telefoanele ne sunt ascultate. Am fost cel mai stresat elev din ultima clasă de liceu. Părinţii m-au dus la psihiatru. S-au gândit că sunt schizofrenic sau mai ştiu eu cum. Totuşi… WR8TH? Wraith? Casper³ ? Cât de greu era să-ţi dai seama?
Dar nu le-a căzut fisa. Presupun că niciodată nu şi-au pus problema că cel căutat era un băiat de şaisprezece ani.
– Unde e Suzanne?
– Nu ştiu.
– Unde e?
– N-am idee.
– Dacă mă minţi…
– Ce-ai să faci? O să mă omori?
– Da, răspunse Gibson, el însuşi surprins de convingerea cu care făcuse
afirmaţia.
Billy zâmbi.
– Foarte bine. Dacă n-ar fi aşa, nu m-aş afla aici cu tine.
– Deci tu ai răpit-o?
– Ce naiba, omule, n-am „răpit-o“. Nici vorbă. A fost cu mult mai complicat.
– N-ai vrea să-mi explici?
– Ba da. N-ai vrea să mergem la plimbare cu maşina?
– Unde?
– O să-ţi arăt. N-am de gând să-ţi divulg locul, aşa că nu mai întreba. Nu vreau să le spui partenerilor tăi unde sunt.
– Am crezut că ai încredere în mine, plus că tipii ăia nu mai sunt partenerii mei.
– Naiba să te ia, Gibson! Eu ţi-am spus cine sunt. Unde lucrez. Poate că mai mult nici n-o să capeţi pentru moment, ripostă Billy înfuriat. Ce-ar fi să-mi răspunzi cu aceeaşi monedă? Nu ştii de ce sunt capabili oamenii ăia.
– Ba ştiu.
– Ba nu ştii.
Gibson se încadră pe şoseaua care ieşea din Somerset pe direcţia nord. De cum se îndepărtară de bibliotecă, Billy păru să se relaxeze,
– Am o armă la mine. Cred că-i corect din partea mea să te previn, spuse Billy.
Gibson îi aruncă o privire piezişă.
– N-am de gând să o folosesc atâta timp cât nu mă superi. Ne-am înţeles?
– Atâta doar: să n-o îndrepţi asupra mea dacă nu-i cazul. Ne-am înţeles?
– Tu ai armă? Poate ascunsă pe undeva prin bagaje?
– N-am. Nu-mi plac armele.
– Cum? Ce naiba, omule, doar ai fost în marina militară!
– N-a fost alegerea mea.
– Adevărat, spuse Billy fără a comenta.
Se uită pe geam şi zâmbi.
Gibson îi aruncă din nou o privire.
– De ce rânjeşti?
– Ştii, e aşa o uşurare! N-ai idee ce înseamnă să ţii în tine un asemenea secret timp de zece ani. Te macină. În unele zile îţi vine pur şi simplu să explodezi.
Nici nu ştii de câte ori am fost tentat să postez fotografia lui Suzanne pe Reddit.
Şi pe urmă să stau liniştit şi să mă uit cum ceilalţi o iau razna. Coteşte la semafor, adăugă Billy arătând spre drepta.
– Şi de ce n-ai făcut-o?
– Ce să fac?