Big Mike nicicând nu rezistase ispitei de a-și plăti polițele și această
trăsătură o transmisese și băiatului său.
Se întinse. Simți că are ceva în buzunarul de la spate al salopetei. Un fluturaș din cei împărțiți săptămâna trecută de către activiști pe 125th Street:
ȘEZI BLÂND, SCUMPI
MESAJUL A FOST TRANSMIS
De ani de zile țipăm că vrem slujbe, școli decente, locuințe curate etc.
Unii, pur și simplu, au refuzat să ne asculte.
Le tot spuneam că riscă să se dezlănțuie iadul
dacă negrii nu vor vedea niște progrese reale.
Unii, pur și simplu, au refuzat să ne asculte.
Astăzi toată lumea ne ascultă – cu urechile ciulite.
Mesajul A Fost Transmis
I-l dăduse un activist tinerel, unul din ăia care participă la proteste pașnice, purtând o cămașă africană din alea care se vând în ziua de azi.
— Ce privire ai, i-a spus el lui Pepper, ziceai că-i un meltean de prin Sud, care trebuie să ia lecții despre obiceiurile din Marele Oraș.
Căutătura aprigă a lui Pepper l-a trimis urgent la plimbare. Șezi blând, scumpi. Nu ne-ascultă nimeni. Dar voi ascultați ce zice gândacul de bucătărie înainte să-l căleați în picioare? Fu cât pe-aci să arunce fluturașul la gunoi, dar, până la urmă, îl băgă în buzunarul de la spate.
La ora 3:32 a.m., doi albi se apropiară de intrarea din față. Clienții, când văd ÎNCHIS, dau să plece, dar ăștia doi își mijiră ochii și își lipiră fețele de vitrină, să privească înăuntru. Erau tineri, îngrijiți, îmbrăcați în uniformele unei companii de gaz care nu erau cu adevărat ale lor. Nu erau niște cretinozauri ca atâția arzoi care, după câțiva pumni, gâfâie ca dracu’. Tipii ăștia erau în formă, curați, asemenea astronauților. Noua generație. Aveau jumătate din vârsta lui. Pepper duse mâna la burtă, în locul unde cuțitul pătrunsese adânc în el. Îl durea doar la gândul luptei pe care urma s-o dea.
Cei doi se despărțiră. Unul dintre astronauți, roșcovanul, se duse la colțul străzii și se uită, pe Morningside, la ușa laterală, spre birou. Astronautul blond o luă în direcția opusă, spre zidul dintre magazin și barul alăturat.
Reveniră la intrarea din față, se consultară și plecară.
Se întoarseră după cinci minute. Astronautul roșcat se aplecă să descuie sau să spargă lacătul de pe grilaj și apoi îl trase sus, în timp ce ălălalt se făcea că își studiază mapa. În timpul unei lovituri, uniforma de chelner sau de portar îi deschidea lui Pepper cale liberă printre albi. Tot așa cum într-un cartier negru un alb într-o uniformă cu aspect oficial poate pătrunde într-o grămadă de locuri fără bătăi de cap. O uniformă de gabor transmite un mesaj, una de servicii publice – alt mesaj, atâta vreme cât nu se află acolo ca să-i debranșeze de la electricitate. Astronautul roșcovan descuie ușa de la intrare cât ai zice pește, iar însoțitorul lui împinse peste prag o cutie metalică. Mai mult ca sigur, un arzător cu acetilenă.
Odată intrați, mișcările le deveniră lente, începură vânătoarea. În tandem: un pas, pauză și privire atentă, încă un pas. Roșcovanul porni spre biroul lui Carney, iar blondul spre cel al lui Marie. La jumătatea salonului, blondul lăsă
cutia jos și amândoi puseră mâna pe pistoalele lor Colt Cobra. Își continuară
drumul spre capătul magazinului, atenți ca niște prădători.
Pepper era în dezavantaj, în sensul că era neînarmat. Ultimul lui parapel
fusese cel de unică folosință, întrebuințat la deturnarea camionului, și ultima oară îl zărise căzut pe jos în Cadillacul lui Dootsie Bell, înainte ca acesta să-l lase din mers în fața Spitalului Harlem. În seara aia, Pepper avea pe agendă
o întâlnire cu Billy Bill, să cumpere un pișcoci. Acum nu avea la îndemână
decât o bâtă de baseball și un cuțit de vânătoare.
Bâta, pentru început. Pepper îl trosni pe roșcovan, cu măciulia bâtei, în plex, iar apoi îl păli cu o forță înfiorătoare la baza craniului. Lăsase ușa biroului întredeschisă și se năpustise la el când întrase în raza lui de acțiune, făcându-l să vadă stele verzi. Trecură doar câteva secunde până când icnetul i-a atras partenerul. Să-i ia pistolul sau să-și facă scut din astronautul doborât? Coltul Cobra săltase în sus și alunecase pe podea – oare unde?
Zgomotul îi fusese amortizat, așadar, căzuse pe covor. N-avea timp să-l caute.
Când celălalt apăru în ușă, Pepper duse cuțitul de vânătoare la beregata roșcovanului. Trupul acestuia îl acoperea pe jumătate. Există unii care, oricum, ar fi tras, dar blondul nu făcea parte dintre ei.
— Dă-te înapoi, amice, spuse Pepper.
Roșcovanul chelălăi când Pepper spori apăsarea pe beregata lui.
— Ne ridicăm frumușel, da?
Se ridicară. Pepper simți că individul îl tatonează în căutarea unei breșe. Îl ghidă cu un pas mai aproape de intrare. Astronautul avea mișcări premeditate, să-și joace șansa. Pepper întinse mâna să trântească ușa și îl propti în ea. Apăsă butonul de pe clanță, s-o încuie.
Astronautul îi trase un cot în stomac, iar apoi îi cardi una în falcă. Pepper își apăra stomacul, locul unde fusese înjunghiat, oferindu-i o șansă
individului. Celălalt tip încercă încuietoarea, apoi buși ușa cu umărul, s-o dărâme. Roșcovanul îl placă pe Pepper și-l trânti la pământ.
Fereastra de la birou se sparse și cioburile săriră spre interior când celălalt astronaut aruncă cu sofaua în ușă. Jaluzelele erau făcute praștie. Covorul: Pepper zări patul pistolului căzut pe jos. La fel și roșcatul. Se târâră grămadă
să-l apuce. Pepper ajunse primul, se răsuci și trase în direcția siluetei din fereastra biroului. Rată. Îl trosni pe roșcat cu patul pistolului în scăfârlie.
Data trecută, omul se alesese cu pete de sânge pe covor, de data asta cu geamul țăndări. Fereastra se căsca știrbă.
— Șezi blând, scumpi, spuse Pepper. Cum apare ceva, cum trag. Îl înșfăcă
pe astronautul roșcovan și i se adresă partenerului său: Te dai înapoi frumușel, până ajungi la vitrină. Eu vin cu bulangiul ăsta.
