Elizabeth le spuse că telefoanele de la agenție începuseră să sune din nou.
Afacerile cu clienții din afara orașului se menținuseră la același nivel, dar apelurile din New York City scăzuseră la zero în săptămâna protestelor.
— Nimeni n-are chef să plece în vacanță când arde casa din vecini, zise ea.
Carney îi spuse lui Pepper că Elizabeth lucrează la agenția Black Star, iar apoi trebui să-i explice ce-i aia, căci Pepper nu era genul care „să petreacă
mult timp în vacanță”.
Pe de o parte, erau informațiile transmise prin viu grai între vecinii de cartier, întru supraviețuirea lor reciprocă. Gaborul ăla, Rooker, care freacă
țiparul pe Sixth Avenue, e pus pe vânat negri. Nu te arăta în perimetrul italiandupă ora șapte. Or să-ți umfle casa pentru neplata la timp a datoriei. Pe de altă parte, Black Star și alte agenții turistice, diferitele ghiduri de călătorie pentru negri preluau aceste informații locale cruciale și le transmiteau la scară națională, făcându-le accesibile tuturor celor care aveau nevoie de ele.
Pe perete, la agenția lui Elizabeth, aveau o hartă a Statelor Unite și a Caraibelor, cu bolduri și cu semne cu markere roșii ce indică orașele mari și mici și rutele promovate de Black Star. Dacă nu te abați de la drum, ești în siguranță, mănânci liniștit, dormi liniștit; dacă te abați, n-ai decât să te păzești. Colaborăm și răsturnăm ordinea malefică. Era o hartă a lumii negre înlăuntrul lumii albe, o parte a unui întreg mai mare, dar una de sine stătătoare, independentă, cu propria ei constituție. Dacă nu ne-am ajuta unii pe alții, ne-am pierde acolo, departe.
Așa gândea Carney în timp ce nevastă-sa îi punea lui Pepper placa pe care le-o servea clienților ei. Pepper asculta răbdător discursul lui Elizabeth.
Mesteca și savura îmbucăturile înghesuit între John și May ca un unchi excentric. Pungașul ăsta le era rudă, făcea parte din clanul lui taică-său. Era miercuri seara, la cina luată în familie, și ambele lui laturi, onestul și pungașul, ședeau la masă și mâncau.
ȘAPTE
Îl apucă de braț și-l făcu să tresară – Sandra de la Chock Full o’ Nuts.
Pornise spre metrou, spre centru, la Moskowitz. Smaraldul din servieta lui de piele îl făcea să-i suspecteze pe toți trecătorii că ar avea vederea înzestrată cu raze X. Cu ochii-n patru, să nu-l atace vreun gangster sau vreun abrașan cu bărbia de fier și barbă de-o zi, nu observase apropierea chelneriței.
După ce-i luă comanda, Sandra se dovedi la fel de prietenoasă și vioaie ca de obicei. Îl întrebă ce-i mai face familia; el îi arătase pozele făcute în decursul ultimilor ani, grație Polaroidului său Pathfinder. Sandra îi povesti c-a scăpat „cu bine din toată drama aia de săptămâna trecută”. Un țopârlan spărsese fereastra dinspre Seventh Avenue cu o cărămidă, așa că
acoperiseră cu scânduri fațada până se potoliseră protestele. Acum reveniseră la normal.
— Lumea are nevoie de cafea, spuse.
Carney se scuză c-a fost prea ocupat să mai treacă pe-acolo. Ea îi atinse brațul din nou și-i spuse că n-or să plece nicăieri.
Peste câteva minute era în metrou și fredona cântecul tematic al cafenelei: Banii unui milionar nu pot cumpăra o cafea mai bună… Ce pot cumpăra banii unui milionar: orice altceva. Pe gabori, consiliul local, smardoi anonimi, care-ți satisfac așteptările. Carney își aminti spaima zilelor de după lovitura de la Theresa, spaima că ucigașul lui Arthur o să vină să-l mătrășească cu familie cu tot. Acum, Freddie și Linus îl băgau într-un rahat și mai mare, cu mahări pichirisiți, care erau la fel de șmecheri ca gangsterii, dar n-aveau nevoie să se ascundă. Lucrau pe față, își legalizau mârșăviile la notar sau le inscripționau pe plăcile de bronz de pe fațadele blocurilor.
Desigur, când o să termine cu treaba asta, o să se întoarcă la Chock Full o’
Nuts să bea o cană de cafea bună, zdravănă, dar, mai întâi, trebuia să-și rezolve problemele. Pepper îi acceptase oferta, așa că el unul era scutit de chestiunea delicată de a-i da la cap vreunui client pe partea de tăinuire, să
afle dacă-i cunoscut în lumea interlopă. Nu-l impresionau câtuși de puțin mardeiașii din Harlem. Indiferent dacă vorbeai de construcții, poezie sau lăptăriile femeilor, cu greu l-ar fi călcat Walt Whitmanii sau Pepperii unui anumit domeniu. Nici în lumea trosnitorilor lucrurile nu-s diferite; majoritatea practicienilor sunt mediocri sau submediocri. Carney îi era recunoscător lui Pepper că-l iertase, chiar dacă bănuia că asta se datorează
unei obligații mai vechi asumate față de taică-său, vreunui rahat de
jurământ de pe vremuri.
După discuția lor inițială în legătură cu slujba, Pepper nu mai încercase să-l convingă să-l lase baltă pe Freddie. Carney își avea propriile îndoieli legate de încurajările venite de-afară. Pe lângă dezastrul cu Bella Fontaine și domnul Gibbs, Freddie iar îl băga în gura lupului. În copilărie, când atrăgea asupra lor mânia parentală și așteptau în dormitor să-și ia porția de curea, Freddie începea să croncăne jalnic „N-am vrut să te bag în belea.“ Niciodată
nu-i trecea prin cap că lucrurile se puteau termina rău, că pozna putea să
dea chix și o vor lua pe coajă. Întotdeauna o luau pe coajă.
Carney nu trebuia să-l mai ajute. Freddie era om în toată firea. Cum să
numească această acțiune: operațiunea Freddie, operațiunea Van Wyck?
Poate că era operațiunea Carney, fiindcă voia să demonstreze că poate să
mărite o piatră ca aia de mare, să le-o mai tragă o dată barosanilor. De data asta barosanilor albi. De data asta nu-i vorba de un aparat de radio defect manglit de un găinar pe fereastra unei locuințe. Colierul ăsta e mitic, e o piesă legendară.
Carney reuși să prindă un loc, să se așeze în metrou. Scoase fluturașul și îl despături – îl redescoperise în portofel când cumpărase suvenirurile.
Săptămâna trecută, în toiul protestelor, o tânără, o studentă, îl oprise în timp ce se uita să vadă ce se mai întâmplă pe 12 5th Street. Era luni dimineață și Carney evalua pentru prima oară cu adevărat carnajul din weekend. Fata purta o pereche de pantaloni albi largi și o bustieră în dungi alb-verde. Dată
fiind agitația de pe stradă, îmbărbătarea și mesajul ei erau o declarație de principiu. L-a apucat de încheietura mâinii și i-a strecurat în mână un fluturaș:
INSTRUCȚIUNI:
UMPLE ORICE STICLĂ
GOALĂ CU BENZINĂ
FOLOSEȘTE O CÂRPĂ PE POST
DE FITIL APRINDE CÂRPA
ARUNC-O
ȘI
