Întregul campus era încremenit, nimănui nu-i venea să creadă. Jumătate dintre elevi erau îmbrăcaţi în culorile şcolii. Câţiva plângeau de-a binelea. O
duzină de lei de pluş apăruse de asemenea peste noapte la memorial, pentru că numărul din echipă al lui Matt era doisprezece, iar mascota şcolii era leul Leo. În anul precedent, grupul de rugăciune pentru tineri protestase, cerând schimbarea numelui lui – Leo suna prea astrologic –, dar în dimineaţa aceea, cel mai zgomotos contestatar al lor condusese grupul în rugăciune lângă
catargul steagului, purtând un pulover pe care scria LION PRIDE18.
Un îngrijitor găsise trupul neînsufleţit al lui Matt. Cei aproape două sute de oameni care veniseră să jelească la priveghiul ţinut la lumina lumânărilor pentru Haley fuseseră martori la sosirea zgomotoasă a ambulanţelor şi a poliţiştilor la locul crimei.
Makani era acasă de mai puţin de o oră, încă simţea gustul lui Ollie gâdilându-i plăcut buzele în momentul în care cavaleria de lumini goni pe lângă fereastra din faţă a bunicii Young. Părea că venise fiecare vehicul de urgenţă pe care oraşul Osborne îl avea la dispoziţie. Ştirile ajunseră mai întâi pe reţelele de socializare, aşa cum se întâmpla mereu: A avut loc un accident la liceu.
DE ULTIMĂ ORĂ: Accidentul s-a soldat cu un cadavru.
DE ULTIMĂ ORĂ: Era un elev.
DE ULTIMĂ ORĂ: Era elevul preferat al oraşului Osborne.
Oraşul ajunse de la ştirile locale la cele naţionale, iar nelipsiţii jurnalişti năvăliră acolo, îngroşând rândurile. Matthew Sherman Butler. Haley Madison Whitehall. Când oamenii mureau, presa îi transforma în trei nume.
Makani abia cunoscuse ambele victime. I se părea nepotrivit să aibă atât de 18 Expresia are dublu sens; poate fi interpretată şi ca „mândria leilor”, dar pride este şi termenul din limba engleză care desemnează un grup de lei.
VP - 68
multe informaţii.
Reporterii se înghesuiau în perimetrul campusului, căutând câte-un rătăcit căruia să-i ia interviuri în exclusivitate. Makani reuşise s-o zbughească pe lângă hoarda care se ospăta, dar destui alţi elevi erau dispuşi să le vorbească. O echipă de ştiri chiar avusese tupeul de a trece pe sub banda izolatoare de la locul crimei ca să filmeze tomberoanele unde fuseseră descoperite rucsacul şi geanta lui Matt, despre care se presupunea că fuseseră puse acolo de către criminal. Makani auzise strigătele furioase ale poliţiştilor tocmai din curte.
Haley fusese omorâtă acasă, iar Matt fusese omorât la şcoală.
Haley fusese iubită în trupa de teatru, iar Matt fusese iubit în echipa de fotbal.
O victimă, două victime.
Lucrurile astea schimbau situaţia.
Circula un zvon despre suspendarea cursurilor, dar Makani presupuse că
era doar pentru a facilita bunul mers al cercetărilor. Părea probabil să existe o legătură între cazuri; erau prea multe asemănări, pur şi simplu. Tuturor, inclusiv profesorilor şi administratorilor, avea să li se ceară să stea faţă-n faţă cu un poliţist la un moment dat. Elevii fură strigaţi pe nume, individual.
Se presupunea că ordinea era aleatorie, dar era în mod clar alfabetică.
Justine Darby, Oliver Larsson, Alexandra Shimerda, Makani Young.
Ea avea să fie ultima la rând.
Când Darby se întoarse la a doua oră de fizică, luă un scaun liber de lângă
Makani şi Alex.
Makani insistă să afle detalii.
— Ce întrebări au pus?
— Chestii uşoare, zise el.
Nu se sinchisiră să-şi ascundă conversaţia. Telefoanele, în mod normal interzise, erau la vedere în timp ce elevii jeleau şi căutau noi informaţii. De obicei, era şi-aşa destul de dificil să fii atent vinerea, dar şi profesorii ştiau că
n-aveau cum să predea nicio lecţie în ziua aceea, pentru că intraseră într-un rol dublu: consilieri pentru elevi şi secretari pentru poliţişti.
Domnul Merrick, profesorul de fizică, era implicat într-o discuţie cu doi jucători de fotbal, cu capetele plecate. Încălcând altă regulă a şcolii, avea o mână pe umărul unuia dintre ei. Sub sprâncenele stufoase şi rebele, domnul Merrick părea că încearcă să nu plângă.
— M-au întrebat dacă le cunoşteam pe victime, spuse Darby. Dacă
auzisem ceva zvonuri despre ele, dacă ştiam pe cineva caresă nu le placă, unde-am fost aseară între şase şi şapte. Chestii de-astea. Era foarte de treabă
poliţistul.
VP - 69
— L-ai nimerit pe Chris?
Makani îl zărise pe coridor înainte de oră. Cu pielea palidă şi părul blond aproape alb, era uşor să-l identifici drept fratele lui Ollie. Dar Chris era un pic mai lat în umeri, deşi era mai suplu şi mai puţin musculos decât majoritatea poliţiştilor.
— Nu, am nimerit-o pe doamnă. Ofiţerul Gage. Destul de bună.
— Şi în meserie, spuse Alex, fără să ridice privirea din telefon.
Darby flutură din mână a dispreţ. Şi el era feminist.
— O să fii în regulă, îi spuse el lui Makani, pentru că ţinea capul plecat, iar coatele-i erau ascunse pe lângă corp.
