– Nu, răspunse Jenn în locul lui. Arma aia a ta seamănă al naibii de bine cu un Colt 1911 placat cu crom.
Agentul confirmă dând din cap posac.
– Ştii cine foloseşte Colturi 1911 placate cu crom? Tipii cu penisuri mici şi complexe de inferioritate mari. Şi ştii cine nu le foloseşte? Băieţii de la FBI. Nu au făcut-o niciodată şi nici nu au de gând să înceapă acum. Aşa că, repet, cine sunteţi? Şi dacă-mi mai răspunzi o dată că eşti de la FBI, o să-ţi compostez legitimaţia aia ca pe un bilet de tren.
37
Când avea paisprezece ani, George Abe fusese luat pentru întâia oară de tatăl său la întâlniri de afaceri, unde stătea liniştit într-un colţ şi asculta. După aceea, tatăl său îl testa cu întrebări de control. I se permitea să ceară lămuriri, şi tatăl îi explica ce tactici abordase. Astfel, George îşi însuşise principiile negocierii şi arta de a înţelege situaţiile. Una dintre lecţiile de bază învăţate de la tatăl său fusese aceea de a nu adresa niciodată întrebări decât dacă era absolut necesar.
– Ai răbdare şi aşteaptă, îl sfătuise acesta. Nu pune niciodată întrebări atunci când eşti luat prin surprindere. Ca să nu te trădezi. Aşteaptă. Gândeşte. De multe ori, răspunsurile vor veni de la sine.
George o urmări pe Calista şi încercă să înţeleagă semnificaţia prezenţei sale.
Medită asupra profunzimii trădării ei. Asupra momentului când începuse trăda-rea. Îşi mască atât furia, cât şi temerile tot mai adânci cu privire la oamenii lui, despre care era convins acum că se aflau în mare pericol. Nu voia ca oponenţii să
profite de îngrijorarea lui pentru a-l ameninţa.
– Of, George, ce-ar fi să renunţi la postura asta meditativă de samurai? N-avem timp de aşa ceva.
– Dar pentru ce avem timp?
– Poate pentru câteva întrebări.
– Atunci întreabă-mă.
Calista zâmbi.
– Uite, asta admir eu la tine. Ai moştenit masca asiatică impenetrabilă şi o porţi ca pe o medalie de onoare.
– Se pare că mai am multe de învăţat de la tine.
– Mda, aşa se pare.
– Măcar acum am priceput ce s-a întâmplat cu firma.
– A, da. După ce m-am consultat cu avocaţii, am ajuns la concluzia că ar fi prudent să închidem Abe Consulting Group şi să trecem firma pe pierderi. Ştii tu, din cauza impozitelor.
– Da, ştiu. Şi sunt impresionat. Pentru asta a fost nevoie, în mod cert, de o oarecare planificare.
– Ani de zile, spuse femeia.
Ani? Cum aşa? Ce punea la cale Calista?
– Şi ce mai face Benjamin? întrebă el.
Faţa Calistei se lumină, de parcă era o actriţă căreia tocmai i se suflase replica uitată.
– În ultimele câteva ore, eu şi Benjamin am ajuns la o înţelegere.
– Cu privire la Suzanne?
– Cu privire la mai multe lucruri.
– Şi crezi că e o idee bună?
– De data asta, vei vedea, lucrurile vor fi diferite. Eu şi Benjamin am căzut de acord în multe privinţe.
George o studie cu atenţie.
– Ce vrei?
– Ca Benjamin să fie ales preşedinte.
– Şi ţie ce-ţi iese la afacerea asta?
– Tot ceea ce familia mea a câştigat de-a lungul vremii.
– Şi cu mine cum rămâne? Voi avea aceeaşi soartă ca Michael? Asta mă paşte?
– Pentru numele lui Dumnezeu, cine e Michael?
– Bărbatul care zace aici, lângă mine, scuipă vorbele George, furia întunecându-i pentru moment judecata. Tipul pe care noii tăi parteneri tocmai l-au ucis.
Calista se uită în jos la cadavru, ca şi cum atunci îl vedea pentru întâia oară.
– Un incident imposibil de evitat.
– Dar Jenn Charles? Dan Hendricks? Gibson Vaughn? Moartea lor este la fel de
