— Aici, spuse bărbatul.
La trecerea de pietoni trepida un Cadillac DeVille verde-gălbui. Deschise
portiera din spate și îl pofti pe Carney să urce, iar apoi se strecură pe banchetă după el.
La volan era Delroy, așa că aici era mâna lui Chink Montague. Dacă nu cumva omul lucra și pe cont propriu. Sau dacă nu trecuse de partea concurenței.
— Salută-l pe Chet Veterinara’, spuse Delroy demarând și pornind spre Broadway.
Chet Veterinara’ își dezveli într-un rânjet caninii îmbrăcați în aur.
— Povestește despre război, Chet.
Judecând după vârsta lui, Carney ar fi zis că a luptat în Coreea.
— Dă-o în mă-sa de armata albului, zise Chet.
— I se spune Chet Veterinara’ pentru că a fost la facultate, a vrut să se facă
doctor de animale. Timp de-o lună.
— Nu era de mine, recunoscu Chet Veterinara’.
— Delroy, care-i treaba?
— Întreabă-l pe șefu’.
Carney îi surprinse privirea în oglinda retrovizoare. Haidamacul se uită în altă direcție.
*
Trecuseră cinci ani de când Chink Montague îi trimisese pe Delroy și Yea Big la magazinul de mobilă, în încercarea de a recupera bijuteriile furate ale iubitei sale. Scopul vizitei fusese intimidarea, iar rezultatul a fost promovarea lui Carney odată ce Chink a început să-i bage pe țeavă marfă din care să-și tragă și el un câștig. Delroy și Yea Big treceau săptămânal după
plic, iar cinci ani nu erau chiar de colea. La un moment dat, un observator neutra i-ar fi putut caracteriza drept un fel de colegi.
Măcar pe Carney și Delroy. Niște puștani care băteau mingea într-o dimineață de ianuarie au dat peste Yea Big în Mount Morris Park, strangulat cu un șnur. Lipsea de o săptămână când topirea zăpezii l-a scos la iveală
odată cu căcații de câine și chiștoacele înghețate. Asta se întâmplase anul trecut, la începutul războiului dintre Bumpy Johnson și Chink Montague.
Bumpy Johnson a ieșit de la Alcatraz în ’63, după ispășirea pedepsei, și s-a gândit să-și refacă imperiul pe care îl pierduse cu unsprezece ani în urmă. Îl susținea Jerry Catena, unul dintre locotenenții familiei Genovese, în timp ce Chink opera sub patronajul familiei Lombardi, ceea ce transforma conflictul dintre ei într-un război indirect al Mafiei pentru controlul mânăriilor din Harlem. Faptul că Chink fusese protejatul lui Bumpy dădea acestui conflict o tentă biblică.
— Suntem marionetele lor, i-a spus Delroy lui Carney când a venit odată
după plic.
Era nedormit de mai multe zile. Și-a trecut un deget peste cicatricea de pe obraz, ca și cum ar fi scos niște invizibile boabe de mazăre dintr-o păstaie.
— Ne omorâm între noi și jigodiile astea de broscari stau pe bară și râd de noi.
A fost nevoie de câteva săptămâni de foc până s-a ajuns la un armistițiu și și-au împărțit între ei teritoriul ca niște casapi neisprăviți.
După moartea lui Yea Big, Delroy venea singur să încaseze plicul. De-acum, el și Carney erau strâns legați – amândoi marionete, ciraci într-ale pungășiei și locuitori ai Harlemului, SUA, Doamne ajută, împreună au trecut prin momente importante. Delroy a fost primul client al lui Carney când acesta și-a redeschis magazinul după extinderea spațiului; banditul avea nevoie de un nou colțar de bucătărie, pentru noua lui iubită. Unii bărbați serbau o nouă poveste de dragoste cu un colier strălucitor sau niște cercei eleganți, de la bijutierul preferat, oferiți în dar iubitei. La Delroy, darul consta într-un colțar.
— Fetele astea nici nu știu să pună masa. Cum naiba îți hrănești bărbatul dacă nici n-ai un loc ca lumea unde să mănânci?
Avea logică. Viața amoroasă a lui Delroy, pe termen lung, era extrem de fructuoasă, așa că, într-un singur an, a cumpărat trei mese Riviera produse de Collins-Hathaway. La ultima, Carney i-a făcut o reducere.
Chink o fi crezând că umblă cu sahăr-mahăr? Sau i-o fi înscenat cineva ceva?
Delroy parcă pe 155th Street colț cu Broadway, peste drum de Sid Regele Clăbucilor. Mascota de pe firmă era o imitație a lui Mr. Clean, un negru chelios încordându-și mușchii într-un tricou alb. Zâmbind cu gura până la urechi, ca un psihopat. Chet Veterinara ’ îl trase pe Carney din mașină și îl împinse într-o spălătorie.
CEA MAI BUNĂ USCARE DIN ORAȘ. Spuma albă se bulucea în hublourile mașinilor de spălat împroșcându-le leneșă. Niște bătrânele își pregăteau fisele, iar moșnegii în ultima pereche de izmene curate se învârteau prin spălătoria slinoasă. Locul ăla era o mizerie, rezerva unde aveau să-și dea duhul vechile mașini de spălat Maytag, care se zgâlțâiau și se zvârcoleau ca dracu’. Mai puteți face ceva, dom’ doctor…? E o chestiune de zile, poate săptămâni. Fiecare fisă târa mașinile de spălat spre cel mai apropiat cimitir de vechituri. Sau, mai probabil, maidan.
Zăduful lunii iulie plus dogoarea emanată de mașinile de uscat-mamut făceau atmosfera din încăpere insuportabilă. Mașinile de spălat și ventilatoarele care învârteau aerul fierbinte acopereau orice încercare de
comunicare. Poate că asta și era ideea.
ULTIMA SPĂLARE LA 7 P.M. Astăzi anunțul suna a avertisment.
Chet Veterinaru’ îl împinse pe Carney în birou, pe lângă automatul care vindea cutiile de detergenți Salvo, Biz și Instant Pels. Camera din dos era întunecoasă, luminată mai mult prin ușa dinspre culoar. Chink Montague ședea picior peste picior pe un scaun de birou cu rotile, cu tapițerie din piele verde, cu palmele împreunate. Inelele cu diamante uriașe i se ițeau pe degete ca niște negi.
Chink Montague își clădise reputația de temut cu șuriul, dar imaginea lui de-acum nu mai avea nimic de-a face cu agilul cuțitar cu mișcări de balerin.
Lumea încă ținea minte sadismul temerar al primei sale campanii, după ce Bumpy Johnson fusese trimis la Alcatraz. Sângerosul exercițiu inițial chitit pe parvenire i-a prins bine peste ani, dar învățase și alte mijloace de-a fi stăpân pe situație. De pildă, trucul publicitar cu șunca distribuită gratuit.
Bumpy lansase moda donațiilor de Crăciun, împărțindu-le curcani nevoiașilor din Harlem, de pe platforma unui camion. Chink i-a urmat exemplul, dând șuncă moca cu o zi înainte de Paște, câteodată chiar și unora care habar n-aveau că el e cel care le omorâse soțul sau băiatul. Sau poate că
erau prea flămânde ca să le mai pese. Mai nou, prefera să fie înconjurat de admiratori decât să ducă șișul la jugulara vreunui mototol, prezidându-și favoriții în barul de la Hotelul Theresa ori făcând cinste cu un rând de băutură pentru toată lumea într-unul din cluburile lui, 99 Spot sau Too True80.
