– Să-l lăsăm pe Gibson să ne explice, zise Abe. Gibson, spune-ne ce ai descoperit.
– Uitaţi care-i treaba. Programele antivirus nu fac decât să verifice fişierele primite folosind bazele de date ale viruşilor şi malware-urilor cunoscute. Şi ai dreptate, Mike, în 99,999% din cazuri asta e suficient pentru 99,999% din utilizatori. Dar, dacă e vorba de un virus nou, un virus creat cu scopul precis de a ataca o anumită ţintă, scanările antivirus sunt la fel de utile ca un gard de un metru douăzeci ridicat împotriva unui vultur.
– Vrei să zici că asta a făcut individul? întrebă Abe.
– Aşa cred. Nu a plasat virusul în grupa care detectează malware. Nu am avut la dispoziţie decât două zile ca să-l studiez, dar pare a fi o variantă de Sasser. Cu ceva adăugiri din Nimda.
– Vorbeşte pe limba noastră, Vaughn, spuse Hendricks.
– E un virus bine editat de către cineva care se pricepe. Un individ talentat. Care şi-a însuşit lecţia marilor viruşi din ultimii zece ani şi i-a îmbunătăţit. Din câte mi-am dat seama, nu e un virus distructiv. Asta-i vestea bună.
– Şi vestea rea? întrebă Jenn.
– Vestea rea e că descarcă fişiere de pe serverele voastre.
– Cum? exclamă Jenn. Ce fişiere?
– Cele pe care le vrea. Bănuiesc că cele referitoare la Suzanne Lombard, dar, pentru a fi siguri, am avea nevoie de o echipă de criminalişti specializaţi în infracţiuni cibernetice, ceea ce nu e aria mea de competenţă.
– Iisuse Hristoase!
Hendricks îşi azvârli pixul în perete.
– Repet, e imposibil, spuse Rilling. Monitorizăm traficul de ieşire. Totul a fost normal. Nici o creştere în volum, nici o accesare de pe vreo adresă de IP
anormală.
– Din păcate, individul se aşteptase la asta. Descarcă fişierele cu o viteză de doisprezece kilobiţi pe secundă. Încet, dar constant. Fără grabă. Un volum care nu atrage atenţia la o companie de mărimea asta. Am dreptate, Mike?
Rilling încuviinţă îmbufnat.
– Dacă virusul operează neîntrerupt de când am deschis e-mailul ăla, cât a descărcat din fişiere? întrebă Abe.
Rilling mâzgăli nişte cifre pe un carneţel pe care îl împinse în direcţia lui Abe; acesta încuviinţă din cap posomorât.
– De fapt – şi ăsta e lucrul cel mai interesant –, nu operează neîntrerupt, spuse Gibson. Se opreşte zilnic la ora cinci.
– Oh, doar nu vrei să zici că-şi ia liber şi în weekend? întrebă Hendricks.
– Ba da, răspunse Gibson. E un virus care lucrează numai de la nouă la cinci.
Pentru că ar fi bătător la ochi dacă cineva ar naviga pe site-ul Washington Post la ora două dimineaţa.
– Pe Washington Post? întrebă Rilling.
– Mda, WR8TH foloseşte ca releu un anunţ de pe home page-ul ziarului Washington Post.
– E posibil aşa ceva?
– Sigur că da, e o metodă tot mai populară printre hackeri. Se corupe un anunţ de pe un site principal, care nu ar bate la ochi în istoricul de pe browserul companiei, şi se foloseşte ca releu pentru a trimite datele furate către receptorul ales.
– Trebuie să oprim imediat serverele. Şi să nu le repunem în funcţiune până nu scăpăm de virus, propuse Hendricks.
– De acord, zise Jenn. E un adevărat dezastru.
– Sigur că aţi putea face asta, dar nu v-aş sfătui, dacă doriţi realmente să-l prindeţi pe tip.
Abe ridică o mână pentru a potoli zarva creată de ceilalţi.
– De ce nu?
– Pentru că dincolo de releu nu am acces. După ce virusul creat de WR8TH trece de anunţul de pe site-ul lui Washington Post, n-am cum să ştiu unde trimite datele obţinute de la voi. Dacă închideţi serverele, nu veţi face decât să îl anunţaţi că am aflat ce face. Şi atunci, am încurca-o definitiv.
– Şi ce propui?
– Să continuaţi să lucraţi ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
– Şi să-l lăsăm să fure datele clienţilor noştri? întrebă Jenn. Ai idee câte necazuri ne-ar putea aduce asta?
– Nu e soluţia ideală, ştiu. Totul se rezumă la cât de mult vă doriţi să-l prindeţi pe tip. Decizia vă aparţine.
Încăperea explodă în dezbateri aprinse. Abe îi lăsă în pace câteva minute, înainte de a ridica mâna pentru a-i opri. O tăcere încordată se aşternu, şi toţi ochii se aţintiră asupra lui Abe.
– Ce crezi că urmăreşte WR8TH? întrebă el într-un târziu. Care e scopul lui final?
Gibson ridică din umeri.
– Bună întrebare. N-am idee.
