Tinsley verifică dacă acţiunile sale atrăseseră atenţia nedorită a celorlalţi bărbaţi, însă toţi ochii erau îndreptaţi spre verandă. Situaţia încordată îl duse cu gândul la nişte vreascuri încă neaprinse, care nu aşteptau decât o scânteie pentru a izbucni în flăcări. Tinsley luă puşca bărbatului ucis şi trase câteva focuri pe deasupra capului lui Jenn Charles.
Efectul fu instantaneu.
Charles reacţionă prima. Se deplasă spre stânga şi se lăsă în jos în timp ce trase două împuşcături în omul care se pretindea agent FBI. Individul se împletici şi
căzu în spate, fără a se mai ridica de jos. Partenerul său răspunse focului, dar Charles dispăruse în spatele maşinii. Din pragul uşii deschise a casei răsunară
alte împuşcături, şi cel de-al doilea bărbat se aruncă la pământ şi se târî spre partenerul său doborât.
Izbucniră focuri de arme automate din toate părţile. Puştile erau toate prevăzute cu amortizoare şi, judecând după sunetul pe care îl scoteau, cu muniţie subsonică. Charles avusese dreptate. Tipii nu erau de la FBI.
Maşina în spatele căreia se ascunsese Charles explodă ca un foc de artificii, împrăştiind în jur cioburi şi fragmente metalice. Gloanţe izbiră zidurile laterale ale casei, lovind uşa şi deschizând-o cu violenţă. Tinsley auzi un urlet de durere.
Îl văzu pe partenerul bărbatului căzut dând ocol maşinii şi luându-şi colegul de guler pentru a-l trage în spatele unui ulm înalt din centrul aleii circulare. Charles ripostă cum ştia ea mai bine, dar era depăşită numeric. În casă nu se vedea nici o mişcare. Tinsley se întrebă dacă femeia se sacrificase pentru a le permite celor din interior să fugă pe uşa din spate.
Nu ar fi fost varianta ideală, din punctul lui de vedere.
O mişcare îi atrase atenţia. Bărbatul care o flanca pe Charles îl zărise. Câteva gloanţe trecură pe lângă el. Tinsley se aruncă în SUV şi se târî pe podea printre scaune, în timp ce portiera blindată absorbea o rafală de gloanţe. Sunetul scos de motorul în funcţiune îi dădu o idee. Se ghemui sub bord, băgă maşina în viteză şi călcă apăsat pe pedala de acceleraţie. SUV-ul făcu un salt în faţă. Alte gloanţe se izbiră de blocul motor. Pe parbriz, deasupra capului lui Tinsley, se iviră cercuri albe, ca nişte arsuri de ţigară. Apăsă piciorul până la fund pe accelerator.
SUV-ul se îndreptă direct spre trăgător şi îl lovi în plin, târându-l în pădure. Izbi simultan doi copaci, osia din spate se înălţă de la pământ, iar maşina se răsuci violent pe loc şi se opri.
Cu nasul sângerând şi genunchiul drept rănit, Tinsley dispăru printre copaci înainte ca airbagul să se termine de dezumflat.
Gloanţele perforau zidurile pe deasupra capului lui Gibson. Se dădu împleticit în spate şi se lăsă în jos, pe podea, la adăpostul căzii.
Billy încremenise. Luase în braţe vasul de toaletă şi îl ţinea strâns, ca pe un colac
de salvare. Gibson se târî până la el şi îl împinse cu forţă, pentru a aşeza toaleta între el şi tirul de focuri. Vasul de toaletă şi cada le ofereau oarecare protecţie pe termen scurt, dar trebuia neapărat să-l scoată de acolo pe Billy.
Băiatul îl imploră să nu plece.
– Mă întorc imediat, îi promise Gibson.
Ieşi din camera de baie mergând aplecat. Holul era acoperit cu bucăţi de tencuială şi cioburi. Alergă încovoiat de spate până la uşa din faţa casei.
Hendricks zăcea întins pe podea. Din câte se părea, uşa sfărâmată îl lovise în frunte şi îi crăpase pielea de pe şaua nasului şi până la linia părului. Rana sângera puternic. Gibson îi verifică pulsul – inima bătea tare şi regulat.
Îl trase pe Hendricks mai departe de uşă şi îl aşeză pe jos. În buzunarul de la şold, Hendricks ţinea un breloc cu multe chei. Gibson luă brelocul şi arma lui Hendricks şi se întoarse în baie, unde bâjbâi până ce găsi cheia potrivită, îl eliberă pe Billy şi îi făcu semn să-l urmeze.
Împreună, se târâră înapoi în hol, până la Hendricks. Tirul de arme automate se mai potolise, devenind mai ţintit. Un zgomot asurzitor de izbitură se auzi în depărtare. Un claxon prinse să sune. Lui Gibson îi luă câteva secunde ca să-şi dea seama că pocnetul ca de tunet întrerupsese pentru moment schimbul de focuri.
Îi făcu semn lui Billy să-l tragă pe Hendricks şi mai mult în interiorul casei.
Aruncă o privire prin uşă spre întunericul de afară. Un glonţ zbură pe lângă
capul lui. Un SUV dispăruse în pădure. Farurile celuilalt se spărseseră. O zări pe Jenn stând ghemuită în spatele maşinii lui, dar pe nimeni altcineva. Din spate, Billy îi şopti ceva.
– Ce-i?
– Proiectoarele, repetă Billy.
Gibson arătă întrebător spre un panou de întrerupătoare de deasupra capului.
Billy confirmă pe muteşte; da, la asta se gândise.
Nu era o idee rea. Bătu în tocul de la uşă pentru a-i atrage atenţia lui Jenn. Ochii
li se întâlniră. Gibson îi arătă arma, îi făcu semn să vină către el şi ridică trei degete în aer. Femeia dădu din cap aprobator, şi Gibson porni numărătoarea inversă cu degetele. La zero, aprinse simultan toate întrerupătoarele.
Proiectoarele puternice cu halogen scăldară aleea în lumină, de parcă era lună
plină. În strălucirea ei orbitoare, zări doi oameni lângă SUV şi pe un altul în spatele ulmului de pe aleea circulară, stând îngenuncheat alături de un trup căzut la pământ.
Unde erau ceilalţi?
În momentul când luminile se aprinseră, Jenn se ridică şi se deplasă iute. Gibson goli încărcătorul armei lui Hendricks, trăgând focuri de acoperire pe deasupra capului ei. Jenn se strecură în casă, şi Gibson trânti uşa în urma ei, lovind-o cu piciorul.
Afară, aşa-zişii agenţi începură să tragă în proiectoare, cufundând din nou totul în beznă.
Înaintară şi mai mult în interiorul casei, în relativă siguranţă, se adunară în jurul lui Hendricks, apoi se regrupară. Jenn se deplasă şi-şi ajută partenerul să se salte în şezut, după care îl scutură uşor pentru a-l face să-şi revină din leşin. După ce îşi veni în fire, Hendricks încercă să-şi limpezească mintea şi-şi şterse sângele din ochi. Gibson îi dădu arma înapoi.
Pe verandă se auzi bubuit de paşi şi un obiect solid ateriză cu zgomot pe podeaua din camera de zi. Jenn îşi dădu seama imediat ce era.
– Deschideţi gura şi acoperiţi-vă ochii şi urechile! ordonă ea.
Hendricks reacţionă automat. Gibson şi Jenn îşi vârâseră deja capetele între genunchi. Gibson urlă la Billy, care se holba la ei cu gura căscată de uimire.
Pocnetele şi flashurile grenadelor paralizante continuară în hol, dar Gibson încă
