– O să-mi mulţumeşti mai târziu.
– Mă îndoiesc.
Spre uşurarea tuturor, Jenn găsi salate în meniu. Hendricks îşi comandă o friptură şi o tăie în pătrăţele de mărimea unei muşcături, pe care le înmuie, rând pe rând, în sos Tabasco. Gibson comandă un milkshake şi o monstruozitate cu denumirea Cindy Sue – un burger înecat în sos barbecue cu un inel gros de ceapă
în vârf. Alături de porţia generoasă de cartofi prăjiţi; nu era de mirare că petrecea atâta timp la sala de fitness; probabil că Cindy Sue conţinea nu mai puţin de 1
500 de calorii. Între înghiţituri, îi informă despre dificultăţile care îi aşteptau în misiunea de supraveghere a Bibliotecii Carolyn Anthony.
Hendricks îi dădu dreptate: avea să le fie greu să treacă neobservaţi.
– Nici nu mă aşteptam la altceva. O bibliotecă publică prea puţin frecventată, într-un oraş foarte mic. Orice prezenţă nouă va stârni suspiciuni.
– Individul e extrem de prudent, altfel n-ar fi reuşit să scape nedepistat timp de zece ani, gândi Jenn cu voce tare. Şi-a ales bine locul. El o să ne vadă; noi n-o să-l vedem.
– Mda, dar tot am aflat ceva, zise Hendricks.
– Ce anume? întrebă Gibson.
– Străinii ies aici în evidenţă. Asta înseamnă că tipul e din oraş. De asta se simte în largul lui şi încrezător în sine.
– Nu-i aşa de uşor precum crezi, îl contrazise Gibson, după care le povesti despre Wi-Fi-ul Bibliotecii publice Carolyn Anthony, care nu necesita logare sau parolă, funcţiona non-stop şi emitea un semnal suficient de puternic pentru a fi recepţionat de pe lună.
– Şi ce înseamnă asta? întrebă Jenn.
– Înseamnă că omul nostru poate folosi Wi-Fi-ul bibliotecii zi şi noapte, oricând, fără măcar să fie nevoit să intre în clădire. Poate să stea bine mersi în maşină, la jumătate de cvartal distanţă, la ora două noaptea, şi să-şi vadă de treabă. Iar noi n-avem cum să-l oprim.
– Dar a dat instrucţiuni virusului numai în timpul orelor de program, obiectă
Jenn.
– Ştiu, şi nu cred că îşi va modifica tactica. Vreau doar să subliniez că o poate face.
– Dacă aşa vrea, sublinie Hendricks. Oricum, la fel de posibil e ca individul să se fi plictisit de acest joc şi ca pista asta să fie moartă.
– La cât timp de la o intruziune activă în reţeaua ACG programul tău o depistează şi te anunţă? îl întrebă Jenn pe Gibson.
– Între trei şi cinci secunde. Orice instrucţiune primită de la reclama defectă de pe site-ul Post declanşează o alertă: primesc un SMS, un e-mail şi un apel telefonic.
– Cum rămâne cu îngrijorarea ta că WR8TH poate monitoriza comunicaţiile ACG?
– De ce crezi că am întrerupt cu totul comunicarea în reţeaua voastră?
Jenn îi aruncă o privire lui Hendricks. Nici lui nu îi plăcuse răspunsul.
– Poţi devia alerta către telefoanele noastre?
– Sigur. Mă ocup imediat după cină.
– Bun, hai să vedem dacă am înţeles bine planul, spuse Hendricks. Aşteptăm ca WR8TH să-şi acceseze virusul şi pe urmă alergăm ca nebunii după un pedofil de vârstă mijlocie, cu un laptop în braţe şi o erecţie în pantaloni. Am priceput corect?
– Mda, cam ăsta-i planul, răspunse Jenn.
– Mă bucur că am clarificat.
– Totuşi, eu zic să dormim cu schimbul, în caz că-şi schimbă rutina, propuse Jenn. Trebuie să fim pregătiţi oricând, cu toate că nu cred că-şi va modifica programul.
Gibson dădu din cap în semn de aprobare. Cercetase istoricul reţelei ACG, în căutare de semne ale prezenţei lui WR8TH. Şi de fiecare dată le identificase vinerea după-amiaza, la sfârşitul săptămânii lucrătoare.
– Asta înseamnă că mai avem la dispoziţie patru zile pentru a veni cu un plan.
– Am făcut nişte cercetări pe net, spuse Gibson. În urmă cu câţiva ani, mai mulţi pedofili au utilizat Wi-Fi-ul de la bibliotecile publice din Virginia. Parcau pur şi simplu maşina în faţa bibliotecii în toiul nopţii şi descărcau pornografie infantilă.
Nu este o strategie nouă sau singulară.
– Ce opţiuni avem? întrebă Jenn.
– Am putea să-i imităm şi să ne logăm şi noi. După ce au fost descoperiţi, bibliotecile au închis Wi-Fi-urile după orele de program. Însă…
– Orice schimbare îl va alerta pe omul nostru.
– Exact. Şi asta mai înseamnă că nu pot să intervin în raza de acţiune ori în lungimea de bandă a semnalului. Până acum individul a demonstrat că e inteligent şi precaut. Dacă greşim cu ceva, imediat îşi va da seama că i-am luat urma.
– Am putea chema în ajutor cavaleria. Mai mulţi oameni, mai multe perechi de ochi, spuse Hendricks.
– O operaţiune de supraveghere de amploare, care ar fi, mai mult ca sigur, imediat remarcată, nu este răspunsul, spuse Jenn. Ne trebuie o soluţie care să nu implice defăşurarea întregii Divizii 101 Aeropurtate.
– O să lucrez la asta la noapte. Deja am o idee, interveni Gibson.
