Carney îl prezentă pe Pepper drept un prieten deal lui taică-său – mare greșeală, fiindcă Elizabeth îl pofti să ia cina împreună cu ei. Când Carney îl scuză, ea insistă:
— Avem destulă mâncare.
O dezamăgea faptul că friptura de vită înăbușită (cel mai adesea uscată) rămânea, de regulă, nemâncată de-ai ei și saluta ajutorul primit din afară
pentru lichidarea ei.
Spre surprinderea lui Carney, Pepper nu se împotrivi – dintr-o rămășiță de politețe sau curiozitate – și cu asta, basta. Pungașul dădu ceremonios mâna cu May și John, de parcă ar fi fost niște directori de bancă ce-i verifică
cererea de împrumut.
Mirosul de friptură se întindea până pe holul ascensorului.
— Futu-i, făcu Pepper încântat și nu se scuză că vorbește urât de fată cu cei mici, fiindcă nici nu-și dădu seama de asta.
Rămase tăcut în timp ce Carney îi făcea turul apartamentului până
ajunseră în camera de zi și pronunță verdictul:
— Frumos amenajat.
Reținu dimensiunea camerelor, verifică unghiurile dinspre ferestre, ca și cum ar fi evaluat posibilitățile defensive și ofensive ale unei ascunzători.
Elizabeth se duse să scoată friptura din cuptor.
Copiii, ca mai de fiecare dată înainte de cină, se întinseră pe covor cu cărticelele lor de benzi desenate și cu jucăriile lor, alăturându-li-se celor mari doar în urma unui ultimatum imperios. Carney se întindea, de obicei, pe spate pe locul lui, pe canapeaua Argent, dar nu voia să pară prea familiar cu oaspetele său, care l-ar fi putut judeca pentru fițele lui de reprezentant al clasei mijlocii. Pepper nu se grăbi să se așeze în fotoliu. Își încrucișă brațele.
Bărbații rămaseră tăcuți în cea mai mare parte a timpului. La un moment dat, John veni să se grozăvească cu programul-suvenir și Pepper întrebă:
— Târgul Mondial – ce-or să mai inventeze albicioșii data viitoare?
Elizabeth îi spuse lui May să aducă șervețelele cele bune și se așezară la masă. Făcuse friptura cu cartofi și morcovi, iar ceva mai devreme copsese și
o pâine de mălai. Elizabeth dădu din cap aprobator când Pepper își puse o porție sănătoasă. Carney aduse la masă două cutii de bere Schlitz.
— Cum l-ați cunoscut pe tatăl lui Raymond? întrebă Elizabeth.
— L-a cunoscut pe tata-mare? interveni May.
Cunoscându-și un bunic, era curioasă să afle câte ceva și despre celălalt.
— La lucru, răspunse Pepper.
— Ah, exclamă Elizabeth.
— Nu la ce te gândești tu, interveni Carney până să le apară înaintea ochilor prea clar rotulele sfărâmate. Ții minte, ți-am spus că tata lucra uneori la service, la Miracle.
— La service, îl îngână Elizabeth.
— Nu am lucrat eu la Pat Baker, zise Pepper, ăla-i mai pungaș decât un popă de țară.
Elizabeth se uită chiorâș la Carney, dar se făcu că plouă.
— Cu ce vă ocupați în prezent?
Pepper îl privi pe Carney. Nu ca să-i ceară o sugestie, ce să răspundă, ci ca să-i comunice că i-a crescut prețul. O să-l coste și o noptieră, să țină pe ea o bere sau un castron cu struguri.
— Cu una-alta, spuse Pepper.
— Dă-mi, te rog, cartofii, zise Carney, sunt exact pe placul meu.
În ciuda începutului greoi, Elizabeth află de la Pepper mai mult decât reușise Carney vreodată. Unde locuia (aproape de Convent Avenue), unde a crescut (pe Hillside Avenue din Newark), dacă are o cucoană pe care-i place s-o scoată în oraș (nu mai are de când a fost înjunghiat în burtă, din greșeală, e o poveste lungă). John se mută și se așeză în poala lui May, să-l întrebe pe oaspete care-i culoarea lui preferată.
— Îmi place verdele strălucitor pe care-l au primăvara parcurile de pe-aici, fu răspunsul lui.
Pentru Elizabeth, el era un alt personaj colorat din Harlemul lui Carney, un loc nu tocmai echivalent cu versiunea ei de pe Strada Aspiranților. Pepper era unul dintre figuranții necunoscuți pe care-i întâlnise la viața ei, dar genul ăsta de oameni părea să-i placă tot mai mult. Își puse coatele pe masă
și își împleti degetele:
— Cum era Raymond? întrebă ea. Când era mic.
— Cam la fel. Dar mai mic.
— De fiecare dată când venea în vizită, Pepper îmi aducea câte ceva – un animal împăiat, o jucărică din lemn. Era foarte drăguț.
John chicoti dându-și seama de absurditatea afirmației, apoi izbucniră în râs și ceilalți. Pepper își îndreptă linia buzelor cu colțurile lăsate în jos până
atunci, versiunea lui de-a se amuza.
