Totul s-a năruit când a dat nas în nas cu Linus în față la Cafe Wha? și au bătut palma să mai dea o raită împreună, iar nava s-a scufundat în ape negre și era ca și cum lumea nu i-ar fi cunoscut nicicând.
După o lună se afla din nou pe canapeaua lui Linus. De-acum Linus trecuse pe harpon, se injecta zilnic. Freddie mai făcea o linie din când în când, dar îi văzuse pe prea multi băgați la hârdău ca să se răsfețe fără teamă. Într-un rând – în timp ce mergeau cu metroul spre periferie, la ora 2 noaptea –
Freddie s-a apucat să trăncănească despre Miami Joe și vremurile bune, când făceau turul locurilor periculoase din Harlem. N-a pomenit nimic despre jaf, asasinarea lui Arthur, înmormântarea nu tocmai după rit viking a lui Miami Joe în Mount Morris Park, dar a spus că Florida părea a fi un loc marfă, după cum îl descrisese mafiotul.
— N-ai fost acolo niciodată? îl întrebă Linus.
În Florida? Draci, nu fusese niciodată mai la sud de Atlantic City.
A doua zi erau pe autostradă. Un alt submarin, alte îndatoriri. Patru sute de metri și terminăm. Submarinul lui Freddie se afla oriunde se simțea rupt de viețile oamenilor normali: în închisoarea orășenească; în timp ce călătorea într-o bulă depravată cu un amic. Acum el era un Chevy Two- Ten model 1955 maroniu, care intra în imersiune în adâncurile perfide ale Sudului lui Jim Crow97. Evitați sonarul lor, nu mai scoateți nici un sunet.
Călătoria în Sud a fost țuț. Au ținut aproape de marile orașe, unde era mai ușor să cumperi droguri dacă știai să le bunghești.
— Când venea vorba de droguri, Linus era ca un cercetaș indian.
Au eșuat în St. Augustine – au făcut pană de cauciuc.
— E cel mai vechi oraș din America. Niște jigodii de spanioli au revendicat căcatul ăla pe la 1500 și ceva. Chestia asta apare pe toate brelocurile.
Moșul de la service era haios și i-a rezolvat în doi timpi și trei mișcări, dar era prima lor după-amiază însorită din ultima vreme. S-au hotărât să pună
bila pe cinci la Conquistador Motor Lodge și să rămână un timp acolo.
Linus a închiriat camera, iar Freddie a așteptat în mașină, conform obiceiului lor la drum lung. Freddie și-a cumpărat un slip ieftin de la un magazin de mărunțișuri de peste drum și s-a aruncat în piscină. Soția managerului s-a năpustit din birou cu o vergea pentru perdele în mână și i-a spus să-și scoată curul de negrotei de-acolo. A doua zi dimineața, când au ieșit să ia micul dejun, piscina era uscată ca iasca.
— Ce labagiu scârbos! a comentat Linus și a avut de gând să cheme poliția sau presa, căci ai lui aveau pile la CBS.
97 Personificarea segregației rasiale practicate împotriva negrilor.
Freddie i-a spus să se trezească la realitate. În loc să plece din oraș, au închiriat un bungalow mobilat, situat la patru străzi de ocean. De-acum erau doi hirsuți. Ca să se justifice că ia în chirie niște ciudați, proprietara le-a spus că fiu-său a fugit la San Francisco, lată, vremea e mai frumoasă, cerul e mai senin. Barmanul de la un bar pentru negri de pe Washington Street vindea și ceva marfă pe șest. S-au hotărât să aștepte în St. Augustine trecerea iernii.
Își petreceau după-amiezile pasându-și pliciul și jucând remi, iar serile împărțeau meniul restrâns și întotdeauna se duceau la culcare mai puțin flămânzi.
Freddie își amintea vag de-o problemă rasială de la știrile de vara trecută.
St. Augustine era taman în buricul mișcărilor pentru drepturi civile.
— Dacă știam, povesti Freddie, i-aș fi spus lui Linus să meargă mai departe
– să meargă pe centurile alea afurisite. Puștimea de paișpe-cinșpe ani a participat la un protest pașnic la un supermarket Woolworth’s, iar judecătorul i-a condamnat la șase luni de școală de corecție. Niște țipi au luat-o la moacă pentru că s-au opus unui miting al căcatului ăluia de Klan, iar ajutoarele de șerifi i-au arestat fiindcă o luaseră la moacă! într-o noapte, beam bere acolo, la noi, și cei din KKK au mărșăluit pe stradă cu mult tupeu.
Eu, fiind din New York, n-am mai văzut așa un căcat la viața mea. Cioroii chiar așa nașpa o duc acolo, în Sud? KKK își dă în stambă și chiar nu contează? spuse Freddie oftând. În ultima vreme nu poți merge nicăieri fără
să dai peste un focar de violență.
Conferința Conducerii Creștine a Sudului, tipii de la NAACP, s-au agitat, ca de obicei, toată iarna. Pe stradă, niște căcănari de mârlani albi au crezut că el și Linus fac parte dintr-un contingent de studenți veniți în Sud să protesteze, deși se vedea de la o poștă că arătau ca naiba.
— Scutește-mă, omule, i-a spus Linus băcanului care-i ordonase să se cărăbănească de acolo. Nu vreau decât să cumpăr un mixer.
Picătura care a vărsat paharul a fost știrea că Martin Luther King o să vină
în vizită. King, gabori melteni, KKK.
— I-am spus: E timpul să virăm, Linus. El a zis nici o problemă – familia nu-i mai trimitea bani și trebuia să se întoarcă la New York, să facă frumos.
În plus, barmanul lor fusese săltat pentru întreținerea de relații sexuale cu o minoră, așa că adio, marfă. Freddie s-a interesat în legătură cu starea vremii. La New York venise căldura.
— Îi făceam curte unei educatoare, era drăguță, dar ce să-i faci? Nu te poți pune cu Mama Natură!
Nici nu trecuseră de granița Georgiei când Linus i-a prezentat planul său.
— Îi povestisem chestia aia de la Theresa, spuse Freddie.
— Toată povestea? Cu Miami Joe înfășurat în covor?
— Eram ca frații. I-am povestit totul, spuse Freddie fără a se scuza. Mi-a pus tot felul de întrebări: De unde ați știut cine-i de serviciu? Ce-ați făcut cu liftierul? își făcea socotelile în gând. Era chitit să-și prăduiască propria familie. Cine știe ce însemna asta pentru el – voia să le-o tragă, avea nevoie de bani, de suspans. Îi erau datori. Iar alocația lunară nu-i acoperea nevoile.
— Te-ai întâlnit cu Pedro acolo, în Sud?
— Nu mi-a dat prin minte să-l caut.
Linus a închiriat un hogeac pe Park Avenue colț cu 99th Street, de unde se vedeau șinele metroului. La unsprezece străzi de locuința părinților săi, dar într-un cu totul alt oraș. La un moment dat, s-a apucat să-și aștearnă ideile pe hârtie. Numele portarilor, care liftier avea probleme cu vezica urinară, câte uși sunt între intrarea de serviciu dinspre stradă și scara din spate. S-a lăsat de droguri. „Doar cât să nu-mi fie rău“, zicea el.
Freddie evită privirea lui Carney, să-și înăbușe amintirea aceea răscolitoare – Linus în cadă, încremenit, rece ca gheața. Carney se lăsă pe spate în fotoliu și-l lăsă să-și revină.
— Știi, nu ne-am postat cu cronometrul în fața blocului, să urmărim toate intrările și ieșirile, spuse Freddie, dar am fost meticuloși. Planul n-avea nici o fisură, din punctul meu de vedere. Se pare că-i mult mai ușor să dai o spargere la tine acasă.
Au schițat planul, dar au tot amânat execuția. Au apărut scuze de tot felul: ba niște țipi de la un teatru, pe care Linus îi știa din studenție, au dat o petrecere cu colectă; ba erau prea mahmuri; ba stătea să plouă.
