INTERPRETARE, OBIECTIVITATE ŞI ÎNŢELEGERE GREŞITĂ II3
sunt transistorice şi transculturale. Când am evocat această
problemă în La Citadelle interieure, spuneam, dacă îmi amintesc bine: la urma urmei, există puţine atitudini posibile faţă de existenţă şi, fără să fi existat influenţe de ordin istoric, diferitele civilizaţii ajung să aibă, în această privinţă, atitudini analoge. La chinezi este evident. În Ce este filozofia antică?, am citat exemplul extraordinar al lui Pyrrhon care încerca să dobândească o stare de perfectă indiferenţă ducând o viaţă perfect egală cu cea a celorlalţi oameni, ocupându-se de porcul surorii lui şi mergând să vândă orătănii la piaţă, şi apoi atitudinea filozofului chinez Lao Zi care făcea exact acelaşi lucru, având grijă de porc şi de treburile gospodăreşti pentru a-şi ajuta soţia. Această atitudine de indiferenţă - de exemplu: a rămâne mereu acelaşi, indiferent de circumstanţe; a refuza să judeci valoarea lucrurilor; a refuza să spui: acest lucru e bun, acesta e rău; a accepta totul în viaţă; a face totul ca ceilalţi oameni, dar fără să fii ataşat de nimic, fiind indiferent faţă de tot - asta este atitudinea sceptică. Nu mă
refer la semnificaţia dată scepticismului în secolul al XVII-iea, adică refuzul intelectual al certitudinii, ci, de o parte şi de alta, atât în Grecia cât şi în China, e vorba despre refuzul de a face diferenţe între lucruri pe baza unor judecăţi de valoare. Pare o atitudine universală pe care o putem descoperi singuri, fără a trebui să citim pentru asta tot felul de lucruri. Olivier Lacombe a comparat mistica lui Plotin cu anumite tendinţe ale gândirii indiene. Se poate spune că şi într-o parte, şi într-alta există un efort de a depăşi orice dualitate. Nu ne-am putea oare gândi că această analogie îşi are sursa într-una din formele universale ale experienţei mistice? Alt exemplu: atitudinea stoică constând în a te lăsa în voia destinului şi, de asemenea, a te pune într-o perspectivă universală se regăseşte şi în China; textele chinezeşti
n4 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
citate de Jacques Gemet sunt foarte concludente. Emile Brehier comparase la rândul său atitudinea stoică cu anumite atitudini budiste. Putem concepe foarte bine şi universalitatea epicurismului, adică a unei atitudini de destindere.
Această idee a universalităţii atitudinilor spirituale se poate situa de asemenea în perspectiva efortului de a degaja din stratul lor mitic şi tradiţional esenţa unei atitudini, a unei alegeri a modului de viaţă.
Aş dori să menţionez un alt domeniu metodologic pe care l-aţi schiţat într-un mic text din 1968: ,,Philosophie, exegese et contresens " 1. Subliniaţi acolo că în istoria filozofiei există înţelegeri greşite şi neînţelegeri care, ,,foarte frecvent au provocat o evoluţie importantă în istoria filozofiei şi care mai ales au făcut sa apară noţiuni noi': Evident, înţelegerea greşită nu are legătură cu obiectivitatea, dar aţi semnalat importanţa a ceea ce numiţi înţelegeri greşite creatoare.
În micul text despre care vorbiţi, vechi de treizeci de ani, am fost poate puţin temerar formulând într-un anumit mod principii generale pentru a înţelege evoluţia istoriei filozofiei. Vorbind despre înţelegerile greşite din istoria filozofiei, mă gândeam mai ales la filozofia antică. Se cunosc bine, de exemplu, deformările la care Aristotel a supus gândirea presocraticilor. Neoplatonicienii n-au fost mai prejos încercând să sistematizeze în mod artificial noţiuni disparate, adesea de neconciliat, extrase din dialogurile lui Platon, şi pe care în plus le-au apropiat de noţiuni mitice extrase din poemele orfice sau din Oracolele Caldeene. Hermeneutica antică, mai ales cea neoplatoniciană, interpretează textele după bunul plac şi comite astfel liniştit o mulţime de greşeli r. Reluat în Etudes de philosophie ancienne, Paris, 1998, pp. 3-II.
