Bull a șoptit:
– Dacă ar mai fi cineva acolo, sus, cred că ar fi apărut deja.
– Cu condiția să fie înarmat, a precizat Charbou.
S-au înțeles din priviri și au urcat scara, unul după altul, trecând în viteză pe deasupra cadavrului fetei. Când au ajuns pe palierul de sus, s-au postat de o parte și de cealaltă a ușii. Cu armele în față, s-au uitat pe rând în cameră, apoi au intrat. Bull a ieșit imediat.
– Liber. E un tânăr mort și… Dupree, mai sunt câteva fetițe aici, sus. Ar fi mai bine ca ei să nu urce, a spus făcând un gest care i-a cuprins pe pescari și pe tămăduitor.
Erau cinci victime, toate fete. Amaia și-a zis că aveau între doisprezece și șaisprezece ani. Trecuseră ore de când apa începuse să scadă și chiar dacă încă se mai vedeau urmele ei aproape de tavan, totul în jur se uscase. Totuși, hainele și părul lor păstrau acel aspect scorțos a ceva ce se usucă după ce a fost îmbibat cu apă, ca un cearșaf pus la uscat și smuls de furtună de pe sfoară, un cearșaf care mai apoi se usucă și pare ca de carton aruncat în praf, printre pietre. Căldura era asfixiantă; intrând în încăpere, au avut impresia că intră într-un cuptor.
Umiditatea din mlaștini și de la parter dispăruse cu totul, înlocuită de o dogoare ca de foc, uscată și devoratoare. La intrare și în mijloc, camera era destul de înaltă încât un om de statura lui Bull sau Charbou să poată sta drept; în rest, tavanul urma forma acoperișului, obligându-i să se aplece și chiar să se lase pe vine. Risipite prin cameră, se vedeau vreo șase saltele rupte pe alocuri din care se ițea umplutura de paie, o masă mare căreia îi lipsea un picior și o lampă cu petrol, aprinsă, ce atârna lângă ușă, prinsă într-un cârlig. Nu exista nici o fereastră și nici o altă sursă de lumină. Și-au îndreptat lanternele spre corpuri.
Jason Bull s-a apropiat de un perete și s-a sprijinit de el.
– Vă simțiți bine? i-a șoptit Amaia trecând pe lângă el.
Bull și-a lăsat privirea în jos.
– Nu. Cum să mă simt bine? Cinci fetițe.
Dupree l-a privit.
– Șase, cu cea de pe scară; o ducea undeva, probabil că începuseră să curețe locul, a spus, arătând spre cadavrul tânărului ce zăcea lângă ușă. Alunecase de-a lungul peretelui, până ce rămăsese așezat în fund și era evident că murise de puține ore. S-au certat din cine știe ce motiv, probabil pe tema fetelor moarte.
Cred că l-a omorât individul de afară.
Charbou a cercetat cu privirea fiecare cadavru.
– Există vreo modalitate de a afla dacă printre ele se află surorile lui Jacob? Le putem identifica după vreun semn distinctiv?
Johnson a scos un soi de mârâit din care se înțelegea că nu se simțea în apele lui.
– Sunt surorile și fiicele cuiva. Ce mai contează? Sunt moarte de mai bine de patruzeci și opt de ore. Nu pot ști exact de câte. Probabil că s-au asfixiat de căldură. Nu le-au lăsat nici mâncare, nici apă, a spus privind roată în jur.
Temperatura a fost extrem de ridicată după trecerea furtunii, ceea ce a accelerat descompunerea cadavrelor, iar asta îngreunează stabilirea exactă a orei morții.
– Din noaptea uraganului Katrina, a spus Dupree. S-a aplecat asupra cadavrului și l-a privit pe Johnson. Dați-vă la o parte.
Johnson a făcut un pas în spate și Dupree a întors cadavrul cu fața în sus. Avea în jur de treisprezece ani. Pielea întunecată; părul negru și creț îi ajungea până la umeri. Purta un tricou roz cu dungi roșii, lipit de sânii ce începuseră să se rotunjească. În ochii ei nu mai rămăsese nici măcar o umbră de viață; un văl albicios îi acoperise cu cruzime. Cu grijă, Dupree și-a pus palmele una peste alta peste abdomenul fetei și a apăsat ca și cum i-ar fi făcut un masaj cardiac. Gura fetiței s-a întredeschis și s-a auzit un soi de suspin, iar printre buze i-a ieșit o peliculă de spumă alb cu roz.
Bull și Charbou și-au acoperit nasul și gura încercând să scape de duhoare.
– S-au înecat aici, a spus Dupree.
Charbou și-a lăsat o mână pe umărul lui Johnson. Tonul său a sunat surprinzător de dur în comparație cu gestul.
– N-am vrut să spun că victimele astea nu contează, dar, cum nu există o modalitate de a ști exact de când zac aici, m-am gândit că măcar în cazul surorilor lui Jacob știm că au fost răpite de la Nola în noaptea uraganului Katrina. Din câte știu, am ajuns aici pe urmele lor și mi-ar plăcea să am măcar o dovadă că ele sunt în continuare în viață.
Johnson s-a ridicat și l-a privit plin de tristețe.
– Aveți dreptate. Jacob mi-a spus că Ania era pedepsită pentru că-și vopsise părul în casa unei prietene, fără acordul părinților. Își făcuse niște șuvițe blonde.
Toate aceste fetițe, inclusiv cea de pe scară, au părul negru.
– Mulțumesc, i-a spus Charbou.
Johnson a făcut un gest prin care aproape că-și cerea scuze pentru ce urma să
spună.
– Nu știu de câte fetițe s-a debarasat deja omul care fluiera.
Amaia mersese în capătul încăperii, înaintase pe vine pentru a ajunge până în zona în care tavanul cobora de tot. A contemplat de acolo întreaga scenă. Saltelele, îmbibate cu apă, nu se mișcaseră foarte mult de la locul lor de lângă
perete, pe când trupurile fetelor erau îndreptate în toate direcțiile. Nu erau una lângă alta, așa cum se presupune că ar fi stat dacă le-ar fi fost teamă, și cu siguranță că le fusese. A revenit în mijlocul camerei și a atins cu mâna urma de pe perete a nivelului maxim la care ajunsese apa.
– S-au urcat pe masă, a spus Amaia, ridicând colțul mesei pentru a o menține în poziție dreaptă. Trebuie să se fi simțit îngrozite când apa a început să pătrundă în încăpere. Bezna le învăluia. Nu există nici un fel de combustibil pentru lampă, așa că probabil a adus-o bărbatul care fluiera. Au stat aici, pe masă, simțind cum furtuna zgâlțâia casa, pe întuneric, simțind cum apa le ajunge la glezne, la șolduri, la piept. Îngrozite. Ținute prizoniere de un om și zguduite de furtună.
„Vine“.
– Pentru o fetiță, e greu de știut care dintre cei doi vrea să-ți facă rău și care vrea să te salveze.
63. Pădurea și stăpânul ei
Elizondo
Ipar mergea alături de fetiță. Ea tăcea de ceva vreme, ceea ce era ciudat, pentru că de obicei vorbea mereu cu el. Simțea că e obosită, epuizată după felul în care tremura și după bătăile inimii care scăzuseră odată cu temperatura.
