Șeful a încercat să-i susțină privirea, dar a reușit doar câteva secunde. A oftat, în timp ce se prefăcea că aranjează niște documente de pe masă.
– Nu te supăra, e de datoria mea să te întreb.
Amaia l-a privit pe Johnson, dar agentul își coborâse ochii și se uita în pământ.
Își ținea buzele strânse, un gest care trăda o tăcere respectuoasă. Fără îndoială, el știa despre ce era vorba.
Dupree și-a dat seama că Amaia îi observa și asta a părut să-l incomodeze și mai mult.
– Mi-ar face mare plăcere să continuăm discuția noastră mai târziu, pentru că
acum avem de lucru. Bănuiesc că tu ai foarte mult de muncă. Ai ceea ce ți-am cerut?
Șeful poliției a părut ușurat de apariția unei posibilități de a scăpa de stinghereala care se instalase.
– Da, din câte mi-a spus șeful cel mare, de data aceasta căutați un tip cu adevărat rău. Am ceea ce mi-ai cerut și trebuie să-ți spun că nu-mi vine deloc bine să nu mă pot baza în momentele astea pe un tip ca Jason Bull, a spus, după care a continuat pe un ton de avertizare: Dupree, oricum te-aș fi ajutat, chiar dacă nu m-ar fi sunat șeful tău, dar dacă tot ești aici, mă aștept ca atunci când astea se vor sfârși să treci în raportul tău o explicație detaliată, prin care să evidențiezi cât de importantă pentru rezolvarea cazului a fost colaborarea cu noi.
Dupree l-a privit cu seriozitate.
– Fii sigur de asta.
Căpitanul s-a dus la birou și a ridicat receptorul, șoptind:
– Da, da, da, vă știu eu pe voi, ăștia din Washington. După, te faci că nu mă mai
cunoști, a spus zâmbind pe jumătate.
Doi bărbați și-au făcut apariția în ușa biroului. Nici unul nu părea să aibă peste treizeci de ani; unul era alb, celălalt afroamerican; atletici, musculoși, în blugi strâmți și cămăși negre, cu pantofi sport de marcă. Fiecare avea pistolul la centura de la pantaloni. Dacă nu ar fi avut vesta antiglonț și însemnele poliției din New Orleans, Amaia i-ar fi confundat cu doi protagoniști de la Hollywood, dintr-un serial polițist la modă.
– Intrați, băieți, le-a spus căpitanul Forneret. Vi-i prezint pe agentul Dupree și echipa lui. Ei sunt cei despre care v-am vorbit, de la FBI, veți colabora cu ei în următoarele zile. Domnule agent Dupree, domnilor agenți… Vi-i prezint pe cei mai buni polițiști de asalt de-ai noștri. Detectivii Bill Charbou și Jason Bull. Bill și Bull. Fac parte din Departamentul de Investigații și Delicte contra persoanelor.
Perechea asta a arestat mai mulți delicvenți decât toată secția noastră la un loc.
Cunosc toate străzile și străduțele. Îi cunosc pe traficanți și pe clienții lor, pe prostituate și pe peștii lor și, firește, pe informatori. Dacă aș avea un băiat, i-aș
încredința viața în mâinile lor; dacă aș avea o fată, aș ține-o departe de ăștia doi, a spus zâmbind.
– Polițiști de asalt? s-a mirat Amaia, în timp ce dădea mâna cu ei.
Charbou i-a salutat pe toți zâmbind.
– Așa se numesc în New Orleans detectivii care se mișcă prin zonele complicate.
De asalt, pentru că suntem mereu gata să intervenim. Avem în telefon, la apelare rapidă, numerele tuturor judecătorilor din stat, ca să putem obține mandate în cea mai mare viteză. Nu purtăm niciodată uniformă și niciodată nu ne dăm jos vesta antiglonț. În locurile pe unde ne mișcăm noi, a o purta sau nu face diferența între a te întoarce acasă de la muncă sau nu.
Amaia a ridicat din sprâncene, reticentă la atâta testosteron, uitându-se complice la Johnson, care a zâmbit, s-a scuzat și a ieșit din birou ca să răspundă la telefon.
– Căpitanul ne-a spus că aveți de gând să umblați prin oraș, după trecerea furtunii, a trecut Bull la subiect, stând lângă Dupree.
– Așa este, a confirmat agentul, fără să se uite direct la el.
– Va fi o plăcere să colaborăm cu dumneavoastră, a spus Charbou. Numai că
orașul acesta este complicat și în mod obișnuit, așa că e simplu de imaginat că
după furtună lucrurile se vor înrăutăți. Suntem la ordinele dumneavoastră în tot ceea ce ține de anchetă, o să vă fim ghizi și o să vă păzim fundurile, însă acolo, în stradă, noi dăm ordine. Noi intrăm primii, noi hotărâm când intrăm. Noi hotărâm dacă intrăm. Strada e a noastră, a conchis Charbou.
Amaia se uita la Dupree, pe jumătate amuzată, pe jumătate nevenindu-i să
creadă. Dupree se întorsese spre Jason Bull. Detectivul a rămas calm și a făcut un schimb de priviri cu Dupree, o privire care conținea un mesaj inconfundabil:
„Totul e sub control“.
Johnson a revenit în birou și le-a spus:
– M-au sunat Emerson și Tucker, din Tampa. Au reușit să se instaleze într-un sediu, dar lucrurile se complică pentru ei: internetul a căzut, majoritatea dosarelor pe hârtie cu recensământul sunt distruse sau ilizibile și, în plus, au mari îndoieli că ar fi actualizate. Fac și ei ce pot. În aceste momente, încearcă să
găsească un elicopter care să-i ducă în zonele izolate, chiar dacă, deocamdată, nu există date că ar exista familii întregi decedate. În schimb, băieții noștri de aici au avansat destul de mult, a spus arătând spre ecranul laptopului său. Avem o listă aproape definitivă cu familii care se potrivesc profilului, chiar dacă mai au de verificat încă o listă de rezidenți, care, așa cum ne-a explicat agentul azi-dimineață, nu apare în lista mare. Lista asta este mult mai lungă decât credeam, iar familiile sunt risipite prin tot orașul.
Detectivul Bill Charbou s-a dus lângă Johnson ca să se uite la ecran.
– Da, numărul mare de familii numeroase este caracteristic pentru statul nostru.
Casa părintească se transformă într-un loc unde membrii familiei vin și pleacă în diferite momente ale vieții, în funcție de oferta de muncă sau de circumstanțe personale. Uneori, pleacă unul și vin trei, pentru că tocmai a apărut un bebeluș.
De cele mai multe ori, nu se sinchisesc să-i anunțe pe cei de la evidența populației. Însă lista asta nu o să vă fie de mare folos, a spus, arătând cu degetul spre ecran. Dacă vreți să localizați o familie care rămâne acasă pe durata uraganului, atunci trebuie să uitați de cartierele de bogătași; ăștia deja au șters-o, au mai rămas numai agenții de la firmele de pază. Dacă asasinul caută o familie rămasă în oraș, atunci nu va merge în French Quarter, nici în Garden District, ci într-un cartier mai sărăcăcios.
Amaia a fost de acord și și-a spus că, până la urmă, aportul lui Bill și Bull va conta în investigație.
