Freddie se dusese până hăt în Union Square să vadă Indestructibila Molly Brown76 – preferința lui pentru Debbie Reynolds era durabilă și verificabilă
– iar la întoarcere, în metrou plutea o atmosferă stranie. Toată lumea era 76 Comedie muzicală din anul 1964, cu Debbie Reynolds și Harve Presnell în rolurile principale. Debbie Reynolds (1932-2016), cunoscută publicului român din celebra comedie muzicală Cântând în ploaie (1952), în care a jucat alături de Gene Kelly, a fost mama unei alte actrițe celebre, Carrie Fisher.
agitată, privea în jur speriată. Canicula i-a făcut pe oameni să latre unii la alții. De la crima aia încoace, tot apăreau știri despre turme de tineri care fac urât în metrou, îi hărțuiesc pe albi și-i amenință pe conducătorii auto.
— Se făcuse ora nouă, urmă Freddie. Ies din metrou să-mi caut un sendviș
și străzile vuiesc de omenire. Cu pumnii încleștați în aer, agitând pancarte.
Scandând „Îl vrem pe Malcolm X! Îl vrem pe Malcolm X!“ și „Jos cu gaborul ucigaș!” Unii au poze cu caraliul ucigaș, de-alea în genul Prindeți-l: Viu sau Mort. Mie mi-e foame, nu vreau să mă bag. Încerc să găsesc un sendviș.
Congresul Egalității Rasiale ieșise în față de când cu puștiul ucis, organizând o demonstrație vinerea, iar apoi alta sâmbăta, în fața Secției 28.
— Cineva mi-a spus că-s la secție și țin cuvântări, și mi-am zis – te pomenești c-oi fi activist. De ce nu? Știi că-mi plac fetițele alea drăgălașe de la CORE77, serioase ca dracu’, care discută despre schimbare. Ultima oară
când am fost în Lincoln Square, am avut o discuție pe bune cu o țipă de la CORE. Semăna cu Diahann Carroll78. Ziceai că-i soră-sa. Dar n-a vrut să și-o pună cu mine. Cică voia un absolvent de colegiu și i-am spus c-am fost și eu la colegiu…
— La UCLA79, îl ajută Carney.
— Exact… la Universitatea de la Colțul lui Lennox Avenue!
O poantă fumată.
Freddie înaintase în mulțime spre secția de poliție de pe 123rd Street, unde un secretar de filială CORE, cu ochelari cu ramă de baga închisă la culoare și cu papion roșu, enunța revendicările: inspectorul-șef Murphy trebuie să-și dea demisia din funcție; trebuie înființată comisia civilă de control solicitată
de-atâta amar de vreme.
— Să-i fi văzut pe negrii ăia, ici răcneau „Ucigașul! Ucigașul! Ucigașul”, colo un tinerel urla în megafon „Patruzeci și cinci la sută dintre polițaii din New York sunt niște ucigași nevropați!“ Era ca la balamuc – ar fi trebuit să rămân în metrou, căci totul se întâmpla la suprafață. Și-ți dai seama că gaborii nu știu de glumă. Înalță baricade, țin mulțimea sub control. Au căști pe cap, știu că lumea o să le-o tragă. Un polițai dat dracu’ pune mâna pe un megafon și ne spune „Duceți-vă acasă! Duceți-vă acasă!“ La care, lumea îi strigă „Suntem acasă, scumpule!” în înghesuială, o bătrânică îmi trage un cot în stomac.
77 Siglă pentru Community, Opportunity, Responsibility, Empowerment, organizație nonguvernamentală ce urmărește crearea de șanse egale pentru toți membrii societății americane.
78 Actriță și activistă americană de culoare (1935— 2019) care a făcut parte din distribuția filmului muzical Carmen Jones (1959).
79 Siglă pentru Universitatea California, Los Angeles.
Căldură mare. Toți negrii ăștia strânși laolaltă, șucăriți foc – iar eu nu vreau decât să mănânc un sendviș. Dau să mă întorc spre 125th Street, aud lumea vorbind că au fost arestați câțiva membri CORE. Atâta le-a trebuit. Bum – s-a pornit iureșul! Au dărâmat baricadele. Cioroii cocoțați pe acoperișuri au aruncat cu toate căcaturile în capul gaborilor – cu cărămizi, sticle, bucăți de-acoperiș. Le-au hâțânat mașinile, au aruncat cu căcat pe fereastră. Ajung să
mă-ntreb cum o să găsesc un sendviș în balamucul ăsta. Pe 125th Street e închis sau se închide devreme peste tot, din cauza agitației. E închis la cubanezii ăia care pun murătură peste carne. Luminile sunt stinse și la Jimmy, și la Coronet. Atunci m-a ajuns foamea rău de tot – știi cât de mult îți dorești ceva când știi că n-ai cum să capeți acel ceva? Negrii înfășoară
lanțuri în jurul grilajelor de protecție și le dau la pământ tractându-le cu mașinile. Apoi sparg vitrinele și intră. Eu sunt un om obișnuit. Pune-mi ceva între două felii și-s fericit. Dar cum mama mă-sii o să găsesc un sendviș la tot ce se-ntâmplă în jur? Cu lumea care țipă alergând de colo-colo. Îmi zic, fire-ar să fie, violențele astea o să-l oftice pe careva.
Freddie n-a avut de ales, a trebuit s-o ia spre periferie și să tragă la bodega lui Gracie.
— Mi-am tras, în sfârșit, un sendviș cu curcan. Unul gustos. Dar am avut parte de-o caterincă nașpa, omule, conchise el. Să fii acolo e ultimul lucru de care ți-ai dori să ai parte, pe bune. Eu și Linus ne-am hotărât să trecem peste perioada asta stând cuminți acasă.
— Să treceți peste.
Să uiți de lume și să te haiești câteva zile.
— Ca să n-o luăm la scăfârlie. Voi ce-ați făcut?
— Elizabeth și ăia mici au stat mai mult în casă, spuse Carney. Tabăra de-o zi s-a anulat – e pe-aceeași stradă cu secția de poliție, așa că era într-o zonă
fierbinte. Eu am stat aici. Rusty a stat cu mine o grămadă de timp.
Îi povesti lui Freddie cum au stat de pază. O gloată a mărșăluit pe lângă ei către est, apoi a reapărut tropăind în direcția opusă, urmărită de un grup de caralii albi. Înainte și-napoi. Până la urmă, magazinul a scăpat neatins, după
cum putea vedea și Freddie.
— Și ia zi, ce-ai acolo? întrebă Carney din nou.
— Aici? Vreau să-mi păstrezi chestia asta câteva zile, spuse Freddie.
— Freddie.
— Linus și cu mine am tras un tun și i-am șucărit pe niște țipi. Pe niște mahări. Iar acum trebuie să ne dăm o vreme la fund. Poți să mă ajuți cu asta?
— Ce-ai acolo?
— Tot ce pot să-ți spun e că frige.
— Sunteți nebuni, exclamă Carney.
În cartier se înmulțiseră patrulele de poliție, să țină situația sub control, la intersecții erau amplasate mașini de poliție și gabori, iar Freddie se fâțâie bine mersi cu o servietă de Madison Avenue care, se vede de la o poștă, nu-i a lui. Să fie, oare, droguri? Nu i-ar aduce pe cap așa ceva, nu?
— În ce rahat mă mai bagi?
— Sunt vărul tău, răspunse Freddie. Am nevoie de ajutorul tău. Nu mai am pe nimeni în afară de tine.
