Dar Matt se gândea la ECT. Se gândea foarte mult la ea.
Fotbalul profesionist era singurul viitor pe care şi-l dorea. Asta îşi dorise tatăl lui, ale cărui visuri fuseseră năruite în momentul în care-şi rupsese genunchiul stâng pe Memorial Stadium.
Pe de altă parte, mai era şi mama lui. Ea îşi dorise asta. La momentul acela, ori de câte ori ajungea o ştire pe ESPN, găsea un articol scos la imprimantă stând pe locul lui de la masă, la micul dejun. Era rugămintea ei tăcută. Spre veşnica ruşine a lui Matt, făcea mare tam-tam din faptul că
mototolea articolele în faţa tatălui său. Munciseră atât de mult pentru asta, atât de mult timp!
Dar, pe ascuns, Matt începuse să le bage în buzunar.
Primul articol pe care-l păstrase era despre Tony Dorsett, un fundaş din Hall of Fame, atât la facultate, cât şi la profesionişti. Şi Matt tot fundaş era.
Era cel mai bun din Midwest, iar recrutorii de la FBS îi făceau mereu serenade la uşă ca să-i dovedească treaba asta, dar de fiecare dată când îşi găsea telefonul pe unde nu trebuia, îl treceau toate apele.
ECT? Tu eşti?
Pentru că dacă nu putea să joace fotbal, ce putea să facă?
Pe şemineul din camera lui de zi era pusă la vedere o fotografie înrămată.
Fusese făcută în ziua în care se născuse el, şi era înfăşat într-o pătură
stacojie cu Huskers. În momentul acela, mai rămâneau doar puţine luni până
când avea să fie nevoit să-şi ia în mod oficial angajamentul faţă de o şcoală.
VP - 62
Pentru că avea să-şi ia angajamentul. Avea să continue să joace. Alegerea lui nu era, de fapt, o alegere.
Matt opri apa. Îşi studie mâinile, încreţite şi albe precum gelatina. Duşul slab împroşca apă pe podeaua cu gresie. La un moment dat, printre gândurile lui de om epuizat, Matt se hotărâse să meargă cu ceilalţi la Sonic.
A doua zi, era ultimul meci din sezonul obişnuit, şi era important ca ei să
se concentreze mereu pe adversari şi să nu-i scape din vedere în timpul meciurilor de departajare – deşi toată lumea ştia că avea să fie o victorie. De aceea fuseseră antrenamentele atât de frustrante. Hooker fusese mai dur ca niciodată cu ei, urlând la un volum fără egal, cu spume la gură, că deveneau comozi. Matt era încrezător în sine, dar nu era comod. Nu avea să se simtă
comod până nu avea să treacă de meciurile de departajare fără să se accidenteze.
Lui Buddy îi plăcea să spună în glumă că Hooker zbiera din cauza unui resentiment adânc înrădăcinat legat de faptul că era obligat să-i audă pe ei strigându-i numele urât17. Matt râdea mereu, dar ştia că motivaţiile profesorului de sport aveau o sursă mai bună, mai inteligentă. Lui Hooker îi păsa de ei.
Matt se şterse cu prosopul, apoi îşi înfăşură talia cu el. Îşi luă amestecul de şampon cu gel de duş, călcă peste hainele murdare de la antrenamente şi trecu prin norul de abur. Lăsa urmeude. Vestiarele miroseau a transpiraţie de bărbat şi a rugină veche, şi alternau între culoarea stacojie şi cea aurie.
Osborne purta cu mândrie aceeaşi nuanţă de stacojiu precum Huskers, dar vestiarul lui Matt era auriu, din cauza unei superstiţii răspândite prin echipă, conform căreia vestiarele stacojii purtau ghinion. Elevii din ultimul an de liceu puneau mereu stăpânire pe vestiarele aurii.
Matt se opri brusc. Lacătul lui cu cifru lipsea.
ECT? Tu eşti?
— O, băga-mi-aş să-mi bag!
Matt murmură aceste cuvinte. Apoi trânti sticla de şampon/gel de duş
atât de puternic, încât tot rândul de vestiare se cutremură în urma şocului.
Aruncă o privire prin încăpere. Nu părea a fi nimic nelalocul lui. Smuci uşa aurie cea mai apropiată de el ca s-o deschidă, în ciuda faptului că o ţineau permanent descuiată – Buddy nu reuşea niciodată să ţină minte cifrul
–, coechipierii lor furau sau ascundeau rareori lucruri de-ale lui. Lucrurile obişnuite erau încă în interiorul lui. Nimic altceva.
Matt se uită pe sub rândul de bănci. Tot nimic.
— Băga-mi-aş! Băga-mi-aş!
17 În engleză, hooker este un termen colocvial care desemnează o prostituată.
VP - 63
Se îndreptă furios spre duşuri, enervat de faptul că fusese atât de căscat, încât se ajunsese la farsa asta enervantă, care-l obliga să se îmbrace din nou cu hainele murdare de la antrenamente. Asta însemna că trebuia să treacă
pe-acasă înainte să meargă la Sonic, ca să se schimbe. Trebuia să mai facă şi un duş. Altfel, Lauren avea să-i reproşeze din nou că mirosea urât.
Matt ajunse după colţ şi descoperi că-i dispăruseră hainele de la antrenamente.
Perfect.
— Bine, băieţi!
Avea o voce puternică şi profundă, care răsuna lovindu-se de vestiarele din oţel.
— Mi-aţi copt-o!
