Coca submarinului a cedat în fața presiunii uriașe. Apa de mare țâșnea din toate încheieturile, instrumentele de mare adâncime crăpau și își dădeau duhul, întreaga navă era învăluită într-o bolnăvicioasă lumină roșie: se scufundau. Spargerea l-a băgat în sperieți pe Linus, care încă nu-și revenise după jaf și încleștarea cu taică-său. Au nevoie de un loc sigur unde să
dosească servieta, a spus el, și l-a și ales: la Carney.
— Pe dracu’, s-a împotrivit Freddie. N-aveam de gând să te implic, dar el o ținea tot pe-a lui, cică-i locul cel mai bun. Zâmbi în silă: îi plăcea de tine. Ori de câte ori mă plângeam că-mi dai cu flit sau că neam cârâit, zicea că, de fapt, ai grijă de mine. Și că și-ar dori să fi avut pe cineva ca tine.
Freddie se înecă cu mâncarea și se duse la baie. Carney se mai uită o dată
cu atenție în salonul cu mobilă. Nimeni nu-l văzuse pe Freddie intrând în magazin. Sau l-au văzut, au chemat întăriri și așteaptă să dea buzna înăuntru ori să-l salte la ieșire.
Freddie s-a întors. Faptul că-i înmânase servieta lui Carney le-a readus buna dispoziție. Chiar și cu Washington Heights ca graniță a teritoriului lor, noaptea de sâmbătă a fost ca pe vremuri, ca atunci când Linus l-a scos pe Freddie de la Morminte. Mergeau peste tot unde se întețea distracția și plecau înainte să se fâsâie, găseau la fiecare colț hedoniști și alconauți de teapa lor.
— Nu era o noapte cu lună plină, ci ai fi zis că noi suntem luna plină, îi făceam pe toți să se poarte ca niște sandilăi.
— Prima noapte lungă de după proteste, spuse Carney. Lumea simțea nevoia să-și facă de cap.
— Iar îmi strici cheful?
Freddie s-a dus duminică dimineața să ia micul dejun la restaurantul grecesc și și-a permis să zăbovească și să citească ziarul ca un cetățean normal.
— Mă prosteam.
A lipsit destul de mult ca Linus să-și administreze o supradoză.
— Se lăsase de droguri, ți-am spus, cât timp a plănuit lovitura, dar, de cum am ajuns la periferie, s-a reapucat plin de elan.
Cum Freddie bea la metru, simțea că nu are dreptul să-i facă morală.
— Crezi c-a fost un accident?
— Du-te-n mă-ta!
— Nu insinuez c-a făcut-o intenționat, spuse Carney, ci că în cameră ar fi putut intra cineva cât ai fost plecat.
Îi povesti lui Freddie că apartamentul mătușii Millie a fost întors cu susul în jos și că detectivii de la omucideri, cu ordin de sus, au trecut pe la magazin.
— L-ai șucărit pe careva.
— Nimeni nu i-ar fi făcut așa ceva lui Linus.
Căzură pe gânduri.
— Știu ce am de făcut, spuse Freddie.
— Trebuie să dai cu sasu’. O să mă coste.
Freddie dădu din cap spre seif:
— O să te coste chestia aia. Adică smaraldul.
— Am înțeles, zise Carney.
Totuși, avea nevoie de ajutor. Avea nevoie de Pepper.
ȘASE
Pepper își împături ziarul când îl zări pe Carney intrând pe ușă la Donegal’s. Îi făcu semn barmanului, care se duse târșindu-și picioarele spre celălalt capăt al tejghelei, dinspre stradă. Barmanul avea un maiou îngălbenit de cât îl purtase. Lăsa să i se vadă brațele masive și tatuajul obscen cu Betty Boop, care începea pe un biceps și continua pe celălalt. Cu ÎNAINTE și DUPĂ inscripționat sub coate.
Carney îl întrebă din priviri dacă se poate așeza lângă el. Pepper îi acordă
permisiunea. Nu-și schimbase uniforma: salopeta decolorată ar fi putut fi chiar cea purtată când s-au întâlnit prima oară după lovitura de la Theresa, cu o picătură de sânge de-al lui Miami Joe pe tiv.
— Buford credea că-mi aduci vreo citație, spuse Pepper. Politica locului e ca trimișii tribunalului să și-o ia cu bâta de baseball ținută sub tejghea pentru orice eventualitate.
— Nu te-ai schimbat deloc, îi spuse Carney.
— Iar ai nevoie de muncă de teren pentru caralii?
— Eu nu așa am privit lucrurile.
— N-ai cum altfel să le privești.
Carney tocmai voia să-i spună că a adus un serviciu comunității stârpind o buruiană ca Wilfred Duke, dar, după trei luni, se mulțumea și cu gândul că a fost vorba de răzbunare.
— Adevărul e că n-am privit lucrurile în ansamblu, când vine vorba de tine.
Pepper întinse gâtul de-i trosni ceafa.
— Trebuie să recunosc, a fost fain să vedem cum și-au luat-o toți negrii ăia respectabili. Tipul ăla chiar a întins-o cu toți banii lor?
