Bărbatul făcu un semn spre bibliotecă, locul unde era ascuns seiful. Doctoriţa se ridică sprijinindu-se de marginea biroului şi se conformă. Seiful se afla în spatele unei urne din ceramică. O împinse deoparte şi formă combinaţia de cifre rapid, cu mişcări mecanice. Apăsă pe mânerul uşiţei şi seiful se deschise.
– Mulţumesc, doamnă doctor. Acum îndepărtaţi-vă, vă rog.
Singurul obiect din seif era un plic subţire, din hârtie maro. Înăuntru se afla o singură coală de hârtie. Pe ea, în colţul din stânga sus, erau imprimate literele
„UPMC“ – University of Pittsburgh Medical Center²⁴. Sub antet stăteau scrise următoarele cuvinte: „Raport test ADN“. Tinsley introduse hârtia înapoi în plic fără a citi mai departe.
– E singura copie?
– Da.
– Bine. Acum haide să mergem în dormitor. Am de transmis un mesaj.
Ochii doctoriţei se măriră, panicaţi, şi Tinsley îşi dădu seama că femeia anticipa ceea ce avea să se întâmple.
– Nu, doctore, n-ai de ce să-ţi fie teamă. Te asigur că, dacă mă asculţi, nu-ţi voi
face rău.
Asta era adevărat. Primise instrucţiuni explicite să evite a-i provoca durere. În semn de bunăvoinţă, lăsă mâna înarmată să-i cadă pe lângă corp. Femeia se comporta cu prudenţă, dar dispusă să-i facă pe plac. Sperând că tonul calm al vocii lui era rezultatul unei minţi raţionale şi rezonabile. Tinsley o urmă în dormitor şi-i spuse să se întindă pe pat. Doctoriţa se supuse, docilă şi cooperantă. Bărbatul rămase în picioare departe de ea, lângă fereastră. Luna răsărise.
– Mi s-a spus să-ţi comunic că nu există resentimente. Şi că totul se va sfârşi peste câteva zile.
– N-ar fi trebuit să discut cu nimeni niciodată, spuse ea pe un ton încărcat de emoţie. N-a fost decât un moment de slăbiciune.
– Da, sigur că da. Dar o copie a rezultatelor de laborator reprezintă un risc. Miza e mult prea mare, dacă e să ne gândim la ce urmează în noiembrie. Ai greşit când ai păstrat copia.
– Ştiu. Îmi pare rău. Dar când mă gândesc la biata fată, nu pot să nu mă întreb ce am devenit cu toţii. Şi să meditez la ceea ce am făcut eu.
Studie faţa bărbatului, în căutarea unui semn de înţelegere.
Tinsley rămase impasibil; nu ştia cum să-şi compună o asemenea expresie.
– Treaba asta nu mă priveşte pe mine. Eu nu sunt decât mesagerul. Am totuşi o întrebare pentru tine. Şi sper că-mi vei răspunde cinstit.
– Bineînţeles, spuse ea.
– Dr Furst, aveţi altceva în casă despre care ar trebui să ştiu? Orice lucru incriminator?
– Nu, jur că nu. Numai ce era în seif.
Tinsley dădu aprobator din cap. Ştia că femeia nu îl minţea şi îi confirmă asta prin gesturi.
– Mulţumesc. Rămân recunoscător.
– Bun, deci am terminat?
– Aproape. Am primit instrucţiuni să vă percheziţionez casa, pentru orice eventualitate. Dar, spuse el apăsat pentru a-i arăta că îi recompensa colaborarea, voi încerca să nu deranjez nimic. Pentru că ai fost atât de cooperantă.
Asta era o minciună, care avea însă să-i asigure supunerea femeii.
– Mulţumesc, spuse ea, de parcă bărbatul i-ar fi făcut o favoare.
– Acum o să-ţi injectez un sedativ slab.
– Oh! exclamă ea pe un ton în care se strecurase teama.
– Nu-ţi face griji. Aşa cum ţi-am zis, trebuie să percheziţionez casa şi prefer să
nu te ţin legată în acest timp. Aşa îţi va fi mult mai uşor. Şi va fi mai bine şi pentru circulaţia sângelui. Vei rămâne inconştientă câteva ore, iar când te vei trezi, eu nu voi mai fi aici şi vei termina cu toată neplăcerea.
– Bine, răspunse ea străduindu-se din greu să îl creadă.
Tinsley desfăcu fermoarul unui săculeţ din piele şi scoase dinăuntru o seringă şi un flacon de Luminal. Nu era drogul pe care îl folosea de obicei în asemenea situaţii, însă era de tipul pe care doctoriţa ar fi putut pune mâna cu uşurinţă. Un amănunt convingător pentru medicul legist. Luminalul era un antiepileptic, nu un sedativ, însă cu efect similar, cel puţin dacă era administrat în doze mici.
– Câte pahare de vin ai băut?
– Două.
Ajustă un pic dozajul şi aşeză seringa pe noptieră.
– Fii amabilă, o invită el.
– Vrei să mă injectez singură?
– Doar eşti doctor, doamnă doctor.
Femeia medită asupra ideii, după care luă seringa. Îşi suflecă mâneca bluzei şi găsi o venă chiar sub cot. După ce termină, puse seringa înapoi pe noptieră şi-i
