— Încă nu-l umple cu orez.
S-a uitat în jur.
— Ai nişte băutură, mămico?
— Băutură? Nu ţin minte ca tu să fi băut, Đạt.
— Păi... ştii, uneori chestia asta face lucrurile mai suportabile.
— Îmi pare rău, dar nu avem.
— Hm, poate acolo sus?
Unchiul a privit către altarul familiei.
— Sunt sigur că tăticul, unchiul Công şi Thuận n-ar avea nimic împotrivă să-şi împartă băutura cu mine.
— Ei nu beau, Đạt. Nu le-am oferit băutură niciodată.
— Bine.
Faţa unchiului Đạt s-a ofilit.
— Mâncaţi. Eu nu pot dacă nu beau ceva mai înainte.
— Aşteaptă.
M-am ridicat în picioare.
— Poate că are doamna Nhân. Stai să mă duc până peste drum.
Đin fericire, vecina noastră a fost de ajutor, ca de obicei. Mi-a dat o sticlă de rachiu de orez, şoptindu-mi:
— E făcut chiar de soţul meu, dar să nu spui la nimeni.
Când am ajuns acasă, bunica a luat o ceşcuţă. Unchiul Đạt a umplut-o şi apoi a golit-o dintr-o înghiţitură. A plescăit din buze.
— E bună, foarte bună.
A luat sticla, a mừosit-o şi şi-a umplut din nou ceaşca.
— Poţi s-o întrebi de unde l-a cumpărat?
— E făcut chiar de soţul ei, mi-a scăpat şi am regretat imediat. Au, doamna Nhân m-a rugat să nu spun la nimeni.
— Deci e secret, a chicotit unchiul Đạt, dând pe gât încă o ceaşcă.
S-a aplecat spre mine.
— Dar pot să păstrez secretul doar dacă mă învaţă şi pe mine.
Mirosul iute al gurii lui m-a făcut să mă strâmb.
— Mănâncă ceva, până nu se răceşte.
Bunica i-a pus unchiului Đạt în castron o bucată de carne de vită la grătar.
El a mestecat şi a înghiţit.
— Mmm, are un gust divin. N-am mai mâncat carne de foarte multă vreme...
— Avem destulă. Mănâncă oricât doreşti.
Bunica a rearanjat farfuriile, astfel încât carnea de vită să fie în faţa unchiului Đạt. El a mai luat o bucată, înmuind-o în suc de lămâie amestecat cu sare şi piper măcinat.
— Se pare că o duci foarte bine, mămico.
S-a uitat în jur.
— Casa asta mare, bicicletele, porcii, purceii...
— Bunica munceşte pe brânci, am spus.
— Nu mi-am imaginat că slujba ei de învăţătoare e atât de bine plătită.
A golit încă o ceaşcă.
— Bineînţeles că nu. Dacă aş fi continuat să predau am fi dus o viaţă grea acum.
