neregulă cu el.
– L-ai văzut pe tipul ăla? întrebă Gibson.
– Mda, sunt cu ochii pe el, răspunse Jenn. Chiar şi aşa, de la distanţă, mă trec fiorii când mă uit la el. Are un laptop cu el?
– Nu. Stă pur şi simplu şi nu face nimic, ca şi cum ar poza pentru un poster de recrutare NAMBLA²⁵.
De parcă i-ar fi auzit, Bărbatul de ceară trase fermoarul rucsacului şi scoase dinăuntru un laptop.
– Pare să răspundă unor mailuri, raportă Gibson. Un laptop la cererea publicului.
Hai să vedem dacă îi place Radiohead² .
Bărbatul de ceară începu să tasteze, şi Gibson urmări cum dispozitivul plantat de el se conectează la Wi-Fi. În câteva momente programul său porni să extragă
informaţii pertinente din sistemul de operare al laptopului.
– Ce ai aflat, Gibson? întrebă Jenn.
– Faceţi cunoştinţă cu James MacArthur Bradley. Am adresa lui de acasă şi numărul telefonului mobil.
– Bine. Transmite datele şi fotografia lui la Washington. Să vedem dacă domnul Bradley are cazier.
Îl urmăriră încordaţi pe Bradley timp de zece minute, rugându-se în gând ca omul să facă o mişcare. Bărbatul de ceară se oprea periodic din tastat şi se uita peste marginile laptopului, umezindu-şi buzele, la copiii care se jucau pe iarbă.
– Ce face? întrebă Hendricks.
– În afară de a-mi face mie părul măciucă în cap? Mai nimic, răspunse Jenn.
– Da, cam aşa ceva, o susţinu Gibson.
– Bun, chestia cu făcutul părului măciucă nu înseamnă nimic atâta timp cât nu accesează serverul ACG, observă Hendricks.
– Din păcate, nimic până acum, spuse Gibson.
Bărbatul de ceară închise brusc laptopul, îl îndesă în rucsac şi se îndreptă în pas vioi spre stradă.
– Unde naiba se duce? întrebă Jenn.
– Crezi că ne-a dibuit?
– Nu. Hendricks, fii atent, coteşte spre tine în trei, două…, o secundă.
Hendricks mormăi afirmativ.
– L-am văzut. Mda, acum înţeleg ce voiai să zici. Tipul pare într-adevăr suspect.
Îl văd că urcă într-un Ford model nou. Porneşte motorul. Şiiii… pleacă.
– Fir-ar să fie, exclamă Jenn.
– I-am luat numărul de înmatriculare şi modelul maşinii, spuse Hendricks. Dar dacă ăsta era omul nostru, ai dreptate, l-am lăsat să scape.
– Şi dacă nu este? interveni Gibson.
– Atunci presupun că se grăbea să ajungă undeva.
– Să-l reţinem?
– Nu, spuse Jenn. Deocamdată îl lăsăm în pace. Continuăm filajul plecând de la ideea că nu el era omul nostru. Dacă va fi nevoie, avem suficiente informaţii pentru a-l pune sub supraveghere mai târziu.
După acest schimb de vorbe, cei trei se adânciră într-o aşteptare profesionistă
avansată, cunoscută în domeniul lor de activitate şi sub numele de plictiseală
chinuitoare. La ora patru parcul era în continuare animat, dar nu se întâmpla nimic interesant. În ultimele treizeci de minute nu apăruse nici un personaj nou care să utilizeze un dispozitiv cu logare la Wi-Fi. Gibson urmărea paisprezece utilizatori logaţi la Wi-Fi-ul bibliotecii. Nouă se aflau afară şi cinci înăuntru.
Dintre cei de afară, patru foloseau tablete sau e-readers: două femei albe, un bărbat alb de douăzeci şi ceva de ani şi un afroamerican cu părul grizonant, care părea să aibă peste optzeci de ani. Ceilalţi cinci foloseau laptopuri şi erau
amestecaţi în privinţa apartenenţei la sex şi etnie. Trei dintre ei prezentau interes.
Primul era un bărbat alb îndesat, cu constituţie puternică, în vârstă de aproape patruzeci de ani. Datele personale extrase de pe computerul său îl indicau ca fiind un oarecare Kirby Tate. Faţa banală a individului era total disproporţionată
faţă de pieptul lat şi umerii enormi, ca şi cum cineva ar fi ataşat în Photoshop un cap de copil unui corp de bărbat. Rezultatul nu era deloc plăcut vederii, însă
bărbatul părea să fie mulţumit de el însuşi, dovadă fiind şortul kaki strâns pe picior şi maioul cu câteva numere mai mic pe care le purta. Gibson cunoştea genul – îl ştia din armată: erau tipi care umblau în maiou chiar şi pe viscol.
Tate se aşezase la o masă de picnic de lângă fântână şi-şi împărţea timpul între holbatul intens la ecranul computerului său şi holbatul intens la fetele întinse pe pături la soare. Ochelarii de soare nu reuşeau să mascheze felul admirativ în care clătina din cap urmărind mişcările fetelor.
