vrei ca oamenii să fie trataţi corect. Este ceea ce numim „dreptate". Uneori, nu se întâmplă aşa, iar tu o să vrei să îndrepţi lucrurile. într-un fel sau altul.
Graeme îl asculta cu gura căscată pe taţi, neştiind dacă trebuia să râdă sau să
repete după taţi în mod serios: - Drep...tate?
Matt nu-i vorbise fiului său despre răzbunare, îşi luase cu el aparatul de fotografiat la Clinton Falls şi trăsese filme întregi pe proprietatea lui Gavin. Poate că
asta se numea violare de domiciliu. Poate că aşa va face rost de probe. Nighthawk avea încredere în propriul instinct. Chiar dacă avea să-1 inducă în eroare. (Poate că
va fi o eroare productivă, cine ştie?)
Prima oară când a revenit, după revelaţia din Forked River, văzând că nu este nimeni acasă, Matt s-a urcat pe un bloc de beton ca să privească pe geamul din faţă
al rulotei: înăuntru, la doar câţiva metri distanţă, se afla ceea ce părea a fi capul lui Joseph Gavin, alb, aşezat pe o masă. Ochii albi şi inexpresivi priveau cu impasibilitate batjocoritoare spre Matt McBride. -Iisuse!
Matt s-a dezechilibrat, a scăpat aparatul de fotografiat din mână şi aproape că
a căzut într-o grămadă de gunoi. Dacă ar fi căzut pe spate, şi-ar fi putut fractura coloana sau craniul.
Ce era aia? Un cap alb din ipsos, o mască mortuară. Faţa lui NUME NECUNOSCUT
făcută de el însuşi. Uitându-se mai atent, Matt a observat că ochii erau două globuri oarbe, inexpresive şi că gura era doar subtil schiţată, părând că subiectul respira printr-un pai. Pentru că va avea nevoie să respire cu ajutorul unui pai, introdus printr-o gaură în ipsos. în creştetul capului şi pe bărbie fuseseră lipite firicele subţiri, sclipitoare, ce-ar fi putut să fie gută de pescuit. Părul şi barba lui NUME
NECUNOSCUT.
Matt nu s-a putut abţine să nu admire obiectul ciudat. Ceva urât, dar ingenios.
Vrea să ne facă să credem că e nebun. Aşa se va apăra când va fi arestat.
Nighthawk a fotografiat capul lui NUME NECU-NOSCUT prin fereastra rulotei.
Douăzeci şi patru de cadre. Era fascinat, deşi ciudăţenia i se părea de-a dreptul dezgustă-toare. Omul ăla era duşmanul lui, omul ăla era un criminal. Cu toate acestea, Nighthawk nu a putut rezista.
NUME NECUNOSCUT: Portretul unui criminal ar putea fi titlul seriei de fotografii.
O căpătână ciudată, alb-cadaverică, cu păr şi barbă din material sintetic sclipitor, cu ochii fără viaţă şi o gură hidoasă, cu buzele uşor întredeschise. O căpătână umană, din ipsos alb, aşezată pe o masă. Privită printr-o fereastră murdară şi o perdea din pânze de păianjen franjurate.
Matt a dat ocol rulotei, fotografiind în stânga şi-n dreapta. Faptul că dădea târcoale casei unui om când nu era acasă putea fi calificat ca violare de domiciliu?
Spera totuşi că Gavin avea să se întoarcă, aşa ar fi putut să-1 înfrunte.
Se tot gândea ce i-ar fi putut spune lui Gavin, acum că ştia adevărul.
Ştiu cine eşti. Ştiu ce ai făcut. Criminalule!
Ştia că nu procedase corect dezvăluindu-şi aşii din mânecă duşmanului. Fusese coleric şi nesăbuit. Niciun profesionist nu ar fi făcut gafele pe care le făcuse el. Riscase să fie rănit sau omorât: Gavin l-ar fi putut ataca cu una dintre sculele lui folosite la sculptură. Cel puţin, Matt îşi făcuse duşmanul să se ascundă. Cine ştie, poate Gavin avea să rămână ascuns pe vecie.
La hambar, spre dezamăgirea lui, Matt a descoperit că ambele uşi, atât cea din faţă, cât şi cea din spate, aveau lacătul
pus şi că cele câteva ferestre erau acoperite cu scânduri la interior. A încercat să
întrezărească ceva printre ele, dar nu a văzut mare lucru. Se întreba dacă figurile-păpuşi create de mâinile lipsite de talent se aflau încă acolo; bănuia că da, trebuia să fie înăuntru, din moment ce ferestrele erau acoperite cu scânduri. Ar fi vrut să
fotografieze printr-o fereastră Căsătoria raiului cu iadul cu un teleobiectiv.
Un gând nu-i dădea deloc pace: oare figurile-păpuşi conţineau părţi din trupurile femeilor ucise? Sângele lor, părul lor? Poate că Duana Zwolle era una dintre ele, transformată de NUME NECUNOSCUT în pseudoartă.
Singura modalitate de a intra în hambar era să spargă una dintre uşi cu un berbec.
Dacă poliţia ar fi făcut rost de un mandat de percheziţie. Cu ajutorul unui berbec, se putea pătrunde într-o fortăreaţă închipuită precum aceasta. Dar era nevoie de un mandat de percheziţie, pentru care poliţia trebuia să convingă un judecător că avea suficiente probe incriminatorii.
Cum puteai să convingi poliţia că altcineva este criminalul, atâta timp cât tu însuţi te numărai printre suspecţi?
Matt a dat ocol rulotei, încercând să fotografieze cât mai multe. Chiar şi prim-planuri cu ferestrele acoperite. îşi imagina figurile feminine din interior, abandonate, prizoniere. Feţele lor fără trăsături, goale, şi ochii ăia absurzi din sticlă.
Salveazâ-ne. Nu ne părăsi.
Dar nu era decât vântul ce adia printre frunzele copacilor: strigăte stinse, melancolice.
Lui Matt îi era din ce în ce mai frică. Cu coada ochiului, a zărit, sau cel puţin i i s-a părut că zăreşte, ceva mişcând. Când
s-a întors... nimic! Numai traficul de pe autostradă, un stol de ciori zgomotoase pe câmp.
Oare NUME NECUNOSCUT îl urmărea? Dacă era aşa, se ţinea la distantă.
Când Matt devenea Nighthawk, cu aparatul de fotografiat în mână, era extrem de sensibil la ceea ce se poate numi patosul locului. Iar pe aici era destul patos al locului. Rulota şubredă a lui Gavin, aşezată pe blocuri de beton, un rezervor ruginit undeva prin spate, gunoi, grămezi de frunze putrede şi urmele lăsate de o furtună
din iarnă. Chiar şi cerul părea searbăd deasupra proprietăţii lui Gavin.
