zâmbească jovial şi, cu vocea îndelung exersată pentru clienţi, să o laude pe artistă
pentru creaţiile ei „interesante", „neobişnuite". Duana Zwolle i-a aruncat o privire serioasă, răspunsul ei la rahaturile pe care i le spusese.
Ca să dăm cărţile pe faţă: lui Matt îi fusese teamă de ea. De forţa ei. De hotărârea ei.
Năvodul m-a prins & te-a prins.
Ce vară lungă se arată. Câtă ignoranţă din partea ta.
Să te ascunzi de mine: un soţ, un tată.
Un laş.
Pe una dintre pagini, datată 9 august, Duana Zwolle analizase cu detalii admirative o fotografie a lui Nighthawk cu titlul „Nocturnă", o imagine care fusese publicată în acea lună în New Jersey Life. înfăţişa un cuplu, nu tânăr, dar fermecător, sărutându-se, râzând împreună în timp ce se sărutau şi se strângeau în braţe sub copertina unui magazin de băuturi închis din Hoboken, aşteptând să treacă ploaia; în băltoaca de pe trotuar se reflecta lumina de la unul dintre stâlpii de pe stradă, lumi-nându-le chipurile calde. Ai fi zis că este o secvenţă ruptă dintr-un film: bărbatul era chipeş, negricios; femeia avea un machiaj strident, cu buze înnegrite, ca o actriţă din anii '40. Matt trecuse cu maşina pe-acolo, îi văzuse pe îndrăgostiţi şi luase repede decizia de a-i fotografia, bănuind că nu îi va deranja gestul lui, că nici măcar nu-1 vor observa. Avusese dreptate.
190
191
NOCTURNĂ. Iubirea noastră consfinţită.
în august, Duana Zwolle notase:
Ai dispărut din Weymouth. Sunt singură.
Singură, dar nu în solitudine. Aştept.
Vara trecută, Tess şi băieţii petrecuseră mare parte din luna august la podgoria Marthei, la „coliba" din scânduri şi acoperiş de ţiglă de la ocean a părinţilor lui Tess; Matt luase avionul o dată sau de două ori, la sfârşit de săptămână, şi petrecuse acolo ultimul weekend al verii, cu obişnuitele sentimente duplicitare pe care le avea când venea vorba de vacantele dedicate familiei. Bineînţeles că îşi iubea familia. Şi, în cea mai mare parte, se înţelegea bine cu socrii lui şi cu alte rude ale lui Tess. Acum se întreba: cum fusese perceput comportamentul lui, rolul de soţ, de tată,-de către Duana Zwolle? Oare chiar o evitase, se comportase ca un laş?
Se gândea: Aş fi putut să-i dau un telefon.
Aş fi putut să mă urc la volan şi să plec spre Lismore să o văd.
Pe 25 octombrie erau multe rânduri aşternute cu scrisul de mână mărunt, intens şi grăbit al Duanei Zwolle:
Astăzi o altă zi năvodul m-a acoperit! Arzându-mi & sfâşiindu-mi carnea de pe mine Ca acele „veşminte de foc" letale
192
oferite de Medeea tinerei şi inocentei mirese a lui Iason.
Aceea a fost ziua în care Matt o condusese pe Duana din Weymouth la ea acasă; ziua în care ea se apropiase de el pe stradă pentru a-i cere o favoare. Versiunea ei despre drumul alături de Matt i se părea uimitoare.
Strânşi în năvod, atât de aproape. în maşina ta. & cuvintele nespuse dintre noi, NIGHTHAWK
Văzându-mă pe mine însămi în adâncul ochilor tăi
Ai fost bun, ai spus „da" -
ai fi „fericit să mă duci acasă"
(Am râs. Am văzut că îţi era teamă de mine.) (Deşi era adevărat, Matt: bicicleta mea era stricată, deşi era adevărat şi că te urmăream, precum un vânător îşi vânează prada.) Mi-ai spus din ochi: tot ce ştiam deja. însăşi laşitatea ta pentru mine însemna destinul nostru, cum aş putea atunci să te învinuiesc pentru că eşti soţ, tată
Era adevărat, întocmai, şi-a spus Matt. în timpul acelei călătorii, între ei se întâmplase... ceva. Dincolo de cuvinte... ceva. O tensiune evidentă. Nelinişte. Matt fusese dureros de conştient de prezenţa tinerei în maşina lui şi, deşi nu lăsase să se vadă nimic din ce îi măcina sufletul, fusese conştient de ceea ce simţea; la fel ca ea. Aşa că, în mod ciudat, pe un ton acuzator, ea scrisese: Da, ai recunoscut, Nighthawk
CĂ MĂ IUBEŞTI. La volanul maşinii tale, plecând din Weymouth La volanul maşinii tale, peste dealuri La volanul maşinii tale, spre VIITOR
Oare din cauza asta îl suspectau detectivii pe Matt? Aveau o bănuială şi intenţionaseră să-1 bruscheze şi să-1 intimideze, crezând că astfel avea să
mărturisească, dar, în ignoranţa lor, aveau dreptate. îi recunoscuse Duanei Zwolle, în felul său.
In cursul lunilor noiembrie şi decembrie erau însemnări răzleţe. Matt credea că
putea să le lege de anumite episoade din viaţa lui, dar nu era prea sigur de asta.
Vocea entuziastă a Duanei Zwolle începuse să-1 hipnotizeze cu persistenţă, cu certitudine. Şi poate că aşa e iubirea, se gândea Matt: împlinirea-unui suflet printr-un alt suflet.
Nighthawk/Matt m-ai făcut atât de fericită
aici, în acest loc/în acest pat
Urăsc să te împart cu altul/cu alţii
deşi uneori cred că...
Sunt dincolo de dorinţă
Dincolo de dorinţă, ca şi cum aş pluti în Lumina Clară a Pustiului O altă însemnare, din 11 decembrie:
