— Mai aveţi... mai aveţi cumva vreo scrisoare pentru noi?
— Nu cred, dar stai să verific.
Poştaşul a scos un teanc de scrisori din geantă şi s-a uitat prin ele.
— Doar atât.
L-am urmărit cu privirea până când el şi bicicleta lui au dispărut de pe alee, sperând că o să se întoarcă şi o să-mi spună că a greşit, că mai are o scrisoare pentru bunica şi pentru mine.
Imediat ce am deschis uşa, porcii, purceii şi găinile m-au întâmpinat cu tânguiri de foame. M-am uitat la scrisoare. Poate că mătuşica Hạnh se dusese la Sài Gòn în căutarea tatălui meu şi a unchiului Dạt. Poate că-i întâlnise acolo.
Voiam să aflu ce scrisese mătuşa mea, dar îmi era teamă de veşti. Trebuia s-o găsesc pe bunica. Am hrănit animalele în grabă, apoi am dat fuga pe bicicletă până în cartierul vechi. În jurul meu, toamna se desăvârşea. Lumina aurie se revărsa din cerul de un albastru adânc. Frunzele roşii şi galbene se legănau, alunecând de pe crengi, acoperind trotuarele, foşnind sub picioarele oamenilor, în cartierul vechi, am mers cu bicicleta de pe Strada Mătăsii până pe strada Argintului, de pe Strada Bumbacului pe Strada Cepei. M-am întors pe Strada Medicinei Tradiţionale, am pedalat pe Strada Coşciugului şi am ajuns pe Strada Bambusului. Erau treizeci şi şase de străzi aici, iar bunica putea fi pe oricare dintre ele. Putea fi oricare dintre oamenii pe care-i vedeam trecând în grabă, cu feţele ascunse sub nón lá.
Când am zărit doi gardieni cu banderole de un roşu aprins, mi-a stat inima în loc. Am apăsat pe frână, ţinând ghidonul strâns, pe punctul de a face cale întoarsă, când unul dintre ei mi-a făcut semn.
— Tu! Vino încoace.
Am coborât de pe bicicletă şi am pornit spre el, împingând-o pe lângă mine.
— Bună ziua, unchiule.
Mi-am ţinut respiraţia, sperând ca faţa mea să nu fie roşie de spaimă.
— Documentele, a strigat gardianul, dominându-mă cu statura lui.
Am deschis ghiozdanul şi i-am dat documentul de proprietate al bicicletei şi actul de identitate.
Celălalt gardian, mic şi îndesat, s-a apropiat şi a aruncat o privire.
— Ei, surioară, dacă ai o bicicletă pe numele tău înseamnă că eşti bogată.
— De unde o ai? a vrut să afle gardianul cel înalt, măsurându-mă din priviri.
— Bunica mi-a cumpărat-o, unchiule.
Gardianul îndesat mi-a făcut cu ochiul.
— Poţi să ne spui „frate” Mi-a privit pieptul.
Gardianul înalt s-a încruntat.
— Bunica, ha? Cum naiba şi-a permis aşa ceva?
A lovit bicicleta. Aceasta s-a scuturat şi a zornăit. Am apucat ghidonul, ţinându-mă tare şi simţindu-mă de parcă m-ar fi lovit în stomac.
— E învăţătoare, unchiule. Munceşte din greu.
Eram politicoasă, dar schemele Loveşte-Împunge-Taie mi-au fulgerat prin faţa ochilor minţii.
— Uite!
Gardianul îndesat i-a dat un cot celui înalt, gesticulând spre o femeie între două vârste care se chinuia să pedaleze pe o bicicletă.
— Dacă nu e pe numele ei, ia-i bicicleta. Mă ocup eu de asta.
În timp ce gardianul înalt a sărit pe şosea, strigând la femeie, cel îndesat mi-a studiat documentele. Mi-a mângâiat fotografia din actul de identitate, unghiile lui erau negre de murdărie.
— Drăguţă, dar mai drăguţă în realitate.
— Unchiule, pot să plec acum? o să întârzii la şcoală.
— A, înţeleg, strada Khâm Thiên 173, mi-a citit adresa cu voce tare şi m-a privit direct în ochi. Să fii acasă în seara asta, o să-ţi fac o vizită.
— Vizită? De ce, unchiule?
— Ţi-am zis să-mi spui „frate”, a sâsâit el, apoi a coborât vocea. Hai să zicem că-ţi fac o favoare. Dacă ieşi cu mine, o să fii în siguranţă.
Mi-am ferit privirea de a lui, în timp ce puneam documentele înapoi în ghiozdan.
Calmează-ţi mintea, îmi spuneam, repetând cuvintele bunicii în timp ce mă îndepărtam pe bicicletă. Clădeşte-ţi puterea interioară.
Am găsit o alee şi am intrat pe ea. Picioarele îmi şovăiau, de parcă ar fi fost din nămol. Am parcat bicicleta lângă o femeie mai în vârstă, care stătea pe vine pe trotuar, cu un coş de bambus în faţa ei.
— Ceai verde, ceai verde. Vrei nişte ceai verde? m-a strigat ea.
— Da, vă rog, dar să nu fie prea tare, bunico.
Mi-am examinat bicicleta. Din fericire lovitura nu o deteriorase prea tare. Am îndreptat apărătoarea de metal a lanţului.
