Makani pufni.
— Şi mai puţin. Deşi ştiam deja că ai făcut parte din echipa de lupte greco-romane în gimnaziu. Am văzut o poză cu tine într-o ciudăţenie de-aia de costum mulat.
— Se numeşte dres.
— E un costum mulat.
El râse.
— Acum trebuie să-mi arăţi poza aia cu echipa de înot. Îmi eşti datoare.
Dar mintea lui Makani revenise deja la grijile ei. Îşi muşcă buza.
— N-ai găsit niciodată ceva despre trecutul meu?
— Nu, jur...
Dar apoi înclină capul.
Ea tresări.
— Ai găsit ceva.
— Bun. Am căutat „Makani şi Hawaii” şi cred, acum, că s-ar putea să fi găsit ceva pe Reddit.
Nu o observă tremurând, dar începu să vorbească mai repede, dându-şi de gol îngrijorarea.
— De unde era să ştiu ce-aveam în faţă? Nici nu-mi mai aduc aminte de thread. Am ieşit foarte repede de pe el. Nici măcar nu era numele tău acolo.
Ei îi pieri culoarea din obraji. Asta era. Dovada că trecutul ei era la îndemâna oricui. Nu era mare lucru să se observe datele incidentelor, să i se caute numele vechi şi să îi găsească pozele din echipa de înot pe site-ul şcolii?
VP - 167
Ollie înţelegea modul în care gândea ea.
— Nu. E mult prea improbabil.
— Prea improbabil ca un criminal în serie să aibă răbdarea necesară
pentru a descoperi că, de fapt, sunt altcineva?
— Nu eşti altcineva.
Distincţia părea să-l deranjeze.
— Dar e singura explicaţie care are logică. Nu am absolut nicio altă
legătură cu celelalte victime.
— Nu-i adevărat, zise Alex, băgându-se în seamă. E clar că atacă o persoană din fiecare grup. Ia în vizor cele mai strălucitoare stele, pentru un fel de colecţie macabră.
Makani se încruntă.
— Nu sunt membră în absolut niciun club şi în absolut nicio echipă. Nu vorbesc cu nimeni în afară de voi. Şi cine-a zis că Rodrigo era vreo stea strălucitoare?
— Eu, spuse Alex. Era al dracului de deştept. Poate cel mai deştept din clasă. Poate chiar din şcoală.
— Păi şi eu ce talent deosebit am? C-am pielea maronie?
Alex ezită.
— Păi chiar ieşi în evidenţă.
Makani o fixă cu privirea timp de câteva secunde lungi.
— Băga-mi-aş! zise ea, uitându-se în altă parte.
Nu ştia dacă era mai supărată pe Alex pentru că subliniase ceva ce era atât de prostesc de evident sau pentru ideea că sugerase că având acea culoare-a pielii, faptul că era birasială sau orice ar putea fi chiar şi o parte a motivaţiei lui David.
Chiar şi înghesuit între Makani şi braţul canapelei, Darby reuşi să-şi bage degetele mari pe sub bretele.
— Bun, hai să presupunem că teoria ta-i corectă, şi că David încearcă să te pedepsească. Şi cu celelalte victime cum rămâne. Cu ce-au greşit?
— Poate că şi ăia erau dobitoci, spuse Makani. Adică, uitaţi-vă la Matt!
Ollie se încruntă.
— Unii dintre prietenii lui sunt mai răi.
