Telefonul suna. Ea voia ca el să plece. El a mai zăbovit ca să asculte conversaţia.
Femeiuşcă spunea râzând a oboseală De când cu Duana, sunt terminată.
Noaptea, mă trezesc de zeci de ori. Mă uit la toate lucrurile de pe pereţi, chiar şi la tablourile mele, şi îmi zic ce mama naibii'? Ne spetim atâta, şi de ce? Pentru ce? Ca să ne salvăm sufletul?
NUME NECUNOSCUT se strecurase afară pe tăcute, strân-gându-şi lemnul cioplit la subraţ ca pe o fiinţă cu viaţă.
Numai în cazul lui VJ, negresa cu chip feroce din Catonsville, Maryland, unde nu avea să fie găsită niciodată nici ea, & nici hainele ei împuţite, duhnind a sudoare, arse cu benzină, NUME NECUNOSCUT fusese tentat să stea de vorbă cu poliţiştii, & asta doar ca să-i pună la încercare. (VJ fusese alergătoare de talie olimpică la clubul sportiv al State College & de nenumărate ori îi apăruse fotografia în ziare.) & acum, în Weymouth, l-a năpădit o dorinţă stranie, să le râdă în nas. Conducând cu grijă pe lângă sediul Departamentului de Poliţie din Weymouth. Neavând stare, întrebându-se dacă ar fi fost firesc din postura lui, de prieten al fetei dispărute şi la rândul lui artist, să se intereseze despre
mersul investigaţiilor. Pentru că detectivii veniseră la rulota lui din Clinton Falls ca să-l ia la întrebări. Şi de atunci nu mai auzise nimic de ei. în buzunarul hainei avea cărţile lor de vizită: Michael Phelan, detectiv, Arturo Ricci, detectiv. îi ceruseră să le telefo-neze în caz că ar intra în posesia unor informaţii despre DZ, dar nu o făcuse.
(în locul lui & dând curs instrucţiunilor sale, îi sunase femeiuşcă Brough. Dar ei nu ştiu asta.) Acum credea că Ar fi firesc să fac asta, nu-i aşa?
în camioneta lui, în Fordul ăla ruginit, a trecut pe lângă clădirea poliţiei cu treizeci de kilometri la oră. încruntându-se şi privind foarte concentrat. Dacă îi era menit să
intre în acea clădire, avea să i se arate un semn. A întors camioneta & a trecut din nou prin faţa clădirii. Inima începuse să-i bată mai tare. Da? Nu? Da? Nu. Apoi inima i-a venit la loc. Nu era ziua în care să vorbească cu poliţia din Weymouth, cu detectivii cu ochi mici şi suspicioşi, cel puţin nu de data aceasta.
Aşa că a condus mai departe spre Lismore.
Oooh. Joseph Gavin. Bu-nă.
Dar femeiuşcă, de obicei plină de viaţă & vorbe cu subîn-ţeles, acum nu era în apele ei. Nici nu-i mai mângâia din priviri părul frumos pieptănat până la umeri pe care i-l lăudase cândva, barba şi trupul. Oriana, cu părul lins pe spate, ţinea nişte şomo-ioage mototolite la nasul cu nări inflamate din cauza unei răceli severe.
Surprins, a observat că Oriana era mai bătrână decât îşi aducea el aminte. Era extaziat când NUME NECUNOSCUT avea o asemenea putere asupra femeiuştilor.
Pentru că Oriana fusese prietena lui DZ, cele mai dese interviuri de la televizor cu ea erau, mai frecvente chiar decât cele cu familia Z. La televizor, vocea Orianei era puternică & sigură pe ea & ochii îi erau conturaţi teatral cu negru, privind cu o certitudine fanatică. Bineînţeles că am toată credinţa că prietena mea, Duana, este în viaţă! Refuz să-mi pierd speranţa! Dar asta se întâmpla în primele zile ale căutărilor.
De când se mutase în centrul statului New Jersey, NUME NECUNOSCUT o vizitase adesea pe Oriana în galeria-studio pe care o avea în Lismore, numită simplu ORIANA.
Asta înainte să o cunoască pe DZ & să ştie ce trebuie să facă cu ea. Pentru că dintre mulţii artişti din regiune, Oriana era cea care-i cunoştea pe toţi & care îi accepta pe toţi. Ea, cea care organizase Lismore Art Festival & Târgul de Artă de pe malul râului.
Ea, care era unul dintre copiii spirituali ai anilor '60, după cum se lăuda. în legătură cu locul de baştină al Orianei circulau multe poveşti. NUME NECUNOSCUT o considera pe femeiuşcă o mincinoasă & puţin îi păsa de iluziile & de ifosele ei, cum puţin se sinchisea de privirile ei lascive care-i mângâiau trupul. Ochii ei erau de un verde ca iarba şi părul de un blond-argintiu, uscat ca paiele. El atinsese cândva acel păr, întrun fel de binecuvântare; & îi trebuise o mare stăpânire de sine să nu-şi tragă mâna dezgustat. Pentru că Oriana avea un fel de a fi plin de dispreţ & batjocoritor, în care niciun bărbat nu putea avea încredere; & în care niciun artist nu se putea încrede; deşi NUME NECUNOSCUT îşi ascundea antipatia, pentru că deseori femeiuşcă îl hrănea, aşa cum îi hrănea şi pe alţii, dacă i se părea a fi flămând & nevoiaş. Cu cea mai delicioasă supă, o zeamă groasă de linte, pe care o lăsa pe aragaz ore bune.
Oriana locuia singură în Lismore, cu o populaţie de şapte sute de locuitori, întrun fost grajd transformat într-o locuinţă
micuţă utilizată, de asemenea, ca studio şi galerie de artă deschisă la anumite ore clienţilor. Vechea clădire din lemn tencuit fusese zugrăvită de Oriana însăşi, după
cum se lăuda, ou un verde-măr strălucitor, cu contururi roşii. Chiar şi iarna, în straturile înşirate de-a lungul aleii spre căsuţa ei răsăreau căpăţânile de un violet-aprins cu nuanţe de crem ale verzei înflorite. NUME NECUNOSCUT şi-a parcat camioneta Ford lângă bordura &, OU capul plecat, a ciocănit la uşa Orianei şi a intrat fără să aştepte să fie invitat, făcând să sune clopoţelul agăţat pe uşă. Pentru că aveau să împărtăşească durerea dispariţiei lui DZ din ultimele săptămâni.
Aşadar, aruncând o privire spre NUME NECUNOSCUT, Oriana a murmurat salutul ei rece. El nu percepuse în glasul ei nicio umbră de bun venit, aşa cum s-ar fi aşteptat.
Deşi o ura din tot sufletul, credea că îl admiră & că e-n limbă după el. Cu toate astea, ea nu avea nicio sclipire în ochi. Nicio aromă de supă plină de savoare pe plita de fier din spatele ei. Ei bine, Joseph. E ceva vreme de când nu te-am mai văzut. Suflându-şi nasul dizgraţios, cu ochii ei verzi ca o apă stătută, indiferenţi la persoana lui. Mai era o femeiuşcă acolo, aşezată pe marginea unui banc de lucru în spatele magazinului.
NUME NECUNOSCUT a simţit un val de repulsie faţă de aceste femeiuşti despre care instinctul îi spunea că sunt lesbiene & că nu funcţionează după legea firii.
De multe ori se întrebase dacă şi DZ făcuse parte din specia lor.
lată un alt motiv pentru care DZ meritase să fie pedepsită. & darul ei de artist să-i fie luat, din moment ce nu era demnă de el.
Poate că făcuse o greşeală să vină aici, să vină în Lismore de la bun început?
Poate că Orianei nu-i fusese dor de el? Şi văzân-du-l acum aici, să fi devenit oare suspicioasă? Dorinţa lui nu era
să o omoare şi pe femeiuşcă asta. Nu se gândise nicidecum la aşa ceva. A spus dintr-o suflare, trăgându-se de barbă, Din cauza vremii urâte, Oriana. Gheaţa m-a ţinut departe. Şi mi s-a stricat camioneta. Şi acum iar muncesc în Newark. Oriana abia dacă-l mai asculta, deşi fusese o vreme în care atât ea, cât şi DZ, dacă ar fi fost de faţă, ar fi empatizat cu el; un artist ca ele, silit să se vândă pe piaţa muncii. Pe pereţii galeriei erau atârnate picturi mari dreptunghiulare reprezentând nuduri de femeiuşti cărnoase în mijlocul unor grădini de fructe & legume bulboase, cu aceeaşi textură carnală, o artă obscenă care ofensa puritatea lui NUME NECUNOSCUT. Dar pentru că avea o inimă mare, ca de fiecare dată, nu şi-a trădat nici acum repulsia.
Ciudat, dar Oriana avea atât de puţine să-i spună. Fiind evident că abia aştepta ca el să-şi ia tălpăşiţa. Timid, i-a menţi-onat că cea mai nouă figurină a sa, pe care o plămădea acum, va fi a şasea din ansamblul CĂSĂTORIA RAIULUI CU IADUL Cu totul, aveau să fie nouă astfel de siluete. în onoarea prietenei noastre care a dispărut.
Chiar dacă am început-o vara trecută. A observat că Oriana a tresărit la auzul acelor vorbe.-A vorbit mai blând pentru a-şi ascunde furia care-i clocotea pe interior. Mai ai vreo veste despre ea, Oriana? Mai există vreo speranţă? Oriana şi-a frecat nasul inflamat & a ridicat din umeri. Purta un pulover negru murdar şi lălâu & blugi soioşi, prea strânşi pe fese. Privirea ei s-a îndreptat spre capătul încăperii, acolo unde o aştepta partenera ei. Probabil că Oriana se săturase să vegheze asupra lui DZ, ajutase la crearea afişelor şi împărţise fluturaşi şi făcuse îndelungi apeluri la televizor către toţi cei care ar fi putut avea vreo informaţie cu privire la fata dispărută & NUME
NECU-NOSCUT avea toate motivele să creadă că petrecuse ceva vreme şi cu familia Z, dar probabil că acum începea să-şi piardă şi ea speranţa. NUME
NECUNOSCUT şi-a muşcat buzele pentru a se abţine să nu-i râdă în faţă. Tristeţea asta nouă a ei, o femeiuşcă trecută bine de treizeci de ani & a cărei piele strălucea tot mai stins. Tremurând, ea i-a spus: O, Joseph, e un coşmar care nu se mai termină.
Dacă este în viaţă, probabil că suferă tare mult. Aproape că mă rog să fie găsită. Să se termine odată cu această... oroare. NUME NECUNOSCUT a simţit că-l înţeapă ochii a plâns pentru că mila lui era inocentă ca a unui copil, ceea ce era o caracteristică
bine-cunoscută & admirată la persoana lui. Şi Oriana a observat, dar a oftat & a spus: Nu cred că vreau să mai vorbesc despre asta chiar acum, Joseph, te rog. Aşa că el a ştiut că era cazul să plece. Deşi stomacul îi chiorăia de foame, nu avea să fie nimic de mâncare pentru NUME NECUNOSCUT în acea seară pe masa Orianei.
l-ar fi cerut să se roage împreună pentru DZ, dar ştia că Oriana, cu dispoziţia ei egoistă, nu ar fi acceptat. Pentru că tot ce voia femeiuşcă era ca NUME NECUNOSCUT
să plece odată, ca să rămână singură cu iubita ei.
NUME NECUNOSCUT era prea mândru & avea un prea mare respect de sine pentru a mai zăbovi. A plecat degrabă & pe când se îndepărta Ie-a simţit în ceafă
privirea & zâmbetele batjocoritoare.
Apoi a luat decizia de a nu se mai întoarce la casa lui DZ & nici pe malul râului Weymouth. Nu avea să se mai întoarcă în locul de unde o cărase pe femeiuşcă ce se zbătuse pentru viaţa ei de doi bani. Pentru că instinctul îl avertiza Ai făcut destul & poate că ai făcut mai mult decât destul.
23
