Inconştient, se făcea mică.
Makani nu suporta ideea de a vorbi cu poliţia. De a răspunde la întrebările lor. Dacă verificau dosarele şi descopereau că fusese trimisă în Hawaii? Mereu îi fusese groază de ideea că ar fi putut să se întâmple ceva care să necesite o inspecţie mai detaliată. Şi asta era. Asta era ziua. Ce-aveau să creadă prietenii despre ea?
Dacă Ollie ar fi fost acolo, poate că ar fi găsit ceva alinare în calmul lui. Dar aveau un singur curs împreună şi, din seara care trecuse, vorbiseră numai prin mesaje. Ollie stătuse treaz toată noaptea, îi era groază că s-ar fi putut să-i bată cineva la uşă – şeful poliţiei, spunându-i că avusese loc un al treilea atac şi murise şi fratele lui. Chris nu venise acasă până după ora patru dimineaţa. Ollie dormise prea mult şi abia reuşise s-ajungă la şcoală.
— Crezi c-o să se retragă echipa? o întrebă Darby pe Alex.
— Din meciurile de departajare?
Alex clătină din cap.
— Deja aveau un loc asigurat. Şi Matt nu era singurul studiat de recrutori.
Echipa n-are cum să se oprească din joc...
— Pentru că suntem în Nebraska.
Makani completă spaţiul gol din propoziţie ca un robot. Cele mai multe conversaţii despre fotbal se încheiau astfel.
Lui Alex îi plăcea să cânte la trompetă, dar prefera sezonul concertelor în locul fanfarei. Dădu din cap a neplăcere.
— Majoretele au trimis un mesaj în masă azi-dimineaţă. Ne luăm liber cu echipa în seara asta, dar antrenamentele o iau de la capăt de luni.
Darby aruncă o privire în jur ca să se-asigure că aveau parte de intimitate.
— Eu am auzit că profesorii de sport ar putea fi suspendaţi pentru că au părăsit incinta şcolii imediat după încheierea antrenamentelor. Cineva ar fi trebuit să rămână cu echipa. Şi dacă chiar ar fi rămas cineva..
Alex făcu o grimasă.
— Pe douăzeci de dolari că singurul care-i suspendat e asistentul cu cel VP - 70
mai scăzut rang!
— Eu nici nu credeam că Haley şi Matt se cunoşteau, spuse Darby, revenind la cea mai şocantă întrebare. Tu chiar crezi că ieşeau împreună?
Tonul zvonurilor se schimbase. Tatăl lui Haley intrase în planul secund, în vreme ce teoria iubiţilor secreţi începea să le trezească interesul. Brusc, colegii lor jurau că-i văzuseră pe Haley şi pe Matt împărţind un shake de banane la Sonic sau pipăindu-se pe sub tribune.
— Adică, zise Darby, Matt e cu Lauren Dixon de doi ani.
— Păi tocmai de-aia era secret, spuse Alex, aplecându-se şi dându-le un damf din parfumul ei preferat. Pielea ei avea un miros floral şi picant.
— Poate că Lauren a aflat şi i-a omorât pe amândoi, turbată de gelozie.
— Tu chiar crezi că o fată ar fi fost în stare să facă aşa ceva?
— Bineînţeles c-ar fi fost în stare.
Darby se uită urât la ea.
— Adică, fizic, Matt era un tip masiv.
— Nu crezi că Lauren are forţă de japiţă? întrebă Alex.
Când Makani se mutase în Osborne, Lauren fusese prima care-o întrebase: Ce eşti?
Makani dăduse un răspuns sincer, iar Lauren răsese: Deci eşti corcitură!
I se părea că fusese simpatică, iar toţi cei care auziseră râseseră. Makani o dispreţuia de-atunci. Dar în ciuda trecutului lor comun, Makani se bucura că
Lauren rămăsese acasă şi avea să fie scutită – cel puţin deocamdată – de zvonurile care circulau pe seama ei.
— Poate că ucigaşul nici măcar nu merge la şcoală aici, spuse Darby.
Poate-i cineva dintr-o echipă rivală. Cineva care caută atenţia aceloraşi recrutori din facultate.
— Şi-atunci de ce s-o fi omorât pe Haley? întrebă Alex.
El se gândi la asta câteva secunde.
— Triunghi amoros?
Tresăriră în timp ce o voce din faţa lor râse dispreţuitor. Era cel care-i căzuse rău de tot cu tronc lui Alex. În timp ce Rodrigo se întorcea cu faţa spre ei, Alex le aruncă o privire necruţătoare. Dar atitudinea-i deveni vioaie.
Rodrigo îşi împreună degetele la ceafă, încrezut şi relaxat.
— Deşi mă gândesc că un triunghi amoros e la fel de probabil ca scenariul vostru cu iubiţii secreţi.
— Fix..
