cunosc un tip din Camden, spuse Aronowitz, e specializat pe-așa ceva, îi plac aparatele RCA. Poate-l interesează. Sau nu. Lasă-mi-le și, când mai treci pe-aici, o să-ți spun cum a mers treaba.
Mai era și Magnavox-ul, cu carcasa din lemn de nuc, cu difuzorul cu diametru de 45 de centimetri, cu pick-up Collaro. Care acum trei ani era ultimul răcnet.
— Lasă-mi-l și pe ăsta, o să vedem.
Bătrânul fusese dintotdeauna scofâlcit, cu maxilarul de jos proeminent, cu urechi pleoștite și pleoape căzute, adus de spate. Ca și cum, aplecându-se ore în șir deasupra aparatelor, acestea îl storceau de puteri. Declinul i se accelerase recent, de când ajunsese să accepte adevărurile dure ale vieții.
Marfa se schimbase, clienții se transformau în altfel de ființe, iar aspirațiile 3 Vechi proverb care apare și în Evanghelia după Luca (4:23).
4 Cântăreață și dansatoare americană de culoare (1917-2010), activistă pentru drepturi civile.
nu-i mai erau așa de grozave precât păreau cândva. Dar și în aceste zile crepusculare tot mai avea câteva distracții cu care-și umplea timpul.
— Televizorul tău e gata, zise el tușind într-o batistă galbenă decolorată.
Carney îl însoți în spate.
Denumirea magazinului – inscripționată pe vitrină cu litere zdravene, aurii
– promitea un lucru, biroul dezordonat din față altceva, iar această încăpere oferea ceva cu totul diferit, pe deplin spiritual. Atmosfera de-aici era diferită, întunecoasă, dar impunea respect, atenua babilonia de pe Strada Radiourilor. Radioreceptoarele demontate, tuburile catodice de diferite dimensiuni, măruntaiele aparatelor zăceau îngrămădite pe rafturi metalice.
În mijlocul camerei, masa de lucru era luminată într-o porțiune liberă pe tăblia plină de zgârieturi, în așteptarea următorului pacient, cu scule și instrumente de măsură pătrățoase aranjate ordonat de jur împrejur. Acum cincizeci de ani, majoritatea chestiilor din cameră nici nu existau, abia se înfiripau în imaginația câte unui inventator – și, brusc, răsăriseră încăperi ca asta, unde oamenii le păstrau secretele.
Până când apărea altceva.
În locul unde se aflase biroul băiatului, era un pat pliant, de campanie, cu o pătură din lână cadrilată împăturită în S. O fi dormit aici? în timp ce depanatorul îl poftea înăuntru, Carney observă că acesta iarăși pierduse din greutate. Se gândi să-l întrebe de sănătate, dar se abținu.
Aronowitz ținea la vedere, lângă ușa de la intrare, o colecție de tranzistoare, dar articolele din spate își schimbau mult mai rapid stăpânii.
Televizorul lui Carney, un Philco 4242, era așezat pe podea. Freddie i-l adusese la magazin pe un cărucior care scârțâia ca naiba, jurând că-i în
„stare perfectă”. Uneori Carney simțea nevoia să-l ia la întrebări pe văru-său, să-i spună adevărul când simțea că-i toarnă câte o gogoașă, iar alteori ținea la el până într-atât, încât îi era rușine până și de cea mai vagă urmă de îndoială. Când a băgat televizorul în priză și l-a deschis, s-a trezit cu un punct alb în mijlocul ecranului și cu un zumzet enervant. Nu l-a întrebat pe Freddie de unde îl are. Televizoarele la mâna a doua se vindeau rapid atunci când Carney le punea prețul corect.
— Alea-s încă nereparate, zise Carney.
— Care? Ah, alea.
Lângă ușa de la WC era o stivă de televizoare Silvertone, cu carcase Lowboy deschise la culoare, care prindeau toate canalele. Erau fabricate de Sears, iar clienții lui Carney adorau produsele Sears încă din copilărie, când părinții lor le comandau din cataloage, fiindcă, în orășelele lor din sud, albii ori nu voiau să le vândă și negrilor, ori le umflau prețul peste măsură.
