urmeze sau ce-ar trebui să facă cu viaţa lui. Ajunsese să creadă că jurnalul fetei dispărute e dovada scrisă a adevărului din spatele faptelor. Dacă nu chiar adevărul faptelor, atunci sigur al inimii. Adevărul sufletului. înainte ca noi să ne naştem, destinele noastre au fost menite să fie mână-n mână. Nighthawk o pierduse pe Duana Zwolle. Night-hawk1 o s-o găsească pe Duana Zwolle. O s-o găsească pe fata dispărută, chiar de-ar fi să-1 supună la cele mai crâncene torturi pe Joseph Gavin ca să mărturisească. Chiar de va trebui să-1 ucidă pe Joseph Gavin! Credea cu tărie că
este în stare să comită un asemenea gest... Nighthawk, desigur.
Cât de meschină, cât de îngrădită şi de laşă e viaţa lui din timpul zilei. Mathias McBride jr! Krell & Asociaţii! Făcuse o greşeală să se însoare, se prea poate să fi fost o greşeală, dar iată că acum are copii pe care îi iubeşte, şi o iubeşte şi pe mama lor.
Voia să-i iubească, voia să fie un sot si un tată cumsecade. Iartă-mă, lasâ-mâ să plec!
Nu pot respira.
Era o realitate pe care n-o putea trece cu vederea: cu aparatul de fotografiat preferat al lui Nighthawk, mergând hotărât de-a lungul plajei măturate de vânt de la Sea Girt, cu valuri înspumate de un metru înălţime şi în depărtare luminile strălucind din casele şi din micile spaţii comerciale înşirate pe undeva prin spatele lui, putea în sfârşit să respire. Luase un
1 Şoimul nopţii (în engleză). (N. trad.)
film, şi încă unul. Şi din nou la Bradley Beach şi Beach Isle. Era deja târziu, pierduse noţiunea timpului. Nighthawk nu avea respect pentru timp. Lumina lunii pe-o vreme aprigă, vijelioasă la Beach Isle, unde nu mai fusese de douăzeci de ani sau mai bine.
Umblând încoace şi încolo pe faleză, fotografiind caramelele, fast-foodurile închise şi magazinele de suvenire. A zărit scaunul înalt de salvamar, ca un tron semeţ, si amintirea 1-a năpădit dintr-odată, cu multă vreme în urmă, Matt McBride fusese salvamar în Forked River şi îi plăcuse senzaţia, responsabilitatea şi puterea şi, din fericire pentru el, nu fusese nevoit să salveze pe nimeni de la înec, toate astea şi le-a amintit în timp ce fotografia scaunul salvamarului, plaja pustie, grămezile de resturi rostogolite ca nişte cadavre umflate de apă şi izbite de un şir lung de panouri de lemn. Să rătăceşti prin noapte. Nu există fericire mai mare.
Copil fiind, descoperise că „se vede" prin obiectivul aparatului de fotografiat. Şi rămăsese uluit de ce văzuse. Atât de sălbatic şi atât de frumos. Deşi e nevoie de libertate pentru aşa ceva. E nevoie de spaţiu şi de timp. Nu ai cum să fii la cheremul cuiva. Nu are cum să-ţi pese dacă dezamăgeşti pe careva. Nu ai cum să iubeşti decât pe cineva la fel ca tine.
Nighthawk era mereu uimit să constate că orice imagine ar fi ales din memorie era mai ştearsă, mai anostă, mai anemică decât negativele surprinse în noapte. Şi pozele developate de pe acele negative. Ca şi cum ochiul nu ar fi văzut decât la suprafaţă, iar aparatul de fotografiat ar fi distins dincolo de aparenţe. Acele ceasuri în care Nighthawk „stătea de veghe", aşa cum singur spunea, pe autostradă, în parcările benzinăriilor deschise nonstop şi ale restaurantelor, pe lângă staţiile de autobuz şi
depourile feroviare. Prim-planuri cu chelneriţe pe care le întâlnea din întâmplare, care-1 simpatizau şi aveau încredere în el. Cu camionagii. Cu schimbul de noapte de la brutăria Hoboken. Printre primele fotografii publicate de Nighthawk şi care stârnise o mulţime de comentarii s-a numărat o secvenţă intitulată „Căutătorii": i se permisese să urmărească, de la mică distanţă, o echipă în timpul unei percheziţii din apropierea podului George Washington, de pe malul pe care se întinde New Jersey, folosind film după film, într-o zi de noiembrie în care norii de furtună dansau în amurg. Chipurile bărbaţilor acoperiţi cu pelerine de ploaie, feţele obscure ale bărbaţilor. Din echipa poliţiei făcuse parte şi un fotograf, iar Nighthawk îl fotografiase până şi pe el. Iţi dădeai seama că oamenii ăia caută ceva, dar ce? (In cele din urmă, au găsit ceea ce căutau: trupul unei femei, adus de apă pe pietrele de la mal.) Nighthawk nu fotografiase ce au găsit oamenii, ci doar procesul căutării în sine. Pentru că toţi suntem în căutarea a ceva. Târziu în noapte.
în lume trebuie să vezi frumuseţea, misterul. Nu poţi să o judeci. Nu era treaba lui Nighthawk să judece.
La Asbury Park s-a oprit la un magazin 7-Eleven ca să-şi ia o cafea. Ii veneau în minte nopţile în care dormea în maşină şi se trezea în zori, neştiind unde se afla.
Cerul oraşului presărat cu nori, trotuarul spălat de ploaie. Dar în noaptea aceasta nu-şi dorea să adoarmă în maşină, apoi l-ar fi durut ca dracu' gâtul. Nighthawk nu mai
era copil. Ar fi putut ajunge acasă undeva în jurul orei două dimineaţa şi să doarmă în patul lui, dar perspectiva nu-1 încânta prea tare. Nu mai avea vlagă de încă o discuţie cu Tess în noaptea asta. Poate era mai bine să tragă la un motel? Erau destule moteluri ieftine pe porţiunea aceea de
drum. Budget Inn, Day's End. Unul dintre acele locuri anonime, cu două etaje, decorate cu stuc, cu plăcuţe pe care scrie LOCURI LIBERE cu străluciri de neon. Cu ani în urmă, Nighthawk fotografiase moteluri ca acestea împreună cu proprietarii lor, pe Autostrada 1, de la marginea oraşului Jersey City. Fotografiase camerele. Şi femeile pe care le primeai odată cu camera. Prostituate care erau fericite să pozeze pentru Nighthawk, atâta timp cât le plătea pentru asta, iar el era întotdeauna generos.
In parcarea de la 7-Eleven, la volanul maşinii, bucurându-se de cafeaua neagră
la pahar, suficient de fierbinte cât să-i ardă cerul gurii, pentru că nu-i plăcea cafeaua călâie, Matt a observat o siluetă grăbită ieşind din magazin şi traversând parcarea, o tânără în blugi şi cu o jachetă de pânză mov cu câteva numere mai mari, cu părul negru fluturând în vânt, care a întors capul spre el doar o clipită, dar suficient cât să-1 pună pe jar. Era... ea? Duana Zwolle?
Matt şi-a lungit gâtul după fată în timp ce ea a traversat parcarea spre o camionetă, sau poate că era un SUV, parcată pe un drum paralel, cu farurile aprinse.
Şi ea ţinea în mână un pahar cu cafea. Lui Matt a început să-i bubuie inima-n piept.
Cu toate simţurile în alertă, a lăsat cafeaua deoparte, vărsând în grabă câţiva stropi pe scaunul din dreapta, şi-a înşfăcat aparatul de fotografiat şi a pornit în urmărire.
Nu voia s-o sperie, aşa că a strigat timid:
- Scuză-mă! Eşti... Duana? Duana Zwolle?
Fata nu 1-a auzit. Matt a urmărit-o până la maşina parcată, unde cineva, o siluetă
ascunsă în umbră, o aştepta. Şi-a strâns aparatul de fotografiat la piept; era cu totul ameţit, confuz.
- Scuză-mă! a încercat din nou. Eşti... Duana?
De data aceasta fata şi-a întors privirea spre el, încruntân-du-se. în lumina puternică a farurilor, a văzut că era o străină. O femeie mititică, slăbuţă, cu tenul închis la culoare, de vreo treizeci de ani, cu trăsături bine conturate; cu ochii plini de spaimă şi cu gura gata să muşte.
- Dispari dracului! a ţipat ea. Nu te cunosc.
Matt a împietrit cu privirea la ea.
- îmi pare rău. Credeam că... eşti cineva cunoscut, s-a bâlbâit el.
- Ei, bine, nu-s cine crezi. Aşa că lasă-mă naibii în pace! a spus femeia, urcând în maşină pe locul pasagerului.
Şoferul a dat repede cu spatele şi a demarat în trombă, împroşcând cu pietriş în toate părţile.
Nighthawk a fotografiat maşina grăbită. Stopurile roşii şi lumina stradală pe fundal. Luminile de la Asbury Diner. Farurile maşinilor rulând pe drumul de pe malul mării care duce spre Long Branch. îşi va aduce aminte cândva de această întâmplare şi o va transforma într-o imagine care. să-ţi facă inima să freamăte de frumuseţe.
Aceasta era consolarea lui Nighthawk. Acesta era darul lui Nighthawk. Lumea nu e decât sangsâra - „O reţea de iluzii". Dar atâta timp cât iluziile ţineau loc de realitate, al naibii să fie dacă iluziile nu erau mai bune decât nimic.
PARTEA A TREIA
Răfuiala
32
NUME NECUNOSCUT. Acum că ştia care-i sunt duşmanii, puterile i-au revenit & a înţeles ce are de făcut. Din propria luptă cu durerea a plămădit o figură de ipsos din albul cel mai pur. Pentru că cel mai evident detaliu despre el, că este Joseph Gavin care locuieşte într-o rulotă la marginea Clinton Falls, New Jersey, nu era singurul adevăr în legătură cu el, NUME NECUNOSCUT.
Această mască, una dintre cele mai uimitoare creaţii ale lui NUME NECUNOSCUT.
